ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 65/2011

Asupra

recursurilor de față,

În baza

lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin plângerea penală formulată

la 4 septembrie 2009, persoana vătămată l.I. a solicitat efectuarea de

cercetării față de subinspectorul l.I. și față de agentul șef adjunct de

poliție R.C. sub aspectul săvârșirii infracțiunii de arestare nelegală și

cercetare abuzivă, prevăzută de art. 266 alin. (2) C. pen.

În motivarea

plângerii, petentul a arătat că la 1 septembrie 2009, în jurul orelor 18,

lucrătorii de poliție au solicitat persoanei vătămate l.I. să-i însoțească la

postul de Poliție Șovarna pentru a fi audiat în legătură cu o fapta de furt,

comisă în noaptea de 26/27 august 2009.

Atât în

plângerea formulată cât și cu ocazia audierii din 1 octombrie 2009, persoana

vătămată l.I. a susținut că la postul de poliție i s-a cerut să dea o

declarație în care să recunoască - în caliate de autor furtul săvârșit în

noaptea de 26/27 august 2009.

Întrucât nu a

recunoscut comiterea faptei, subinspectorul l.I. și agentul șef adjunct R.C. i-au

aplicat mai multe lovituri peste corp cu pumnii și picioarele. în acest sens, a

prezentat certificatul medico-legal din 7 octombrie 2009, din care rezultă că a

suferit leziuni traumatice (traumatism cranio-cerebral minor și hemitorace

stâng) care s-ar fi putut produce prin lovire cu și de corp dur, necesitând

pentru vindecare 5-6 zile de îngrijiri medicale.

Prin Ordonanța nr.

783/P/2009 din 18 decembrie 2009 Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Craiova,

în baza art. 228 alin. (6) raportat la art. 10 lit. d), art. 38, art. 42 - 45 C.

proc. pen., a dispus:

- neînceperea

urmăririi penale față de l.I., subinspector în cadrul Poliției Municipiul Dr.

Tr. Severin - Biroul Poliția Rurală, sub aspectul săvârșirii infracțiunii de

arestare nelegală și cercetare abuzivă, prevăzută de art. 266 alin. (2) C. pen.;

- disjungerea

și declinarea competenței în favoarea Parchetului de pe lângă Tribunalul

Mehedinți, pentru a se efectua cercetări sub aspectul comiterii infracțiunii de

arestare nelegală și cercetare abuzivă, prevăzută de art. 266 alin. (2) C. pen.,

față de agentul șef adjunct R.C., din cadrul Poliției Municipiului Dr. Tr.

Severin - Biroul Politia Rurală.

Pentru a se

dispune astfel s-a reținut că:

Din fișa de

observație clinică generală eliberată de Spitalul Motru rezultă că persoana

vătămată l.I. s-a prezentat în dimineața de 2 septembrie 2009 la spital,

reclamând că a fost agresată fizic de lucrătorii postului de poliție Șovarna,

fiind internată pentru investigații, fără a prezenta urme vizibile de violență

ci doar acuze subiective.

Din actele

premergătoare efectuate în cauză, nu au fost identificate fapte sau împrejurări

de natură a contura elementele infracțiunii de arestare nelegală și cercetare

abuzivă, prevăzută de art. 266 alin. (2) C. pen., sesizată de petent, pretins a

fi fost săvârșită de l.I., subinspector în cadrul Poliției Municipiului Dr. Tr.

Severin - Biroul poliției Rurale.

Împotriva acestei

Ordonanțe petiționarul a formulat plângere la Procurorul General al Parchetului

de pe lângă Curtea de Apel Craiova, plângere care a fost respinsă ca

neîntemeiată prin rezoluția nr. 75/II121 2010 din 26 ianuarie 2010.

Nemulțumit,

petiționarul s-a adresat instanței, potrivit art. 2781 C. proc. pen.

Prin sentința

penală nr. 99 din din 5 mai 2010, Curtea de Apel Craiova, secția penală și

pentru cauze cu minori, a admis plângerea formulată de petentul l.I. împotriva

Ordonanței nr. 783/P/2009 din 18 decembrie 2009 a Parchetului de pe'lângă

Curtea de Apel Craiova, a desființat ordonanța și a hotărât trimiterea cauzei

procurorului în vederea începerii urmăririi penale față de intimatul l.I. sub

aspectul săvârșirii infracțiunii prevăzute de art. 266 alin. (2) C. pen.

