ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 5946/2004

Asupra recursului de față,

În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Petenta S.M. s-a adresat Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Pitești, cu plângere penală împotriva notarului public C.G., pentru infracțiunile de fals intelectual și înșelăciune și a lui M.I. pentru instigare la aceleași infracțiuni.

În plângerea sa, petenta a susținut următoarele:

În urma unui anunț din cotidianul C.Z., în sensul că M.I. oferea împrumuturi în bani, l-a contactat telefonic pe acesta pentru un împrumut în vederea cumpărării unui teren.

După ce s-au înțeles cu privire la suma de bani ce urma a fi împrumutată, au stabilit să facă un act notarial de împrumut, cu ipotecarea casei situate în comuna Ștefănești, satul Izvorani, județul Argeș.

Au luat cunoștință de la notar despre actele necesare iar cu ocazia perfectării acestuia, de către notara C.G. petenta l-a citit în holul biroului notarial.

Ulterior, o funcționară a strâns exemplarele actului și le-a dus la birou, iar după câteva minute a revenit cu actul pentru a fi semnat.

De această dată, exemplarele i-au fost prezentate numai pe verso, adică numai cu partea unde trebuiau semnate și fără să mai citească din nou prima pagină, a semnat atât ea cât și M.I. Deși ea a solicitat un exemplar al actului respectiv, nu a primit, notarul motivând că “nu este gata” și că îl va primi ulterior de la M.I.

Ulterior, la insistențele sale, a intrat în posesia actului, când a constatat că a fost înșelată, întrucât în loc de actul de împrumut, la instigarea lui M.I., notarul public a întocmit un contract de vânzare-cumpărare, autentificat la data de 27 iunie 2002, prin care ea S.M. a vândut lui M.I. terenul în suprafață de 629 m.p. din comuna Ștefănești, satul Izvorani, județul Argeș, împreună cu casa de locuit, magazia și bucătăria de pe acest teren.

Prin rezoluția din 19 decembrie 2002, a Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Pitești s-a dispus neînceperea urmăririi penale față de notarul public C.G., pentru infracțiunile prevăzute de art. 289 și art. 215 C. pen. și față de M.I. pentru infracțiunile prevăzute de art. 25, raportat la art. 289 C. pen. și art. 25 raportat la art. 215 C. pen.

Totodată, s-a dispus conexarea dosarului nr. 155/P/2002, la dosarul nr. 49/PA/127/P/2002. În esență, s-a motivat că nu există probe din care să rezulte că s-a întocmit un act de vânzare-cumpărare prin inducere în eroare, în loc de contract de împrumut.

Împotriva rezoluției din 19 decembrie 2002, petenta S.M. a formulat plângere, susținând că soluția adoptată este greșită.

Prin rezoluția din 24 martie 2003, a procurorului general adjunct al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Pitești, s-a admis plângerea formulată de petentă, a fost infirmată rezoluția atacată și s-a dispus completarea probatoriilor, motivându-se că soluția adoptată prin prima rezoluție nu este de natură a convinge, întrucât nu au fost administrate toate probele necesare pentru aflarea adevărului și lămurirea cauzei, sub toate aspectele.

Ulterior completării actelor premergătoare dispuse procurorul șef Secție urmărire penală și criminalistică al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Pitești, prin rezoluția din 30 mai 2003 a dispus neînceperea urmăririi penale față de notarul public C.G., pentru infracțiunile prevăzute de art. 289 C. pen. și art. 26, raportat la art. 215 C. pen., iar față de M.I. pentru infracțiunea prevăzută de art. 25, raportat la art. 289 C. pen. și infracțiunea prevăzută de art. 215 alin. (1) și (3) C. pen.

S-a concluzionat că nu există dovezi că voința părții vătămate a fost siluită prin inducerea sa în eroare, de către M.I. cu complicitatea notarului public C.G.

Plângerea formulată de petentă împotriva rezoluției din 30 mai 2003 a fost respinsă prin rezoluția nr. 571 din 16 iunie 2003 a Procurorului General al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Pitești, arătându-se că rezoluția adoptată de procuror, urmare infirmării primei soluții și completările efectuate în cauză, este temeinică și legală.

S-a mai reținut că petenta a solicitat anularea actului de vânzare-cumpărare, cauza civilă aflându-se pe rolul instanței de judecată, unde poate formula apărările corespunzătoare și, de asemenea, solicita probele concludente și pertinente cauzei.

