ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 2010/2005

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor

din dosar, constată următoarele:

Prin acțiunea înregistrată

sub nr. 3072/2004 din 24 august 2004, la Curtea de Apel București, secția de contencios administrativ, reclamanta M.V. a chemat în judecată pe pârâta Casa

de Pensii a municipiului București, pentru ca în contradictoriu cu aceasta, să

se dispună anularea hotărârii nr. 13045 din 10 iulie 2004, emisă de Comisia de specialitate

a pârâtei, și obligarea acesteia la emiterea unei noi hotărâri, prin care să-i

recunoască calitatea de beneficiară a prevederilor art. 1 lit. c) din Legea nr.

189/2000.

În motivarea acțiunii,

reclamanta a susținut că în mod greșit, în hotărârea a cărei anulare se

solicită, s-a menționat că nu îndeplinește condițiile prevăzute de lege,

întrucât nu a dovedit persecuția din motive etnice și nu a făcut demersuri pentru

obținerea actelor oficiale.

Curtea de Apel București, secția

de contencios administrativ și fiscal, prin sentința nr. 2126, pronunțată la 14

octombrie 2004, a respins acțiunea reclamantei, ca neîntemeiată.

Pentru a hotărî astfel,

instanța de fond a reținut, în esență, că potrivit dovezilor de la dosar,

hotărârea atacată este legală și că reclamanta nu are un drept recunoscut de

lege, vătămat, deoarece din adresa nr. 63573 din 15 septembrie 2003, emisă de

Ministerul Agriculturii, Pădurilor, Apelor și Mediului, rezultă că la 15 martie

1943, reclamanta a figurat ca angajată la Ministerul Agriculturii din Basarabia - Camera Agricolă Orhei, iar în luna iulie 1944 a fost

repartizată la Camera Agricolă Mehedinți și apoi detașată la 1 octombrie 1944, la Camera Agricolă Iași.

Împotriva sentinței astfel

motivată a declarat recurs, reclamanta M.V., criticând sentința pentru

nelegalitate și netemeinicie, întrucât se bazează pe o interpretare greșită a

legii incidente în cauză.

Astfel, recurenta susține că

din probele administrate (declarațiile de martori) rezultă în mod cert persecuția

etnică.

Recursul va fi admis astfel:

Din actele de la dosar, respectiv

din declarațiile martorilor B.N. și P.M., extrasul de stare civilă, carnetul de

muncă, certificatul de naștere și căsătorie depuse la dosar, se desprinde

concluzia că reclamanta, născută la data de 8 septembrie 1922, în Basarabia -

Orhei, fiica lui N. și T., a fost obligată să se refugieze la data de 19 martie

1944, în România, ca urmare a ocupării Basarabiei de către trupele sovietice,

schimbându-și locul de muncă din motive de persecuție etnică, așa cum rezultă

în mod special din declarațiile de martori, probe testimoniale admise de lege.

Ca atare, Curtea va stabili

că recurenta se încadrează în dispozițiile art. 1 lit. c) din Legea nr. 189/2000,

pentru aprobarea O.G. nr. 105/1999, care stipulează că de drepturile

compensatorii prevăzute de lege, beneficiază persoana, cetățean român care, în

perioada regimului instaurat de la 6 septembrie 1940, până la 6 martie 1945, a

avut de suferit persecuții etnice și care se află în situațiile limitativ

prevăzute de lege.

De aceea, se va admite

recursul în temeiul art. 312 și 314 C. proc. civ., sentința va fi casată și pe

fond va fi admisă acțiunea, se va anula hotărârea contestată, iar pârâta va fi

obligată să emită o nouă hotărâre, prin care să constate că reclamanta se

încadrează în situația prevăzută de art. 1 lit. c) din Legea nr. 189/2000,

pentru perioada 19 martie 1944 - 6 martie 1945, începând de la 1 decembrie

2002.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite recursul declarat de

M.V. împotriva sentinței civile nr. 2126 din 14 octombrie 2004, a Curții de

Apel București, secția de contencios administrativ.

Casează sentința recurată și

pe fond, admite acțiunea.

Anulează hotărârea nr. 13045/10587

din 13 iulie 2004, emisă de pârâtă.

Obligă pârâta să emită o

nouă hotărâre prin care să constate că reclamanta are calitatea de beneficiară

a Legii nr. 189/2000, pentru perioada 19 martie 1944 - 6 martie 1945, începând

cu data de 1 decembrie 2002.

Pronunțată în ședință

publică, astăzi 28 martie 2005.