ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 6990/2004

I.C.C.J., secția de contencios administrativ, decizia nr. 6990 din 17 septembrie 2004 Prin acțiunea formulate la data de 15 iulie 2003, reclamantul T.G. a chemat în judecată Casa Județeană de Pensii Harghita, solicitând anularea hotărârii nr. 146 din 26 mai 2003 și obligarea pârâtei să-i recunoască beneficiul prevederilor art. 1 lit. c) din Legea nr. 189/2000. În motivarea cererii, reclamantul a învederat că familia sa s-a refugiat în luna septembrie 1940, din comuna Bilbur, județul Harghita, unde avea domiciliul, stabilindu-se în localitatea Broșteni, județul Suceava, astfel încât el, fiind născut în refugiu la 13 ianuarie 1944, este îndreptățit să beneficieze de drepturile prevăzute de Legea nr. 189/2000.

Prin sentința nr. 299 din 15 septembrie 2003, Curtea de Apel Târgu Mureș, secția comercială și de contencios administrativ, a admis acțiunea, a constatat că reclamantul s-a aflat în situația prevăzută de art. 1 lit. c) din Legea nr. 189/2000, pe perioada 13 ianuarie 1944 - 6 martie 1945 și a dispus obligarea pârâtei să-i acorde drepturile cuvenite, cu începere de la 1 mai 2003. Pentru a pronunța această sentință, instanța a reținut că și copiii născuți în timpul refugiului părinților, în a căror îngrijire s-au aflat, au avut aceleași condiții de viață și același statut, fiind nevoiți să trăiască într-o altă localitate, decât cea de domiciliu. Împotriva sentinței a declarat recurs, pârâta Casa Județeană de Pensii Harghita, criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie.

Astfel, pârâta a arătat că instanța de fond a aplicat în mod greșit, prevederile Legii nr. 189/2000, întrucât copiii născuți în timpul refugiului părinților, neavând un domiciliu de unde să se fi refugiat din motive etnice, nu fac parte din categoria persoanelor strămutate, în sensul art. 2 din H.G. nr. 127/2002. Examinând cauza, în raport cu prevederile art. 304 și 304 1 C. proc. civ., Curtea a constatat că recursul este nefondat, urmând a fi respins ca atare. Instanța de fond a reținut în mod întemeiat faptul că și reclamantul, născut în localitatea unde au fost obligați să se refugieze, din motive etnice, părinții săi, a dobândit statutul de refugiat al acestora.

Având în vedere că finalitatea Legii nr. 189/2000, este tocmai acordarea de reparații, persoanelor care au suferit persecuții din motive etnice, nu se poate susține că ar fi exceptate de la beneficiul acestui act normativ, persoanele născute în refugiu care au suportat alături de părinți, consecințele strămutării, fiind private de folosința locuinței și a bunurilor din localitatea de domiciliu. În raport cu cele expuse mai sus, Curtea a respins recursul declarat în cauză, ca nefondat.