ÎCCJ, Decizia nr. 24/2005

Asupra recursului de față,

În baza lucrărilor din dosar,

constată următoarele:

Prin cererea înregistrată la data de

4 mai 2004, la Curtea de Apel București, SC V.E. SRL Timișoara a formulat, în

contradictoriu cu A.V.A.S., SC S.P. SRL Focșani, SC A.B. SA și A.D.S.,

contestație la executarea silită pornită de către A.V.A.S. împotriva debitoarei

SC A.B. SA, solicitând să se constate nulitatea absolută a procesului-verbal de

sechestru nr. 2311 din 11 septembrie 2003, a anunțului de licitație publică și

a procesului-verbal de adjudecare nr. 773 din aceeași dată.

În motivarea cererii, contestatoarea

a relevat că, deși deține legal, în baza contractului de concesiune nr. 15 din

24 iunie 2003, încheiat cu Agenția Domeniilor Statului, suprafața de 285 ha

plantație cu viță de vie, precum și suprafața de 6 ha plantație cu meri și

pruni, aceste suprafețe au făcut, totuși, obiectul executării silite, efectuate

de către A.V.A.S. împotriva debitoarei SC A.B. SA, pentru ca, în final, să fie

adjudecate, în urma vânzării la licitație publică, în favoarea cumpărătoarei SC

S.P. SRL Focșani.

Curtea de Apel București, secția a

V-a comercială, prin sentința nr. 77 din 15 iunie 2004, a admis excepția de

necompetență materială de a soluționa cererea reconvențională formulată de SC S.P.

SRL Focșani, având ca obiect constatarea nulității absolute a contractului de

concesiune nr. 15 din 24 iunie 2003, obligarea A.D.S. să încheie cu intimata,

contractul de concesiune pentru suprafața totală de 291 ha plantație viță de

vie și pomi, precum și obligarea SC V.E. SRL să permită efectuarea lucrărilor

agricole și culegerea recoltei de pe suprafața menționată.

Ca urmare, s-a dispus declinarea

competenței, în favoarea Tribunalului București, secția a VI-a comercială.

Prin aceeași sentință a fost admisă

în parte, contestația la executare silită formulată de SC V.E. SRL și în

consecință:

- s-a constatat nulitatea parțială a

procesului-verbal de licitație și de adjudecare nr. 773 din 11 noiembrie 2003,

având ca obiect ferma 3+4 secția viticolă + pomicolă, situată în comuna Doclin,

satul Tirol, județul Caraș-Severin, a ofertei de vânzare prin licitație publică

și a procesului-verbal de aplicare a sechestrului nr. 2311 din 11 septembrie

2003, înscrisuri emise de A.V.A.B., în sensul excluderii de la vânzare, a

terenului agricol plantat cu viță de vie și pomi nominalizat în Anexa nr. IV la

procesul-verbal de licitație nr. 773 din 11 noiembrie 2003; s-a dispus

obligarea intimatelor SC S.P. SRL și A.V.A.S. să plătească SC V.E.SRL, câte

100.846.500 lei cheltuieli de judecată.

Împotriva sentinței, SC S.P. SRL

Focșani a declarat recurs.

Totodată, prin cerere înregistrată

la data de 20 septembrie 2004, SC S.P. SRL Focșani a solicitat suspendarea

executării silite a sentinței menționate, până la soluționarea recursului

declarat.

Înalta Curte de Casație și Justiție,

secția comercială, prin încheierea nr. 4216 din 28 octombrie 2004, a admis

cererea formulată de SC S.P. SRL Focșani și a dispus suspendarea executării

silite a sentinței nr. 77 din 15 iunie 2004, a Curții de Apel București, secția

a IV-a comercială, până la soluționarea recursului declarat de această

societate.

S-a motivat că, în raport cu

dispozițiile art. 300 alin. (2) C. proc. civ., se impune admiterea cererii de

suspendare a executării silite a sentinței, deoarece petiționara-recurentă a

depus cauțiunea stabilită, iar intimata, datorită situației financiare precare,

nu ar mai fi în măsură, în eventualitatea întoarcerii executării, să restituie

sumele încasate.

SC V.E. SRL Timișoara a declarat

recurs împotriva acestei încheieri.

Recursul nu este admisibil.

În adevăr, potrivit art. 299 alin.

(1), cu referire la art. 282 alin. (2) C. proc. civ., împotriva încheierilor

premergătoare nu se poate face recurs decât odată cu fondul, în afară de cazul

când prin ele s-a întrerupt cursul judecății, ceea ce nu este cazul în speță.

Pe de altă parte, este de observat

că, în raport cu prevederile art. 299 alin. (1) C. proc. civ., sunt supuse

recursului, numai hotărârile date fără drept de apel, cele date în apel, precum

și, în condițiile prevăzute de lege, hotărârile altor organe cu activitate

jurisdicțională.

Or, câtă vreme decizia prin care

Înalta Curte de Casație și Justiție, secția comercială, ar urma să soluționeze

recursul declarat de SC S.P. SRL Focșani, împotriva sentinței nr. 77 din 15

iunie 2004 a Curții de Apel București, secția a V-a comercială, nu este supusă

recursului, deoarece nu face parte din nici una dintre categoriile de hotărâri

specificate în textul de lege menționat, se impune să se considere că nici

încheierea premergătoare, prin care aceeași instanță a suspendat executarea

silită a sentinței atacate cu recurs, nu poate fi susceptibilă de a fi atacată

pe o asemenea cale.

De altfel, a admite posibilitatea

atacării cu recurs a unei astfel de hotărâri, pronunțate în cadrul procedurii

de judecare a recursului, ar însemna crearea unui nou grad de jurisdicție, ceea

ce ar fi inadmisibil.

În consecință, urmează ca recursul,

declarat de SC V.E. SRL Timișoara împotriva încheierii nr. 4216 din 28

octombrie 2004 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția comercială, să

fie respins ca inadmisibil.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca inadmisibil, recursul

declarat de SC V.E. SRL Timișoara împotriva încheierii nr. 4217 (4216) din 28

octombrie 2004, pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție, secția

comercială, în dosarul nr. 10142/2004.

Pronunțată în ședință publică, azi

24 ianuarie 2005.