Totodată, s-a

dat îndrumarea ca, după începerea urmăririi penale, să se procedeze la

reaudierea martorilor P.D. și C.N., pentru a lămuri inconsecvențele din

declarațiile acestora, astfel cum s-a solicitat de către petent prin cererea de

probatorii formulată, la audierea martorelor B.M. și B.C. care, astfel cum

rezultă din declarațiile extrajudiciare depuse la dosar acestea având

cunoștință despre împrejurările cauzei, l-au văzut pe petent la scurt timp după

incident și au discutat cu acesta și cu numitul C.N.

S-a mai dat de

asemenea îndumarea de a fi reaudiați, nemijlocit, petentul și intimatul l.I.,

care vor fi întrebați dacă solicită și alte probe și vor fi administrate orice

alte probe pe care procurorul le va considera necesare pentru aflarea

adevărului și justa soluționare a cauzei urmând se va proceda inclusiv la

identificarea și a altor persoane aflate la acea dată în zona postului de

poliție și care ar putea avea cunoștință despre împrejurările cauzei.

Pentru a hotărî

astfel prima instanța a reținut următoarele:

Petentul l.I. a

depus la dosarul de urmărire penală certificatul medico-legal din 7 septembrie

2009 eliberat de S.M.L. Gorj, din care rezultă că a prezentat leziuni

traumatice care s-au putut produce prin lovire cu și de corp dur, putând data

din 1 septembrie 2009, leziuni care au necesitat pentru vindecare 5-6 zile

îngrijiri medicale și nu i-au pus în primejdie viața. Totodată, din foaia de

observație clinică eliberată de Spitalul Municipiului Motru, rezultă că

petentul a fost spitalizat în perioada 02 - 04 septembrie 2009, cu diagnosticul

traumatism cranian minor și traumatism hemitorace stâng.

S-a mai

constatat că în cauză a fost audiat martorul P.D. care, în declarația din 12

octombrie 2009, a arătat că în seara respectivă a mers la sediul postului de

poliție, iar când s-a uitat într-acolo, l-a văzut pe petentul l.I. pe jos, în

genunchi, aplecat către podea. Ulterior, în declarația din 11 decembrie 2009,

același martor a arătat că l-a văzut pe petent într-o încăpere din postul de

poliție, stând în genunchi, a auzit gălăgie, iar ulterior s-a întâlnit cu

acesta în fața postului de poliție, prilej cu care petentul i-a spus că fusese

bătut de polițiști. S-a mai arătat că în mod neîntemeiat au fost înlăturate

declarațiile acestui martor cu motivarea că în acea seară, în curtea postului

de polițe, s-au aflat și paznicii P.G. și V.T., care nu l-ae fi auzit pe petent

plângându-se către P.D. că a fost bătut de polițiști, câtă vreme nu s-a făcut

nici o dovadă că acești doi martori ar fi asistat la întreaga discuție dintre

petent și martorul P., ambii arătând în mod concordant, că o asemenea

convorbire a existat între ei. S-a mai arătat că la dosarul instanței a fost

depusă de petent o declarație extrajudiciară, dată de martorul C.N., cercetat

alături de petent pentru infracțiunea de furt, în care acesta a arătat că

petentul a fost bătut în seara respectivă la postul de poliție de către l.I. și

R.C., însă la procuror nu a relatat aceste aspecte, întrucât i s-a promis că va

fi ajutat să-și angajeze avocat, el neavând posibilități materiale, și să

primească o pedeapsă cu suspendarea executării.

Împotriva sus-arătatei

sentinței, au declarat recurs în termen legal Parchetul de pe lângă Curtea de

Apel Craiova și intimatul l.I., care au solicitat casarea sentinței și, pe

fond, respingerea plângerii formulate de petentul l.I., apreciind că ordonanța

dată în cauză este legală și temeinică, întrucât în mod greșit Curtea de Apel a

apreciat că sunt indicii temeinice pentru a se dispune începerea urmăririi

penale față de intimatul l.I., sub aspectul săvârșirii infracțiunii de arestare

nelegală și cercetare abuzivă, prevăzută de art. 266 alin. (2) C. pen.

