ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 6536/2004

Asupra recursurilor de față: În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin sentința penală nr. 369 din 12 martie 2004, Tribunalul București, secția I penală, a condamnat pe inculpatele: - C.E. la două pedepse a câte 7 ani închisoare, pentru comiterea a două infracțiuni de tâlhărie, prevăzute și pedepsite de art. 211 alin. (2) lit. c) și alin. (2 1 ) lit. a) C. pen., prin schimbarea încadrării juridice a faptelor din art. 211 alin. (2) lit. c) și alin. (2) lit. a) (pct. 1 din rechizitoriu), precum și la 7 ani închisoare, pentru comiterea infracțiunii de tâlhărie, prevăzută și pedepsită de art. 211 alin. (2) lit. c) și alin. (2 1 ) lit. a) și b) C. pen. (pct. 2 din rechizitoriu). În baza art. 33 lit. a) și b) și a art. 34 lit. b) din același cod, instanța a dispus contopirea pedepselor în cea mai grea, urmând ca inculpata să execute 7 ani închisoare, cu aplicarea art. 71, raportat la art. 64 C. pen.

Instanța a dedus din pedeapsă durata arestului preventiv de la 2 iulie 2003 la 28 noiembrie 2003. - G.N. la trei pedepse a câte 7 ani și 6 luni închisoare, pentru săvârșirea infracțiunilor de tâlhărie, prevăzute și pedepsite de art. 211 alin. (2) lit. c) și alin. (2 1 ) lit. a) C. pen. (pct. 1 din rechizitoriu) și, respectiv, art. 211 alin. (2) lit. c) și alin. (2 1 ) lit. a) și b) (pct. 2 din rechizitoriu). Conform art. 83 C. pen., tribunalul a revocat beneficiul suspendării condiționate a executării pedepsei de 6 luni închisoare, aplicată inculpatei prin sentința penală nr. 1005 din 12 septembrie 2002 a Judecătoriei sectorului 3 București, dispunând executarea acesteia pe lângă pedeapsa cea mai grea de 7 ani și 6 luni închisoare, în total, 8 ani închisoare, cu aplicarea art. 71, raportat la art. 64 C. pen.

Instanța a menținut starea de arest a inculpatei și a dedus din pedeapsa de executat timpul reținerii și al arestării preventive de la 15 iulie 2003 la zi. Tribunalul a admis în parte acțiunea civilă formulată de partea civilă C.L. și a obligat inculpatele, în solidar, la plata sumei de 1.316.140 lei către aceasta, reprezentând despăgubiri civile; a dispus confiscarea de la inculpate a cuțitului tip „briceag”, de care s-au folosit la comiterea infracțiunii de tâlhărie, prevăzută la pct. 2 din rechizitoriu, și a obligat, de asemenea pe inculpate la plata a câte 100.000 lei fiecare, respectiv, a câte 1.500.000 lei fiecare, reprezentând cheltuieli judiciare către părțile vătămate S.M. și P.G., respectiv, cheltuieli judiciare către stat.

Pentru a hotărî astfel, tribunalul a reținut, în fapt, că, în ziua de 1 iulie 2003, în jurul orei 13,00, părțile vătămate S.M. și P.G., prin amenințare și violență au fost deposedate de bunurile ce le aveau asupra lor și pe care le cumpărau de la un complex comercial, și anume o pereche de papuci, un pantalon și un tricou, în valoare toate de 500.000 lei; inculpata G.N. i-a luat lui P.G. și ceasul de la mână, iar inculpata C.E. a smuls de la gâtul părții vătămate S.M. un lănțișor din aur cu cruciuliță. Bunurile respective au fost găsite ulterior în locuința inculpatei G.N., unde, sporadic, locuia și sora sa C.E., fiind restituită părților vătămate. Din locuința inculpatei G.N., care a reușit să fugă la sosirea organelor de poliție și să se sustragă cercetărilor până la data de 15 iulie 2003, au fost ridicate, cu ocazia percheziției domiciliare, și alte bunuri, în legătură cu care exista suspiciunea că ar proveni din săvârșirea unor fapte penale.

