ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 2608/2005
ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 2608/2005 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2005)
Asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin acțiunea formulată la data de 28 septembrie 2001 și ulterior precizată, reclamantul P.D. a solicitat anularea deciziei nr. 8534/2001, emisă de Consiliul Uniunii Avocaților din România și a deciziei nr. 1128/2001, emisă de Comisia Permanentă a Uniunii Avocaților din România, obligarea Uniunii Avocaților din România să-i recunoască reclamantului, dreptul de a profesa avocatura cu scutire de examen, obligarea pârâtei la 500.000 lei pe zi daune întârziere și cheltuieli de judecată. În motivarea acțiunii s-a arătat că reclamantul îndeplinește condițiile legale pentru a fi primit în profesia de avocat, cu scutire de examen.
Prin sentința civilă nr. 128/2004, a Curții de Apel Cluj, secția comercială și de contencios administrativ, acțiunea a fost admisă în parte. S-au anulat actele contestate, pârâta a fost obligată să-l primească pe reclamant în profesia de avocat, cu scutire de examen și s-a respins cererea referitoare la despăgubiri și la cheltuieli de judecată. Instanța a reținut că reclamantul îndeplinește condițiile prevăzute de dispozițiile art. 16 alin. (2) lit. b) din Legea nr. 51/1995 și nu se află în situațiile menționate de art. 13 și 14 din aceeași lege. De asemenea, a apreciat că organizarea interviului s-a realizat cu încălcarea dreptului recunoscut de lege în favoarea reclamantului, deoarece Legea nr. 51/1995 nu prevede obligația chestionării cu privire la verificarea cunoștințelor referitoare la organizarea și exercitarea profesiei de avocat, dispozițiile art. 32 pct. 1 din Statutul profesiei de avocat, constituind o adăugare nepermisă la lege.
Împotriva acestei sentințe a declarat recurs în termen, Uniunea Avocaților din România, criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie.
În motivarea recursului s-a arătat că instanța și-a depășit atribuțiile puterii judecătorești, cenzurând dispozițiile art. 32 din Statutul profesiei de avocat; că potrivit art. 2 din Legea nr. 51/1995, avocatul își desfășoară activitatea conform legii și Statutului profesiei de avocat, două acte normative egale din punct de vedere al forței juridice; că dispozițiile art. 16 alin. (2) din Legea nr. 51/1995, prevăd o posibilitate, și nu o obligație pentru pârâtă, de a primi în profesie, cu scutire de examen; că au fost respectate dispozițiile art. 32 din Statut și instanța nu putea să facă referiri la motivele pentru care s-a emis aviz negativ de către Baroul Maramureș; că petentul nu a răspuns corespunzător la chestionar și că nu există obligația Uniunii Avocaților din România de a primi în profesie, fără examen, luându-se în considerare, exclusiv dispozițiile art. 16 din Legea nr. 51/1995.
Verificând cauza, în funcție de motivarea recursului, în lumina dispozițiilor art. 304 1 C. proc. civ., Curtea apreciază că recursul nu este fondat. Din probele administrate în cauză rezultă că reclamantul a absolvit Facultatea de Drept - Universitatea București, cursuri de zi, în anul 1982, cu media 10 la examenul de diplomă. A funcționat ca jurisconsult, din anul 1982 și apoi consilier juridic, având, astfel, vechimea impusă de dispozițiile art. 16 alin. (2) lit. b) din Legea nr. 51/1995. De asemenea, se constată că reclamantul nu se află în nici una din situațiile de nedemnitate sau de incompatibilitate prevăzute de art. 13 și 14 din Legea nr. 51/1995. Potrivit dispozițiilor art. 32 pct. 1 din Statutul profesiei de avocat, reclamantul a răspuns unui chestionar referitor la organizarea și exercitarea profesiei de avocat.
Baroul Maramureș a apreciat că prestația petentului nu a fost convingătoare și a emis aviz negativ referitor la primirea în profesia de avocat, cu scutire de examen. Nu s-a precizat, însă, în ce a constat prestația nesatisfăcătoare a reclamantului, afirmația fiind preluată ca atare, de Comisia Permanentă și apoi, de către Consiliul Uniunii Avocaților din România. Din răspunsurile reclamantului la chestionar nu se poate reține necunoașterea dispozițiilor legale privind organizarea și exercitarea profesiei de avocat, situație care să determine respingerea cererii de a fi scutit de examen.
Este real faptul că instanța de fond a apreciat greșit că dispozițiile art. 32 pct. 1 din Statutul profesiei de avocat încalcă dispozițiile Legii nr. 51/1995, însă acest aspect nu poate conduce la admiterea recursului și la respingerea acțiunii, întrucât condițiile legale de primire în profesia de avocat, cu scutire de examen, sunt îndeplinite de către P.D., astfel cum s-a analizat mai sus. Cerințele legale fiind satisfăcute, refuzul Uniunii Avocaților din România de a-l primi pe reclamant în profesie, fără examen, este nejustificat. În concluzie, fiind întrunite condițiile art. 16 din Legea nr. 51/1995 și fiind îndeplinite și cerințele art. 32 pct. 1 din Statutul profesiei de avocat, în mod corect pârâta-recurentă a fost obligată să-l primească pe reclamantul-intimat, în profesia de avocat, fără examen.
Pentru considerentele expuse, recursul va fi respins ca nefondat, în cauză neexistând motive de recurs care să poată fi analizate din oficiu, în conformitate cu dispozițiile art. 306 alin. (2) C. proc. civ.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E Respinge recursul declarat de pârâta Uniunea Avocaților din România împotriva sentinței civile nr. 128 din 28 ianuarie 2004, a Curții de Apel Cluj, secția comercială și de contencios administrativ, ca nefondat. Pronunțată în ședință publică, astăzi 19 aprilie 2005.
Grupate prin similitudine semantică
Caută în toată jurisprudența, nu doar în această hotărâre.
Contul gratuit ridică limita la 40 de căutări pe zi, deschide căutarea semantică în română, rusă și engleză și 3 întrebări zilnice către asistentul AI. Fără card.