ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 3956/2004

Asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin acțiunea formulată la 9 iunie 2003, reclamanta SC C.O. SA a cerut instanței obligarea pârâtei SC I.N.D. SA Sibiu la plata sumei de 55.655.155 lei penalități de întârziere, cu cheltuieli de judecată. Prin sentința civilă nr. 4434 din 12 noiembrie 2003, Tribunalul Sibiu, secția comercială și de contencios administrativ, a admis acțiunea formulată de reclamantă și a obligat pe pârâtă să plătească reclamantei suma de 55.655.155 lei cu titlu de penalități de întârziere și suma de 4.105.309. lei cheltuieli de judecată. Prin decizia nr. 101 din 22 martie 2004, Curtea de Apel Alba Iulia, secția comercială și de contencios administrativ, admite apelul declarat de pârâta SC I.N.D.

SA Sibiu împotriva sentinței nr. 4434/2003, pe care o schimbă în tot, în sensul că respinge acțiunea formulată de reclamanta SC C.O. SA Târgoviște împotriva pârâtei SC I.N.D. SA Sibiu. Împotriva acestei ultime hotărâri a declarat recurs reclamanta SC C.O. SA Târgoviște, considerând-o netemeinică în lumina art. 304 pct. 10 C. proc. civ. Examinând actele de la dosar, Curtea, din oficiu, ridică excepția de necompetență materială. Astfel, în lumina art. 11 alin. (3) al art. II al O.U.G. nr. 58/2003, astfel cum a fost modificat prin Legea nr. 195 din 25 mai 2004, „hotărârile pronunțate înainte de intrarea în vigoare a prezentei ordonanțe de urgență rămân supuse căilor de atac, motivelor și termenelor prevăzute de lege sub care au fost pronunțate”.

Iar, la data soluționării căii de atac promovate de pârâta SC I.N.D. SA Sibiu, cu privire la sentința nr. 4437/2003, pronunțată de Tribunalul Sibiu, conform art. 282 1 alin. (1) C. proc. civ., în redactarea în vigoare la pronunțarea deciziei Curții de Apel Alba Iulia, „nu sunt supuse apelului hotărârile judecătorești date în primă instanță, în cererile introduse pe cale principală privind (...) obligații de plată a unei sume de bani (...) în valoare de până la 200 milioane lei, inclusiv”. Cum pretențiile, reprezentând obiectul litigiului, sunt în cuantum de 55.655.155 lei, deci, mai mici de 200 milioane lei, calea de atac era aceea a recursului și nu a apelului, cum greșit a judecat Curtea de Apel Alba Iulia.

În consecință, Curtea, cu aplicarea dispozițiilor art. 282 1 alin. (1) C. proc. civ., urmează a califica cererea supusă de pârâta SC I.N.D. SA Sibiu ca fiind cerere de recurs împotriva sentinței 4437/2003, pronunțată de Tribunalul Sibiu. Iar, în lumina art. II alin. (1) din Legea 195 din 25 mai 2004, pentru aprobarea O.U.G. nr. 58/2003, „recursurile împotriva hotărârilor date fără drept de apel, potrivit legii în vigoare la data pronunțării lor și aflate pe rolul Înaltei Curți de Casație și Justiție, se trimit, spre judecată, instanțelor imediat superioare celor care au pronunțat hotărârea în primă instanță”, în speță, Curții de Apel Alba Iulia, secția comercială și de contencios administrativ.

În consecință, admițând excepția de necompetență materială, Curtea urmează să admită recursul și, ca urmare, să caseze decizia recurată și să trimită cauza, spre rejudecare, Curții de Apel Alba Iulia ca recurs.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E: Admite recursul declarat de reclamanta, SC C.O. SA Târgoviște, împotriva deciziei nr. 101/A din 22 martie 2004 a Curții de Apel Alba Iulia, pe care o casează și trimite cauza, spre rejudecare, aceleiași instanțe, pentru soluționarea recursului. Irevocabilă. Pronunțată, în ședința publică, astăzi, 21 octombrie 2004.