ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 5729/2006

Asupra recursului de față:

Din examinarea lucrărilor din dosar,

constată următoarele:

Recursul reclamantului este

îndreptat împotriva deciziei civile nr. 731/A din 24 iunie 2005 a Curții de

Apel Galați, secția civilă, prin care, în rejudecare, s-a anulat conform art.

33 conform art. 133 C. proc. civ. cererea în constatare a nulității

contractului de vânzare-cumpărare încheiat între primărie și SC M. SRL și s-a

respins contestația reclamantei D.F. la dispoziția nr. 735/2003 a Primarului

Municipiului Tecuci pentru că nu și-a dovedit proprietatea.

Recurenta, prin mandatar, susține că

au fost încălcate actele de procedură privind citarea; s-a interpretat greșit

actul dedus judecății; s-a ignorat legea de evaluarea probelor care identifică

proprietatea și s-au făcut greșeli la plata cheltuielilor de judecată precum și

o eroare materială în privința autoarei sale.

Deliberând recursul se privește

întemeiat pentru următoarele argumente.

Procedura de citare (fila 88 apel)

pentru termenul de dezbateri a apelului de la 20 iunie 2005, în privința

reclamantei, reprezentată prin mandatar, a fost viciată deoarece citația n-a

prevăzut adresa completă a reprezentantului reclamantei sub aspectul scării și

etajului, nemenționate.

De aceea, încălcarea normelor

procedurale prevăzute de art. 88 și urm. C. proc. civ. constituie caz de

aplicare a dispozițiilor art. 304 pct. 5 C. proc. civ., în raport de care,

conform art. 312 C. proc. civ., se va casa cu trimiterea spre rejudecare a

apelului.

Aceeași soluție se impune și în

cazul tezei a I-a prevăzută de textul din urmă specificat aplicabil în cauză

deoarece s-a soluționat incorect excepția privind legitimarea procesuală activă

în sensul că reclamanta n-ar fi făcut dovada proprietății sale.

Sub acest aspect, se reține ca art.

22 din Legea nr. 10/2001, prin Normele metodologice de aplicare a legii, a fost

interpretat la lit. g) în sensul că prin acte doveditoare se înțelege orice

alte înscrisuri pe care persoana îndreptățită înțelege să le folosească în

dovedirea cererii sale.

Or, în speță s-a demonstrat prin

înscrisuri că în patrimoniul autoarei sale, M.M., a existat proprietatea

imobilului în litigiu, altfel cum rezultă din sentința civilă nr. 1349/1954 a

Tribunalului Tecuci, (unde se reține faptul deposedării la plecarea

proprietarului în Israel), dar și din chitanța nr. 26/35334 din 31 mai 1952, (care

atestă ultimul impozit plătit pentru acest imobil).

De aceea recurenta-reclamantă se

privește ca o persoană îndreptățită la măsuri reparatorii în condițiile art. 3

și art. 4 din Legea nr. 10/2001, ca o consecință a legitimării sale procesuale,

ceea ce face admisibilă contestația din punctul de vedere discutat.

Așadar, în temeiul dispozițiile art.

312 alin. (5) C. proc. civ., instanța de recurs, va casa decizia recurată și va

trimite cauza spre rejudecare instanței care a pronunțat hotărârea atacată, deoarece

judecata s-a făcut în lipsa părții ce n-a fost legal citată, pe de o parte,

iar, pe de altă parte, nu s-a intrat în cercetarea fondului.

Totodată instanța de trimitere,

ținând cont de problemele de drept dezlegate cu privire la calitatea procesuală

activă, va examina și alte chestiuni de fond, având în vedere, de asemenea, și

celelalte critici din recurs.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE:

Admite recursul declarat de

reclamanta D.F. împotriva deciziei civile nr. 731/A din 24 iunie 2005 a Curții

de Apel Galați, secția civilă.

Casează decizia atacată și trimite

cauza spre rejudecare la aceeași curte de apel.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi 9 iunie 2006.