ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 5480/2005

Asupra recursului de față: Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin sentința civilă nr. 4972 din 26 septembrie 2003, Judecătoria Oradea a admis acțiunea formulată la 16 decembrie 2002 de reclamanta S.A.C. și a dispus evacuarea pârâților G.M., G.I., S.G., ș.a. din imobilul situat în Oradea, înscris în C.F. 719 Seleuș. A respins totodată, cererea reconvențională formulată de către pârâții reclamanți în contradictoriu cu reclamanta pârâtă. Pentru a se pronunța astfel, instanța a reținut că deși reclamanta, în calitate de proprietar al imobilelor în litigiu, i-a notificat pe pârâți, în vederea încheierii unui nou contract de închiriere aceștia nu au formulat nici un răspuns acestei notificări, ceea ce o îndreptățește pe proprietară să solicite evacuarea lor necondiționată, în acord cu dispozițiile art. 11 alin. (2) din O.U.G.

nr. 40/1999, aprobată prin Legea nr. 241/2001. Apelul declarat de pârâți a fost anulat ca insuficient timbrat prin decizia civilă nr. 231/A din 22 martie 2004 a Curții de Apel Oradea, reținându-se că aceștia nu s-au conformat dispoziției de a achita timbrul judiciar în sumă de 1500 lei. Împotriva acestei hotărâri au declarat recurs în termen legal, pârâții G.M., S.G., G.G., G.I., G.S., G.C. și R.E., susținând în esență că au achitat taxa judiciară de timbru și au depus chitanța fiscală, alăturând acesteia și timbrul judiciar de 1500 lei, care însă s-a pierdut din dosarul cauzei. Recursul se privește ca fondat urmând a fi admis, cu consecința casării deciziei atacate și a trimiterii cauzei în vederea rejudecării apelului.

Este adevărat că, la data soluționării apelului nu exista la dosarul cauzei dovada achitării timbrului judiciar, în cuantumul prevăzut de O.U.G. nr. 32/1995, aprobată prin Legea nr. 106/1995. Soluția anulării apelului ca insuficient timbrat apare ca excesivă însă, în raport de obiectul litigiului, evacuarea pârâților din locuință, și valoarea modică a timbrului nedepus la data judecății, 1500 lei, în condițiile în care pârâții nu erau prezenți la termenul fixat, era depusă dovada achitării integrale a taxei judiciare de timbru în cuantum de 42.500 lei și ar fi existat posibilitatea acordării unui nou termen în vederea satisfacerii obligației legale de a depune și timbrul juridicar.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE: Admite recursul declarat de pârâții G.M., S.G., G.G., G.I., G.S., G.C. și R.E. împotriva deciziei civile nr. 231 din 22 martie 2004 a Curții de Apel Oradea pe care o casează și trimite cauza aceleiași instanțe pentru rejudecarea apelului. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi 21 iunie 2005.