ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 3615/2004

Deliberând asupra recursului

de față:

Reclamanta A.P.A.P.S., în

prezent A.V.A.S. București, a solicitat anularea hotărârilor adunării generale

ordinare a acționarilor de la SC S.A. SA, suspendarea executării acestor

hotărâri până la soluționarea cererii și comunicarea hotărârii la Registrul

Comerțului.

Acțiunea a fost înregistrată

sub nr. 1655 din 22 iulie 2003 la Tribunalul Covasna.

Motivându-și cererea

reclamanta arată că au fost încălcate dispozițiile art. 111 pct. 2 din Legea

31/1990, deoarece la data ședinței nu existau bilanț contabil, situațiile

financiare anuale certificate de cenzori sau auditori financiari și nici

raportul administratorului, din care să rezulte concluzii privind cauzele

pierderilor financiare și dacă se poate atrage sau nu răspunderea

administratorului.

De asemenea este invocată ca

motiv de anulare votul contrar dispozițiilor art. 126 din Legea 31/1990, dat de

acționarii E.E. și J.E. fiind inculpați într-un dosar penal împreună cu

administratorul societății, pentru săvârșirea unor fapte în interesul lor și

contrare societății și ale celorlalți acționari.

Și votul împotriva alegerii

unei comisii de cenzori este considerată un motiv de nelegalitate încălcându-se

dispozițiile art. 157 alin. (3) din Legea 31/1990.

Aprobarea închirierii de

active și aprobarea unui fond de protocol de 100.000.000 lei contrar

prevederilor legale, în condițiile în care societatea avea pierderi de

52.715.743.000 lei este invocat ca motiv de anulare a hotărârilor.

Suspendarea hotărârilor

atacate se solicită apreciindu-se că executarea acestora ar putea produce

consecințe negative în activitatea economico-financiară a societății.

Tribunalul Covasna, prin

sentința comercială nr. 1136 din 5 noiembrie 2003 a respins acțiunea

reclamantei reținând că, deși a votat împotrivă, reclamanta nu a arătat

temeiurile de fapt și de drept. S-a mai apreciat că achiziționarea bazei de

recepție cereale s-a făcut legal în limitele mandatului administratorului. Cu

privire la activitatea administratorului se susține că nu era necesar avizul

comisiei de cenzori, întrucât nu se analiza întreaga activitate a

administratorului. Nici comisia de cenzori nu putea fi numită deoarece fuseseră

nominalizate doar 2 persoane în loc de trei. Închirierea de active s-a aprobat

cu majoritatea absolută.

Împotriva acestei sentințe a

declarat apel reclamanta criticând-o pentru nelegalitate, deoarece prezentarea

și votarea situației privind veniturile și cheltuielile înregistrate pe 2002

s-a făcut fără respectarea dispozițiilor art. 111 pct. 2 din Legea 31/1990 în

lipsa unui bilanț contabil, a unei situații financiare anuale certificate de

cenzori sau auditori financiari și a raportului administratorului, din care să

rezulte desfășurarea operațiunilor de gestionare în vederea stabilirii

răspunderii penale a acestuia sau a stabilirii nevinovăției.

Și aplicarea art. 144 și

art. 157 din Legea 31/1990, sunt invocate ca neaplicate corespunzător în cauză.

Curtea de Apel Brașov, prin

decizia civilă nr. 18 din 6 februarie 2004, a admis apelul reclamantei, a

schimbat sentința în sensul că a admis, în parte, acțiunea reclamantei, a

anulat hotărârea A.G.A. din 5 iulie 2003, privind aprobarea gestiunii

activității administratorului, netragerea sa la răspundere/ desemnarea lui S.E.

ca reprezentant al societății în procesul penal de la Tribunalul Mureș,

neconstituirea societății pârâte ca parte civilă în procesul penal și

respingerea propunerii, privind comisia de cenzori, respingerea cererii de

anulare a hotărârii, privind închirierea de active și aprobarea fondului de

protocol.

Pentru a pronunța această

decizie instanța de apel a apreciat că în condițiile votului contra nu era

necesară indicarea temeiurilor de drept, potrivit art. 131 alin. (2) din Legea

31/1990.

Se mai arată că, în baza art.

