ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 65/2011

Asupra recursurilor de față, În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin plângerea penală formulată la 4 septembrie 2009, persoana vătămată l.I. a solicitat efectuarea de cercetării față de subinspectorul l.I. și față de agentul șef adjunct de poliție R.C. sub aspectul săvârșirii infracțiunii de arestare nelegală și cercetare abuzivă, prevăzută de art. 266 alin. (2) C. pen. În motivarea plângerii, petentul a arătat că la 1 septembrie 2009, în jurul orelor 18, lucrătorii de poliție au solicitat persoanei vătămate l.I. să-i însoțească la postul de Poliție Șovarna pentru a fi audiat în legătură cu o fapta de furt, comisă în noaptea de 26/27 august 2009. Atât în plângerea formulată cât și cu ocazia audierii din 1 octombrie 2009, persoana vătămată l.I.

a susținut că la postul de poliție i s-a cerut să dea o declarație în care să recunoască - în caliate de autor furtul săvârșit în noaptea de 26/27 august 2009. Întrucât nu a recunoscut comiterea faptei, subinspectorul l.I. și agentul șef adjunct R.C. i-au aplicat mai multe lovituri peste corp cu pumnii și picioarele. în acest sens, a prezentat certificatul medico-legal din 7 octombrie 2009, din care rezultă că a suferit leziuni traumatice (traumatism cranio-cerebral minor și hemitorace stâng) care s-ar fi putut produce prin lovire cu și de corp dur, necesitând pentru vindecare 5-6 zile de îngrijiri medicale. Prin Ordonanța nr. 783/P/2009 din 18 decembrie 2009 Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Craiova, în baza art. 228 alin. (6) raportat la art. 10 lit. d), art. 38, art. 42 - 45 C. proc.

pen., a dispus: - neînceperea urmăririi penale față de l.I., subinspector în cadrul Poliției Municipiul Dr. Tr. Severin - Biroul Poliția Rurală, sub aspectul săvârșirii infracțiunii de arestare nelegală și cercetare abuzivă, prevăzută de art. 266 alin. (2) C. pen.; - disjungerea și declinarea competenței în favoarea Parchetului de pe lângă Tribunalul Mehedinți, pentru a se efectua cercetări sub aspectul comiterii infracțiunii de arestare nelegală și cercetare abuzivă, prevăzută de art. 266 alin. (2) C. pen., față de agentul șef adjunct R.C., din cadrul Poliției Municipiului Dr. Tr. Severin - Biroul Politia Rurală. Pentru a se dispune astfel s-a reținut că: Din fișa de observație clinică generală eliberată de Spitalul Motru rezultă că persoana vătămată l.I.

s-a prezentat în dimineața de 2 septembrie 2009 la spital, reclamând că a fost agresată fizic de lucrătorii postului de poliție Șovarna, fiind internată pentru investigații, fără a prezenta urme vizibile de violență ci doar acuze subiective. Din actele premergătoare efectuate în cauză, nu au fost identificate fapte sau împrejurări de natură a contura elementele infracțiunii de arestare nelegală și cercetare abuzivă, prevăzută de art. 266 alin. (2) C. pen., sesizată de petent, pretins a fi fost săvârșită de l.I., subinspector în cadrul Poliției Municipiului Dr. Tr. Severin - Biroul poliției Rurale. Împotriva acestei Ordonanțe petiționarul a formulat plângere la Procurorul General al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Craiova, plângere care a fost respinsă ca neîntemeiată prin rezoluția nr. 75/II121 2010 din 26 ianuarie 2010. Nemulțumit, petiționarul s-a adresat instanței, potrivit art. 2781 C. proc.

pen. Prin sentința penală nr. 99 din din 5 mai 2010, Curtea de Apel Craiova, secția penală și pentru cauze cu minori, a admis plângerea formulată de petentul l.I. împotriva Ordonanței nr. 783/P/2009 din 18 decembrie 2009 a Parchetului de pe'lângă Curtea de Apel Craiova, a desființat ordonanța și a hotărât trimiterea cauzei procurorului în vederea începerii urmăririi penale față de intimatul l.I. sub aspectul săvârșirii infracțiunii prevăzute de art. 266 alin. (2) C. pen. Totodată, s-a dat îndrumarea ca, după începerea urmăririi penale, să se procedeze la reaudierea martorilor P.D. și C.N., pentru a lămuri inconsecvențele din declarațiile acestora, astfel cum s-a solicitat de către petent prin cererea de probatorii formulată, la audierea martorelor B.M.

