ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 2608/2005

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor

din dosar, constată următoarele:

Prin acțiunea formulată la

data de 28 septembrie 2001 și ulterior precizată, reclamantul P.D. a solicitat

anularea deciziei nr. 8534/2001, emisă de Consiliul Uniunii Avocaților din

România și a deciziei nr. 1128/2001, emisă de Comisia Permanentă a Uniunii

Avocaților din România, obligarea Uniunii Avocaților din România să-i

recunoască reclamantului, dreptul de a profesa avocatura cu scutire de examen,

obligarea pârâtei la 500.000 lei pe zi daune întârziere și cheltuieli de

judecată.

În motivarea acțiunii s-a

arătat că reclamantul îndeplinește condițiile legale pentru a fi primit în

profesia de avocat, cu scutire de examen.

Prin sentința civilă nr. 128/2004,

a Curții de Apel Cluj, secția comercială și de contencios administrativ,

acțiunea a fost admisă în parte. S-au anulat actele contestate, pârâta a fost

obligată să-l primească pe reclamant în profesia de avocat, cu scutire de

examen și s-a respins cererea referitoare la despăgubiri și la cheltuieli de

judecată.

Instanța a reținut că

reclamantul îndeplinește condițiile prevăzute de dispozițiile art. 16 alin. (2)

lit. b) din Legea nr. 51/1995 și nu se află în situațiile menționate de art. 13

și 14 din aceeași lege.

De asemenea, a apreciat că

organizarea interviului s-a realizat cu încălcarea dreptului recunoscut de lege

în favoarea reclamantului, deoarece Legea nr. 51/1995 nu prevede obligația

chestionării cu privire la verificarea cunoștințelor referitoare la organizarea

și exercitarea profesiei de avocat, dispozițiile art. 32 pct. 1 din Statutul profesiei

de avocat, constituind o adăugare nepermisă la lege.

Împotriva acestei sentințe a

declarat recurs în termen, Uniunea Avocaților din România, criticând-o pentru

nelegalitate și netemeinicie.

În motivarea recursului s-a

arătat că instanța și-a depășit atribuțiile puterii judecătorești, cenzurând

dispozițiile art. 32 din Statutul profesiei de avocat; că potrivit art. 2 din

Legea nr. 51/1995, avocatul își desfășoară activitatea conform legii și Statutului

profesiei de avocat, două acte normative egale din punct de vedere al forței

juridice; că dispozițiile art. 16 alin. (2) din Legea nr. 51/1995, prevăd o

posibilitate, și nu o obligație pentru pârâtă, de a primi în profesie, cu

scutire de examen; că au fost respectate dispozițiile art. 32 din Statut și instanța

nu putea să facă referiri la motivele pentru care s-a emis aviz negativ de

către Baroul Maramureș; că petentul nu a răspuns corespunzător la chestionar și

că nu există obligația Uniunii Avocaților din România de a primi în profesie,

fără examen, luându-se în considerare, exclusiv dispozițiile art. 16 din Legea nr.

51/1995.

Verificând cauza, în funcție

de motivarea recursului, în lumina dispozițiilor art. 304

1

C. proc.

civ., Curtea apreciază că recursul nu este fondat.

Din probele administrate în

cauză rezultă că reclamantul a absolvit Facultatea de Drept - Universitatea

București, cursuri de zi, în anul 1982, cu media 10 la examenul de diplomă. A

funcționat ca jurisconsult, din anul 1982 și apoi consilier juridic, având,

astfel, vechimea impusă de dispozițiile art. 16 alin. (2) lit. b) din Legea nr.

51/1995. De asemenea, se constată că reclamantul nu se află în nici una din

situațiile de nedemnitate sau de incompatibilitate prevăzute de art. 13 și 14

din Legea nr. 51/1995.

Potrivit dispozițiilor art. 32

pct. 1 din Statutul profesiei de avocat, reclamantul a răspuns unui chestionar

referitor la organizarea și exercitarea profesiei de avocat. Baroul Maramureș a

apreciat că prestația petentului nu a fost convingătoare și a emis aviz negativ

referitor la primirea în profesia de avocat, cu scutire de examen.

Nu s-a precizat, însă, în ce

a constat prestația nesatisfăcătoare a reclamantului, afirmația fiind preluată

ca atare, de Comisia Permanentă și apoi, de către Consiliul Uniunii Avocaților

din România.

Din răspunsurile

reclamantului la chestionar nu se poate reține necunoașterea dispozițiilor

legale privind organizarea și exercitarea profesiei de avocat, situație care să

determine respingerea cererii de a fi scutit de examen.

Este real faptul că instanța

de fond a apreciat greșit că dispozițiile art. 32 pct. 1 din Statutul profesiei

de avocat încalcă dispozițiile Legii nr. 51/1995, însă acest aspect nu poate

conduce la admiterea recursului și la respingerea acțiunii, întrucât condițiile

legale de primire în profesia de avocat, cu scutire de examen, sunt îndeplinite

de către P.D., astfel cum s-a analizat mai sus.

Cerințele legale fiind

satisfăcute, refuzul Uniunii Avocaților din România de a-l primi pe reclamant

în profesie, fără examen, este nejustificat.

În concluzie, fiind

întrunite condițiile art. 16 din Legea nr. 51/1995 și fiind îndeplinite și

cerințele art. 32 pct. 1 din Statutul profesiei de avocat, în mod corect pârâta-recurentă

a fost obligată să-l primească pe reclamantul-intimat, în profesia de avocat,

fără examen.

Pentru considerentele

expuse, recursul va fi respins ca nefondat, în cauză neexistând motive de

recurs care să poată fi analizate din oficiu, în conformitate cu dispozițiile art.

306 alin. (2) C. proc. civ.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul declarat

de pârâta Uniunea Avocaților din România împotriva sentinței civile nr. 128 din

28 ianuarie 2004, a Curții de Apel Cluj, secția comercială și de contencios

administrativ, ca nefondat.

Pronunțată în ședință

publică, astăzi 19 aprilie 2005.