ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 2415/2005

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin sentința civilă nr. 1607 din 2

octombrie 2003 Judecătoria Tecuci a admis acțiunea formulată de reclamantul C.M.

împotriva pârâților F.G., F.B., F.D. și SC D. SRL Tecuci, dispunând evacuarea

acestora din apartamentul nr. 98 situat în Tecuci, județul Galați, care este

proprietatea acestuia.

Instanța a reținut în esență că

reclamantul a dobândit apartamentul prin licitație publică și nici unul dintre

pârâți nu a putut invoca în favoarea sa vreun contract de închiriere valabil

ori alt titlu locativ care să le justifice folosința bunului.

Apelul declarat de pârâții, persoane

fizice, care au susținut că vânzarea la licitație s-a bazat pe un raport

falsificat de evaluare a imobilului, a fost anulat ca netimbrat prin decizia

civilă nr. 32 din 15 ianuarie 2004 a Curții de Apel Galați.

S-a reținut că apelanții nu au

achitat taxa judiciară de timbru și nu au depus timbrul judiciar, fiind astfel

incidente prevederile art. 20 pct. 3 din Legea nr. 146/1997.

Împotriva acestei decizii au

declarat recurs pârâții F., susținând că la data judecării apelului procedura

de citare cu apelantul F.G. nu a fost legal îndeplinită.

Cu prilejul dezbaterii recursului

s-a solicitat de către pârâții recurenți suspendarea judecării cauzei în

temeiul prevederilor art. 244 alin. (1) pct. 2 C. proc. civ., au depus în

sprijinul acestei cereri adresa nr. 968/P din 1 februarie 2005 emisă de

Parchetul de pe lângă Judecătoria sectorului 5, arătând că i-au reclamat pe doi

dintre prepușii băncii implicate în executarea silită.

Înalta Curte a respins cererea de

suspendare a judecății, constatând că nu este îndeplinită condiția esențială

cuprinsă în textul invocat, aceea de a se fi „început urmărirea penală pentru o

infracțiune care ar avea o înrâurire hotărâtoare” asupra cauzei. Or, din adresa

depusă la dosar rezultă doar că recurenții au formulat o plângere penală care

se află la organele de poliție pentru cercetări, nefiind începută urmărirea

penală.

În ceea ce privește motivul de

recurs invocat, acesta este nefondat. La dosar apel se află dovada de

îndeplinire a procedurii de citare cu pârâtul F.G., la adresa indicată de

acesta, pentru termenul de judecată de la 15 ianuarie 2004. Procedura de citare

a respectat întrutotul dispozițiile art. 85 și urm. C. proc. civ. iar

apelantului i s-a făcut cunoscută obligația de a timbra cu suma de 43.000 lei

și a depune timbru judiciar de 1.500 lei.

De altfel, din petiția aflată la

dosar apel rezultă că apelantul avea cunoștință despre proces, termen și

obligațiile ce-i revin, astfel că susținerile sale privind o pretinsă încălcare

a normelor procedurale nu au nici un suport.

Așa fiind, potrivit prevederilor

art. 312 alin. (1) teza a II–a C. proc. civ., Înalta Curte va respinge recursul

ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE:

Respinge recursul declarat de

pârâții F.G., F.B., F.D. împotriva deciziei nr. 32/A din 15 ianuarie 2004 a

Curții de Apel Galați, secția civilă, ca nefondat.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi 25 martie 2005.