și B.C. care, astfel cum rezultă din declarațiile extrajudiciare depuse la dosar acestea având cunoștință despre împrejurările cauzei, l-au văzut pe petent la scurt timp după incident și au discutat cu acesta și cu numitul C.N. S-a mai dat de asemenea îndumarea de a fi reaudiați, nemijlocit, petentul și intimatul l.I., care vor fi întrebați dacă solicită și alte probe și vor fi administrate orice alte probe pe care procurorul le va considera necesare pentru aflarea adevărului și justa soluționare a cauzei urmând se va proceda inclusiv la identificarea și a altor persoane aflate la acea dată în zona postului de poliție și care ar putea avea cunoștință despre împrejurările cauzei. Pentru a hotărî astfel prima instanța a reținut următoarele: Petentul l.I.

a depus la dosarul de urmărire penală certificatul medico-legal din 7 septembrie 2009 eliberat de S.M.L. Gorj, din care rezultă că a prezentat leziuni traumatice care s-au putut produce prin lovire cu și de corp dur, putând data din 1 septembrie 2009, leziuni care au necesitat pentru vindecare 5-6 zile îngrijiri medicale și nu i-au pus în primejdie viața. Totodată, din foaia de observație clinică eliberată de Spitalul Municipiului Motru, rezultă că petentul a fost spitalizat în perioada 02 - 04 septembrie 2009, cu diagnosticul traumatism cranian minor și traumatism hemitorace stâng. S-a mai constatat că în cauză a fost audiat martorul P.D. care, în declarația din 12 octombrie 2009, a arătat că în seara respectivă a mers la sediul postului de poliție, iar când s-a uitat într-acolo, l-a văzut pe petentul l.I.

pe jos, în genunchi, aplecat către podea. Ulterior, în declarația din 11 decembrie 2009, același martor a arătat că l-a văzut pe petent într-o încăpere din postul de poliție, stând în genunchi, a auzit gălăgie, iar ulterior s-a întâlnit cu acesta în fața postului de poliție, prilej cu care petentul i-a spus că fusese bătut de polițiști. S-a mai arătat că în mod neîntemeiat au fost înlăturate declarațiile acestui martor cu motivarea că în acea seară, în curtea postului de polițe, s-au aflat și paznicii P.G. și V.T., care nu l-ae fi auzit pe petent plângându-se către P.D. că a fost bătut de polițiști, câtă vreme nu s-a făcut nici o dovadă că acești doi martori ar fi asistat la întreaga discuție dintre petent și martorul P., ambii arătând în mod concordant, că o asemenea convorbire a existat între ei.

S-a mai arătat că la dosarul instanței a fost depusă de petent o declarație extrajudiciară, dată de martorul C.N., cercetat alături de petent pentru infracțiunea de furt, în care acesta a arătat că petentul a fost bătut în seara respectivă la postul de poliție de către l.I. și R.C., însă la procuror nu a relatat aceste aspecte, întrucât i s-a promis că va fi ajutat să-și angajeze avocat, el neavând posibilități materiale, și să primească o pedeapsă cu suspendarea executării.