Recursurile nu

sunt fondate.

Potrivit art. 278

1

alin. (7) C. proc. pen., instanța, judecând plângerea, verifică rezoluția sau

ordonanța atacată, pe baza lucrărilor și a materialului din dosarul cauzei și a

oricăror înscrisuri noi prezentate. Atunci când constată că există indicii

temeinice cu privire la săvârșire faptei reclamte și când probele existente la

dosar sunt suficiente pentru judecare acauzei, admite plângerea prin încheiere,

desființează rezoluția sau ordonanța atacată și reține cauza spre judecare.

Dacă constată că există indicii temeinice cu privire la săvârșirea faptei

reclamate ansă probele existente la dosar nu sunt suficiente pentru judecarea

cauzei, admite plângerea, prin sentință, desființează rezoluția sau ordonanța și

trimite cauza procurorului în vederea începerii urmăririi penale, ceea ce s-a

întâmplat și în speța de față.

Art. 4 C. proc.

pen. prevede că organele de urmărire penală și instanțele de judecată sunt

obligate să aibă rol activ în desfășurarea procesului penal iar art. 1 prevede

că orice persoană care a săvârșit o infracțiune trebuie pedepsită potrvit

vinovăției sale și nici o persoană nevinovată să nu fie trasă la răspundere

penală; totodată art. 5 prevede că orice persoană este condiderată nevinovată

până la stabilirea vinovăției sale printr-o hotărâre penală definitivă.

Din economia

textelor de lege mai sus-menționate rezultă că pentru aflarea adevărului și

pentru justa soluționare a cauzei se impune începerea urmăririi penale față de

numitul l.I., deorece, după începerea urmăririi penale, pot fi administrate

mult mai multe probe decât în faza actelor premergătoare. începerea urmăririi

penale nu înseamnă că persoana față de care s-a dispus este și vinovată. Așa

cum s-a arătat, orice persoană este considerată nevinovată până la stabilirea

vinovăției sale printr-o hotărâre penală definitivă.

Astfel, primind

dosarul Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Craiova va proceda la

administrarea tuturor probelor așa cum judicious a dispus prima instanță precum

a oricăror alte probe pe care le va considera necesare pentru aflarea

adevărului.

Or, din

examinarea hotărârii recurate rezultă că instanța de fond a indicat în

considerentele hotărârii, pe larg și explicit, faptele și împrejurările ce

urmează a fi constatate de procuror și mijloacele de probă prin care acest

obiectiv pote fi realizat.

Înalta Curte,

procedând la examinarea sentinței atacate în raport cu motivările scrise depuse

la dosar, precum și din oficiu, sub toate aspectele de legalitate și

temeinicie, constată că aceasta este temeinică și legală, soluția de trimitere

a cauzei la Parchet în vederea începerii a urmăririi penale față de intimatul l.I.

sub aspectul comiterii infracțiunii de arestare nelegală și cercetare abuzivă,

prevăzută de art. 266 alin. (2) C. pen. fiind pe deplin corectă.

Față de cele

expuse, în cauză neconstatându-se motive care să justifice casarea sentinței

instanței de fond, Înalta Curte, în conformitate cu prevederile art. 385

15

alin. (1) pct. 1 lit. b) C. proc. pen., va respinge, ca nefondate, recursurile

declarate Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Craiova și de intimatul l.I.

În temeiul art.

192 alin. (2) C. proc. pen., recurentul intimat va fi obligat la plata

cheltuielilor judiciare către stat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca

nefondate, recursurile declarate de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel

Craiova și de intimatul l.I. împotriva sentinței penale nr. 99 din 5 mai 2010 a

Curții de Apel Craiova, secția penală și pentru cauze cu minori.

Obligă

recurentul intimat la plata sumei de 100 lei, cu titlu de cheltuieli judiciare

către stat.

Definitivă.

Pronunțată în

ședință publică, azi 12 ianuarie 2011.