Împotriva ultimei rezoluții a procurorului, petenta a făcut plângere conform art. 278

1

C. proc. pen., la Curtea de Apel Pitești, solicitând a fi desființată și a se dispune restituirea cauzei la procuror în vederea completării actelor premergătoare pentru stabilirea adevărului.

Prin sentința penală nr. 24/ F din 18 martie 2004, Curtea de Apel Pitești a respins, ca neîntemeiată, plângerea formulată de petentă și a menținut soluția din rezoluția atacată.

Instanța a motivat că soluția adoptată de procuror este temeinică și legală iar susținerile petentei, sunt nereale.

Totodată s-a reținut că petenta s-a adresat și instanței civile, pentru anularea actului de vânzare-cumpărare, însă acțiunile au fost respinse, ca nefondate.

Petenta S.M. a declarat recurs, susținând că s-a comis o eroare gravă de fapt, deoarece nu s-a dispus efectuarea unei expertize grafologice cu privire la semnătura sa de pe actul de vânzare-cumpărare precum și pe cererea de autentificare.

A susținut că a fost vorba doar de un contract de împrumut bănesc și este posibil ca atunci când a semnat acest contract să-i fi fost pus sub acest înscris și un contract de vânzare-cumpărare, prezentându-i-se numai partea de jos, fără să vadă cuvintele “vânzător” și “cumpărător”.

A solicitat admiterea recursului, casarea hotărârii atacate și, pe fond admiterea plângerii și restituirea cauzei la parchet, în vederea începerii urmăririi penale și efectuării cercetărilor penale corespunzătoare.

Recursul nu este fondat.

Din verificarea lucrărilor dosarului, se constată că nici în timpul efectuării actelor premergătoare la parchet și nici la prima instanță, petenta nu a contestat semnătura sa de pe contractul de vânzare-cumpărare și de pe cererea către notar prin care a solicitat redactarea și autentificarea unui contract de vânzare-cumpărare.

În această situație, nu este necesar să se efectueze o expertiză grafologică și nu se poate reproșa procurorilor și primei instanțe neefectuarea acestei probe.

Susținerile petentei în sensul că a fost indusă în eroare cu ocazia semnării actelor, prezentându-i-se două acte, în față cel de împrumut și dedesubt cel de vânzare-cumpărare, cu partea vizibilă numai a locului semnăturilor unde a semnat, nu sunt dovedite și nu pot fi acceptate deoarece:

Petenta este absolventă a gimnaziului și nu a invocat deficiențe psihice sau fizice.

Nu a fost singură la notariatul public, ci însoțită de fiica sa și concubinul acesteia.

Printre actele depuse la notariat, se află și fișa cadastrală a imobilului, care nu este cerută în caz de împrumut ci numai în cazul vânzării-cumpărării imobilelor.

Pe de altă parte, prezintă relevanță și împrejurarea că petenta nu a putut preciza până la ce dată s-a stabilit restituirea pretinsului împrumut, condițiile acestuia (în mai multe rate, anume precizate, integra, o singură dată, etc) deși aceste date sunt esențiale într-un contract de împrumut.

De asemenea, s-a avut în vedere că prețul imobilului vândut, este în limitele prețului real, estimat de martorul N.G., inspector la Oficiul de Cadastru Pitești.

Apoi, nu există nici o probă în sensul susținerilor petentei, că s-ar fi întocmit două acte și că i s-a prezentat spre semnare actul de dedesubt privind vânzarea-cumpărarea imobilului.

Este de adăugat și împrejurarea că acțiunea civilă care a fost formulată de petentă, pentru anularea contractului de vânzare-cumpărare, a fost respinsă, ca nefondată.

Pentru aceste considerente, recursul declarat de petentă, este nefondat, urmând a se respinge, ca atare, în baza art. 385

15

pct. 1 lit. b) C. proc. pen. și a obliga pe petentă la plata cheltuielilor judiciare către stat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca nefondat, recursul declarat de petiționara S.M. împotriva sentinței penale nr. 24/ F din 18 martie 2004 a Curții de Apel Pitești.

Obligă pe recurentă să plătească statului suma de 600.000 lei cheltuieli judiciare.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, azi 11 noiembrie 2004.