Împotriva sus-arătatei sentinței, au declarat recurs în termen legal Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Craiova și intimatul l.I., care au solicitat casarea sentinței și, pe fond, respingerea plângerii formulate de petentul l.I., apreciind că ordonanța dată în cauză este legală și temeinică, întrucât în mod greșit Curtea de Apel a apreciat că sunt indicii temeinice pentru a se dispune începerea urmăririi penale față de intimatul l.I., sub aspectul săvârșirii infracțiunii de arestare nelegală și cercetare abuzivă, prevăzută de art. 266 alin. (2) C. pen. Recursurile nu sunt fondate. Potrivit art. 278 1 alin. (7) C. proc. pen., instanța, judecând plângerea, verifică rezoluția sau ordonanța atacată, pe baza lucrărilor și a materialului din dosarul cauzei și a oricăror înscrisuri noi prezentate.

Atunci când constată că există indicii temeinice cu privire la săvârșire faptei reclamte și când probele existente la dosar sunt suficiente pentru judecare acauzei, admite plângerea prin încheiere, desființează rezoluția sau ordonanța atacată și reține cauza spre judecare. Dacă constată că există indicii temeinice cu privire la săvârșirea faptei reclamate ansă probele existente la dosar nu sunt suficiente pentru judecarea cauzei, admite plângerea, prin sentință, desființează rezoluția sau ordonanța și trimite cauza procurorului în vederea începerii urmăririi penale, ceea ce s-a întâmplat și în speța de față. Art. 4 C. proc. pen.

prevede că organele de urmărire penală și instanțele de judecată sunt obligate să aibă rol activ în desfășurarea procesului penal iar art. 1 prevede că orice persoană care a săvârșit o infracțiune trebuie pedepsită potrvit vinovăției sale și nici o persoană nevinovată să nu fie trasă la răspundere penală; totodată art. 5 prevede că orice persoană este condiderată nevinovată până la stabilirea vinovăției sale printr-o hotărâre penală definitivă. Din economia textelor de lege mai sus-menționate rezultă că pentru aflarea adevărului și pentru justa soluționare a cauzei se impune începerea urmăririi penale față de numitul l.I., deorece, după începerea urmăririi penale, pot fi administrate mult mai multe probe decât în faza actelor premergătoare.

începerea urmăririi penale nu înseamnă că persoana față de care s-a dispus este și vinovată. Așa cum s-a arătat, orice persoană este considerată nevinovată până la stabilirea vinovăției sale printr-o hotărâre penală definitivă. Astfel, primind dosarul Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Craiova va proceda la administrarea tuturor probelor așa cum judicious a dispus prima instanță precum a oricăror alte probe pe care le va considera necesare pentru aflarea adevărului. Or, din examinarea hotărârii recurate rezultă că instanța de fond a indicat în considerentele hotărârii, pe larg și explicit, faptele și împrejurările ce urmează a fi constatate de procuror și mijloacele de probă prin care acest obiectiv pote fi realizat.

Înalta Curte, procedând la examinarea sentinței atacate în raport cu motivările scrise depuse la dosar, precum și din oficiu, sub toate aspectele de legalitate și temeinicie, constată că aceasta este temeinică și legală, soluția de trimitere a cauzei la Parchet în vederea începerii a urmăririi penale față de intimatul l.I. sub aspectul comiterii infracțiunii de arestare nelegală și cercetare abuzivă, prevăzută de art. 266 alin. (2) C. pen. fiind pe deplin corectă. Față de cele expuse, în cauză neconstatându-se motive care să justifice casarea sentinței instanței de fond, Înalta Curte, în conformitate cu prevederile art. 385 15 alin. (1) pct. 1 lit. b) C. proc. pen., va respinge, ca nefondate, recursurile declarate Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Craiova și de intimatul l.I.

În temeiul art. 192 alin. (2) C. proc. pen., recurentul intimat va fi obligat la plata cheltuielilor judiciare către stat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge, ca nefondate, recursurile declarate de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Craiova și de intimatul l.I. împotriva sentinței penale nr. 99 din 5 mai 2010 a Curții de Apel Craiova, secția penală și pentru cauze cu minori. Obligă recurentul intimat la plata sumei de 100 lei, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat. Definitivă. Pronunțată în ședință publică, azi 12 ianuarie 2011.