ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 5681/2004

Asupra recursului penal de

față;

În baza lucrărilor din

dosar, constată următoarele:

Constată că prin sentința

penală nr. 819 din 17 iunie 2004, ce a fost pronunțată în dosarul nr. 1755/2004

al Tribunalului București, secția I penală, a fost respinsă, ca neîntemeiată,

cererea de întrerupere a executării pedepsei formulată de condamnatul A.L.

Instanța de fond a reținut

că deținutul se află în executarea unei pedepse de 7 ani închisoare, aplicată

prin sentința penală rn.541/2001, pedeapsă a cărei executare a început la data

de 25 iulie 2001.

Analizând probatoriul

administrat, instanța de fond a apreciat că cele invocate de condamnat, anume

starea fizică și materială precară a părinților săi, nu justifică întreruperea

executării pedepsei.

Împotriva acestei sentințe a

declarat apel condamnatul, solicitând admiterea cererii.

Prin decizia penală nr. 632

din 31 august 2004, pronunțată în dosarul penal nr. 2632/2004 Curtea de Apel

București a respins apelul condamnatului A.L. ca nefondat.

Împotriva acestei decizii a

declarat recurs, în termenul legal, condamnatul solicitând casarea acesteia și

în cadrul rejudecării admiterea cererii.

În susținerea recursului,

condamnatul a invocat faptul că tatăl său are o pensie mică, este paralizat și

nu are cine să-l îngrijească.

Judecând recursul, potrivit

dispozițiilor art. 385

14

C. proc. pen., pe baza lucrărilor și

materialului din dosarul cauzei, se constată că recursul este nefondat pentru

următoarele considerente:

Potrivit dispozițiilor art.

453 lit. c) C. proc. pen., raportat la art. 455 C. proc. pen., executarea

pedepsei închisorii poate fi întreruptă când din cauza unor împrejurări

speciale executarea imediată a pedepsei ar avea consecințe grave pentru

condamnat, familie sau unitatea la care lucrează.

Având în vedere rațiunea

instituției întreruperii executării pedepsei, legea a prevăzut expres cazurile

și condițiile când aceasta poate fi dispusă.

În cauza analizată, din

ancheta socială rezultă că recurentul a locuit cu chirie într-o casă la curte.

Tatăl condamnatului este în vârstă de 58 ani având o pensie lunară de 1.300.000

lei, iar mama sa execută o pedeapsă privativă de libertate în Penitenciarul

Târgșor.

Cum nu se poate reține

existența unor consecințe grave pentru familia condamnatului, în cazul în care

acesta ar continua executarea pedepsei, în mod judicios instanțele au respins

cererea ca neîntemeiată.

Așa fiind, în temeiul art.

385

15

pct. 1 lit. b) C. proc. pen., urmează a fi respins, ca

nefondat, menținându-se hotărârea atacată ca fiind temeinică și legală.

Față de respingerea

recursului în baza art. 192 C. proc. pen., recurentul condamnat va fi obligat

la plata cheltuielilor judiciare.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca

nefondat, recursul declarat de condamnatul A.L. împotriva deciziei penale nr.

632 din 31 august 2004 a Curții de Apel București, secția I penală.

Obligă pe recurent să plătească

statului suma de 800.000 lei cheltuieli judiciare, din care suma de 200.000

lei, reprezentând onorariul pentru apărarea din oficiu, se va avansa din fondul

Ministerului Justiției.

Definitivă.

Pronunțată în ședință

publică, azi 2 noiembrie 2004.