111 pct. 2 alin. (2) lit. a) și d) din Legea 31/1990, adunarea generală

ordinară este obligată să discute, să aprobe sau să modifice situațiile

financiare anuale, după ascultarea raportului administratorilor și cenzorilor,

iar potrivit art. 158 alin. (3) din Legea 31/1990, adunarea generală poate

aproba situațiile financiare numai dacă sunt însoțite de raportul cenzorilor

sau, după caz, a auditorilor financiari.

Neverificarea situațiilor

financiare de către cenzori sau auditori financiari face ca raportul de

gestiune pe 2002 să nu fie conform cu prevederile legale, respectiv art. 111 pct.

2 din Legea 31/1990 și pe conținutul acestuia nu se poate fundamenta tragerea

sau netragerea la răspundere a administratorului.

Votul acționarilor E.E. și E.J.

a fost apreciat însă ca nefiind contrar intereselor societății, potrivit art. 126

din Legea 31/1990, întrucât analiza gestiunii administratorului unic al

societății pe anul 2002 și eventuala tragere la răspundere a acestuia sunt

aspecte care nu-i vizează pe cei doi acționari. Aceasta privea punctul 1 al

ordinii de zi, pentru hotărârea A.G.A. din 5 iulie 2003.

În schimb, în ce privește

hotărârea A.G.A., privind persoana ce reprezenta societatea pârâtă în instanța

penală și constituirea societății pârâte ca parte civilă în procesul penal,

votul celor doi acționari este nelegal și hotărârea de asemenea, deoarece

asociații aveau interese contrare și fără votul lor nu s-ar fi putut adopta

această hotărâre.

Și hotărârea referitoare la

respingerea propunerii pentru alegerea comisiei de cenzori a fost apreciată ca

nelegală întrucât, potrivit art. 8 lit. h), art. 111 pct. 3 lit. b) și art. 157

alin. (3) din Legea 31/1990, numirea cenzorilor este obligatorie și trebuiau

numiți și numai doi dacă nu erau trei propuneri.

Hotărârea referitoare la

închirierea de active și fondul de protocol a fost considerată legală având în

vedere că acționarul A.P.A.P.S. a fost de acord cu închirierea de active, iar

aprobarea unui fond de protocol de maximum 100.000.000 lei, nu contravine nici

unei dispoziții legale.

Decizia a fost atacată cu

recurs de către reclamantă invocându-se motivul, prevăzut de art. 304 pct. 9 C.

proc. civ.

Se susține că nu s-a făcut

dovada votului favorabil, privind închirierea activelor și aprobarea fondului

de protocol nefăcându-se o analiză de oportunitate a unor astfel de măsuri în

condițiile în care societatea înregistrase pentru anul financiar 2002 pierderi

considerabile.

Recursul este nefondat,

pentru următoarele considerente:

Din procesul verbal al A.G.A.

din 5 iulie 2003 a SC S.A. SA Ozun, din dosarul de fond rezultă că referitor la

propunerea de închiriere a unor active, toți acționarii prezenți au fost de

acord, reprezentantul reclamantei votând împotriva, doar cu privire la

constituirea unui fond de protocol de 100.000.000 lei.

Cu privire la oportunitatea

constituirii unui asemenea fond de protocol, acest aspect nu poate face obiect

de analiză pe temei de nelegalitate, astfel cum a fost motivat recursul, în

baza art. 304 pct. 9 C. proc. civ.

Se constată că nu a fost

indicat nici un text de lege, care ar fi fost încălcat prin stabilirea unui

fond de protocol de 100.000.000 lei.

Ca strategie

economico-financiară măsura rămâne discutabilă fiind chiar posibilă

influențarea capacității de plată a societății, dar aceste aspecte nu se pot

analiza doar din perspectiva încălcării art. 111 pct. 2 lit. a) și d) din Legea

31/1990, astfel cum solicită recurenta.

Negăsindu-se întemeiate

motivele invocate de recurentă, urmează a fi respins recursul, ca nefondat.

PENTRU ACESTE

MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul declarat

de reclamanta A.V.A.S. (fostă A.V.A.B.) București, împotriva deciziei nr. 18/ AP

din 6 februarie 2004 a Curții de Apel Brașov, ca nefondat.

Irevocabilă.

Pronunțata în ședință

publică, astăzi 13 octombrie 2004.