ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 1498/2005
ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 1498/2005 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2005)
Asupra recursului de față;
Din examinarea lucrărilor
din dosar, constată următoarele:
Prin acțiunea formulată și
inițial înregistrată la Judecătoria Băilești, ulterior declinată la Curtea de Apel Craiova, reclamanta Comisia Locală pentru aplicarea Legii nr. 1/2000 Rast a
chemat în judecată pe pârâta S.N. P. SA, pentru ca instanța, prin sentința ce o
va pronunța, să dispună anularea certificatului de atestate a dreptului de
proprietate seria M.03 nr. 6076 din 31 octombrie 2000, emis de Ministerul
Industriei și Comerțului.
În motivarea acțiunii,
reclamanta a arătat că prin anularea certificatului a cărui anulare se solicită,
s-a încălcat dreptul de proprietate al cetățenilor comunei Rast, că terenurile
au aparținut anterior anului 1989, C.A.P. - ului și că terenul inclus în
certificat, nu s-a aflat în patrimoniul pârâtei, pentru a se putea aplica
dispozițiile H.G. nr. 834/1991.
Curtea de Apel Craiova, prin
sentința civilă nr. 783/2003, a respins acțiunea, ca neîntemeiată.
Pentru a pronunța această
soluție, instanța de fond a reținut, în esență, că pârâta S.N. P. SA a avut în
administrare, suprafața de 361,12 ha teren agricol pe raza comunei Rast și că
acest teren a devenit proprietatea sa, în baza Legii nr. 15/1990.
Împotriva acestei sentințe a
declarat recurs, reclamanta Comisia Locală a comunei Rast.
În motivarea recursului,
recurenta-reclamantă a susținut că:
- terenul în cauză, cuprins
în certificatul de atestare a dreptului de proprietate, a aparținut
proprietarilor particulari, care solicită reconstituirea dreptului de
proprietate;
- certificatul a fost emis
cu încălcarea prevederilor cuprinse în H.G. nr. 834/1991, fără documentația
necesară și fără a avea în vedere că terenul respectiv este extravilan, și nu
intravilan;
- instanța nu a ținut cont
de expertiza efectuată în cauză;
Recursul este fondat.
Recurenta-reclamantă a învestit
instanța, cu soluționarea unei acțiuni în contencios administrativ, în
condițiile art. 1 din Legea nr. 29/1990, având ca obiect, anularea
certificatului de atestare a dreptului de proprietate pentru suprafața de
361,81 ha teren agricol, seria M.03/6076 din 31 octombrie 2000, emis
intimatei-pârâte S.N. P. SA București, de către Ministerul Economiei și
Comerțului.
Certificatul de atestare, a
cărui anulare s-a solicitat, a fost emis în baza H.G. nr. 834/1991, el având
natura unui act administrativ, ceea ce atrage aplicarea legii speciale în
această materie, respectiv Legea nr. 29/1990, în ceea ce privește controlul
legalității emiterii lui.
În aceste condiții, instanța
de fond, în raport cu obiectul acțiunii introductive, trebuia să verifice, pe
de o parte, respectarea dispozițiilor art. 5 din Legea nr. 29/1990, care
instituie obligativitatea procedurii prealabile și termenele în care aceasta se
efectuează, iar pe de altă parte, respectarea dispozițiilor legale cuprinse în
H.G. nr. 834/1991 (art. 1 - 3), cu privire la condițiile în care se poate
elibera certificatul de atestare al dreptului de proprietate.
Astfel, având în vedere data
introducerii acțiunii, respectiv 13 noiembrie 2002, data emiterii
certificatului a cărui anulare se solicită - 31 octombrie 2000, din dosarul
cauzei nu rezultă dacă recurenta-reclamantă a îndeplinit procedura prealabilă,
anterior sesizării instanței și în funcție de aceasta, dacă au fost respectate
termenele imperative prevăzute de art. 5 din Legea nr. 29/1990.
Pe fondul cauzei, instanța
nu a administrat dovezi din care să rezulte natura juridică a suprafeței de
teren cuprins în certificatul de atestare, deși avea această posibilitate, în
raport cu concluziile expertizei tehnice efectuate în cauză și nici nu a
verificat îndeplinirea condițiilor prevăzute în art. 1 din H.G. nr. 834/1991,
pentru eliberarea certificatului de atestare.
De altfel, instanța, deși
avea de soluționat o cauză în contencios administrativ, nu a procedat conform
dispozițiilor art. 10 din Legea nr. 29/1990 și nu a cerut autorității emitente,
să depună întreaga documentație care a stat la baza emiterii certificatului
contestat, în condițiile în care din expertiză rezultă că la eliberarea
certificatului nu a existat documentația originală, necesară identificării
terenului în cauză.
În raport cu cele mai sus
reținute și în baza dispozițiilor art. 312 - 313 C. proc. civ., recursul va fi
admis, sentința casată și cauza trimisă, spre rejudecare, în sensul celor
arătate.
Cu ocazia rejudecării,
instanța va verifica în principal, îndeplinirea procedurii prealabile prevăzute
de art. 5 din Legea nr. 29/1990, precum și respectarea termenelor prevăzute în
același text de lege, ținând cont de data introducerii acțiunii și de data
emiterii certificatului de atestare; și în raport cu soluția adoptată cu
privire la acest prim aspect, va analiza sau nu, legalitatea emiterii
certificatului de atestare, în raport cu prevederile H.G. nr. 834/1991.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Admite recursul declarat de
Comisia Locală de aplicare a Legii fondului funciar nr. 1/2000 Rast împotriva
sentinței civile nr. 783 din 26 septembrie 2003, a Curții de Apel Craiova, secția
de contencios administrativ.
Casează sentința atacată și
trimite cauza, spre rejudecare, la aceeași instanță.
Pronunțată în ședință
publică, astăzi 8 martie 2005.