ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 6990/2004

I.C.C.J., secția de contencios administrativ, decizia

nr. 6990 din 17 septembrie 2004

Prin acțiunea formulate la data de

15 iulie 2003, reclamantul T.G. a chemat în judecată Casa Județeană de Pensii

Harghita, solicitând anularea hotărârii nr. 146 din 26 mai 2003 și obligarea pârâtei

să-i recunoască beneficiul prevederilor art. 1 lit. c) din Legea nr. 189/2000.

În motivarea cererii, reclamantul a

învederat că familia sa s-a refugiat în luna septembrie 1940, din comuna

Bilbur, județul Harghita, unde avea domiciliul, stabilindu-se în localitatea

Broșteni, județul Suceava, astfel încât el, fiind născut în refugiu la 13

ianuarie 1944, este îndreptățit să beneficieze de drepturile prevăzute de Legea

nr. 189/2000.

Prin sentința nr. 299 din 15

septembrie 2003, Curtea de Apel Târgu Mureș, secția comercială și de contencios

administrativ, a admis acțiunea, a constatat că reclamantul s-a aflat în

situația prevăzută de art. 1 lit. c) din Legea nr. 189/2000, pe perioada 13

ianuarie 1944 - 6 martie 1945 și a dispus obligarea pârâtei să-i acorde

drepturile cuvenite, cu începere de la 1 mai 2003.

Pentru a pronunța această sentință,

instanța a reținut că și copiii născuți în timpul refugiului părinților, în a

căror îngrijire s-au aflat, au avut aceleași condiții de viață și același

statut, fiind nevoiți să trăiască într-o altă localitate, decât cea de

domiciliu.

Împotriva sentinței a declarat

recurs, pârâta Casa Județeană de Pensii Harghita, criticând-o pentru

nelegalitate și netemeinicie.

Astfel, pârâta a arătat că instanța

de fond a aplicat în mod greșit, prevederile Legii nr. 189/2000, întrucât

copiii născuți în timpul refugiului părinților, neavând un domiciliu de unde să

se fi refugiat din motive etnice, nu fac parte din categoria persoanelor

strămutate, în sensul art. 2 din H.G. nr. 127/2002.

Examinând cauza, în raport cu

prevederile art. 304 și 304

1

C. proc. civ., Curtea a constatat că

recursul este nefondat, urmând a fi respins ca atare.

Instanța de fond a reținut în mod

întemeiat faptul că și reclamantul, născut în localitatea unde au fost obligați

să se refugieze, din motive etnice, părinții săi, a dobândit statutul de

refugiat al acestora.

Având în vedere că finalitatea Legii

nr. 189/2000, este tocmai acordarea de reparații, persoanelor care au suferit

persecuții din motive etnice, nu se poate susține că ar fi exceptate de la

beneficiul acestui act normativ, persoanele născute în refugiu care au suportat

alături de părinți, consecințele strămutării, fiind private de folosința

locuinței și a bunurilor din localitatea de domiciliu.

În raport cu cele expuse mai sus,

Curtea a respins recursul declarat în cauză, ca nefondat.