ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 4027/2004

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar,

constată următoarele:

La data de 30 octombrie 2000,

reclamantul F.P.S. București (în prezent A.V.A.S.) a chemat în judecată pe

pârâta SC E.J. SA București, pentru a fi obligată la plata sumei de 40.217.584

lei, daune moratorii pentru plata cu întârziere a dividendelor pentru anul

financiar 1996, calculate la nivelul dobânzilor bonificate ale B.R.D. la

depozitele constituite de persoanele juridice pe termen de 1 an și, respectiv,

la nivelul dobânzilor practicate de Trezoreria Statului.

Prin sentința civilă nr. 848 din 7

februarie 2001, Tribunalul București a respins acțiunea reclamantei.

Curtea de Apel București, prin

decizia civilă nr. 974 din 7 iunie 2001, a respins apelul reclamantei, ca

nefondat.

Împotriva acestei din urmă hotărâri

judecătorești, reclamanta a declarat recurs, solicitând, în esență, admiterea

acțiunii sale așa cum a fost formulată.

Recursul este nefondat, pentru cele

ce se vor arăta în continuare.

Din examinarea probatoriilor

administrate în cauză, în raport de criticile ce se reiterează prin recursul de

față, se constată că acestea nu sunt de natură a conduce la casarea hotărârii

criticate, întrucât nu sunt îndeplinite nici una dintre situațiile prevăzute de

art. 304 C. proc. civ.

Reclamanta și-a întemeiat

pretențiile privind dobânzile în discuție pe art. 43 C. com., care prevede că

debitele comerciale, lichide și plătibile în bani produc dobânda de drept din

ziua când devin exigibile.

În consecință, cum dividendele sunt

sume datorate la sfârșitul anului contabil, calculate pe baza bilanțului anual,

când devin exigibile, reclamanta putea solicita dobânzile comerciale.

Este de reținut, însă, că cererea

reclamantei recurente de a-i fi aplicabile dobânzile practicate de societățile

bancare, în cazul contractelor de depozit bancar, nu poate fi primită, întrucât

nu are temei legal, acordarea unor astfel de dobânzi fiind admisibilă numai în

condițiile existenței unui contract de depozit, ceea ce, în speță, nu s-a

dovedit.

Cum, reclamanta ar fi putut să solicite

pentru anul financiar 1996 numai dobânzile acordate de organul financiar,

pentru sumele existente în contul curent, și anume, dobânda la vedere

practicată de banca ce o deservește și, deși i s-a pus în vedere să prezinte un

calcul al acesteia, nici nu le-a solicitat și nici nu a dat curs indicațiilor

instanței, pretențiile sale apar ca nefondate, soluțiile instanțelor fiind

corecte sub acest aspect.

În consecință, recursul reclamantei

se privește ca nefondat și va fi respins, ca atare.

PENTRU ACESTE MOTIVE

IN NUMELE LEGII

D E C I D E:

Respinge, ca nefondat, recursul declarat de A.V.A.S.

București, împotriva deciziei nr. 974 din 7 iunie 2001 a Curții de Apel

București, secția a V a comercială.

Irevocabilă.

Pronunțată, în ședință, publică,

astăzi, 26 octombrie 2004.