Descoperirea respectivelor bunuri (o agendă, un telefon mobil marca ERICSON, o factură fiscală emisă pe numele C.L. ce constata plata sumei de 1.316.140 lei și o autorizație emisă de Primăria orașului Cernavodă pe numele aceleiași persoane) a condus la stabilirea faptului că, în ziua de 27 iunie 2003, inculpatele, sub amenințarea cu un briceag rabatabil, au deposedat-o pe C.L. de aceste bunuri, precum și de alte articole de îmbrăcăminte pe care și le cumpărase de la Complexul comercial N. din cartierul Pantelimon, astfel cum procedaseră și cu primele părți vătămate în același cartier. Bunurile au fost, de asemenea, găsite în locuința inculpatei și predate părții vătămate.

Împotriva sentinței au declarat apel, în termen legal, inculpatele prin care o critică pentru netemeinicie în ceea ce privește pedepsele aplicate, considerate deosebit de aspre și a căror reducere au solicitat-o, prin reținerea în favoarea lor a unor circumstanțe atenuante personale în sensul că au avut o atitudine sinceră, de recunoaștere a faptelor comise, cooperând cu organele de cercetare penală la stabilirea situației de fapt. Curtea de Apel București, secția I penală, prin decizia nr. 320 din 4 mai 2004, a respins, ca nefondate, apelurile declarate, apreciind că „s-a făcut o justă individualizare a pedepselor aplicate, cu respectarea prevederilor art. 72 C. pen., vizând criteriile generale de individualizare a pedepselor aplicate, limitele de pedeapsă prevăzute de lege, gradul de pericol social al faptelor săvârșite, modalitatea și împrejurările în care s-au săvârșit faptele”.

Nemulțumite și de această hotărâre, în termen legal, inculpatele au declarat recurs cu reiterarea aceluiași motiv de netemeinicie care a format și obiectul analizei de către instanța de apel. Examinând hotărârile atacate în raport de cazul de recurs, prevăzut de art. 385 9 alin. (1) pct. 14 teza întâi C. proc. pen., Înalta Curte constată, în baza lucrărilor și a materialului din dosarul cauzei, recursurile nefondate, urmând a fi respinse. În acest sens, la stabilirea și menținerea pedepselor instanțele au apreciat în mod judicios criteriile de individualizare a acestora în raport cu împrejurările comiterii faptelor, și anume inculpatele, surori, acționau împreună, în aceiași zonă, Stația C.F.R.

Pantelimon și calea de acces spre Complexul comercial N., folosind un briceag cu lamă rabatabilă cu care amenințau victimele, tinere femei (17 și 19 ani) ce făceau cumpărături de la complex, pedepsele reprezentând limita minimă specială prevăzută de legiuitor pentru pedepsirea tâlhăriei calificate, în condițiile art. 211 alin. (2 1 ) lit. a) C. pen. Dealtfel, inculpata G.N. nu este la prima abatere de o asemenea gravitate, fiind condamnată, în anul 2003, la 6 luni închisoare, pentru comiterea infracțiunii de furt calificat (extras de pe cazierul judiciar). În consecință, secția penală a Înaltei Curți de Casație și Justiție, constatând neândeplinite cerințele cazului de recurs invocat, în baza art. 385 9 alin. (1) pct. 1 lit. b) C. proc.

pen., va respinge, ca nefondate, recursurile declarate de inculpatele G.N. și C.E., va deduce din pedeapsa aplicată inculpatei G.N. timpul arestării preventive de la 15 iulie 2003 la 7 decembrie 2003, va constata că inculpata C.E. a fost arestată preventiv în perioada 2 iulie 2003 – 28 noiembrie 2003 și le va obliga pe recurente la plata cheltuielilor judiciare către stat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge, ca nefondate, recursurile declarate de inculpatele G.N. și C.E. împotriva deciziei penale nr. 320/ A din 4 mai 2004 a Curții de Apel București, secția I penală. Deduce din pedeapsa aplicată inculpatei G.N., timpul arestării preventive de la 15 iulie 2003, la 7 decembrie 2004 și constată că inculpata C.E. a fost arestată preventiv în perioada 2 iulie 2003 – 28 noiembrie 2003. Obligă pe recurente la plata sumei de câte 1.600.000 lei, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat din care, suma de câte 400.000 lei, reprezentând onorariul apărătorului desemnat din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiției. Definitivă. Pronunțată în ședință publică, azi 7 decembrie 2004.