ÎCCJ, Decizia nr. 24/2005

Asupra recursului de față, În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin cererea înregistrată la data de 4 mai 2004, la Curtea de Apel București, SC V.E. SRL Timișoara a formulat, în contradictoriu cu A.V.A.S., SC S.P. SRL Focșani, SC A.B. SA și A.D.S., contestație la executarea silită pornită de către A.V.A.S. împotriva debitoarei SC A.B. SA, solicitând să se constate nulitatea absolută a procesului-verbal de sechestru nr. 2311 din 11 septembrie 2003, a anunțului de licitație publică și a procesului-verbal de adjudecare nr. 773 din aceeași dată. În motivarea cererii, contestatoarea a relevat că, deși deține legal, în baza contractului de concesiune nr. 15 din 24 iunie 2003, încheiat cu Agenția Domeniilor Statului, suprafața de 285 ha plantație cu viță de vie, precum și suprafața de 6 ha plantație cu meri și pruni, aceste suprafețe au făcut, totuși, obiectul executării silite, efectuate de către A.V.A.S.

împotriva debitoarei SC A.B. SA, pentru ca, în final, să fie adjudecate, în urma vânzării la licitație publică, în favoarea cumpărătoarei SC S.P. SRL Focșani. Curtea de Apel București, secția a V-a comercială, prin sentința nr. 77 din 15 iunie 2004, a admis excepția de necompetență materială de a soluționa cererea reconvențională formulată de SC S.P. SRL Focșani, având ca obiect constatarea nulității absolute a contractului de concesiune nr. 15 din 24 iunie 2003, obligarea A.D.S. să încheie cu intimata, contractul de concesiune pentru suprafața totală de 291 ha plantație viță de vie și pomi, precum și obligarea SC V.E. SRL să permită efectuarea lucrărilor agricole și culegerea recoltei de pe suprafața menționată.

Ca urmare, s-a dispus declinarea competenței, în favoarea Tribunalului București, secția a VI-a comercială. Prin aceeași sentință a fost admisă în parte, contestația la executare silită formulată de SC V.E. SRL și în consecință: - s-a constatat nulitatea parțială a procesului-verbal de licitație și de adjudecare nr. 773 din 11 noiembrie 2003, având ca obiect ferma 3+4 secția viticolă + pomicolă, situată în comuna Doclin, satul Tirol, județul Caraș-Severin, a ofertei de vânzare prin licitație publică și a procesului-verbal de aplicare a sechestrului nr. 2311 din 11 septembrie 2003, înscrisuri emise de A.V.A.B., în sensul excluderii de la vânzare, a terenului agricol plantat cu viță de vie și pomi nominalizat în Anexa nr. IV la procesul-verbal de licitație nr. 773 din 11 noiembrie 2003; s-a dispus obligarea intimatelor SC S.P.

SRL și A.V.A.S. să plătească SC V.E.SRL, câte 100.846.500 lei cheltuieli de judecată. Împotriva sentinței, SC S.P. SRL Focșani a declarat recurs. Totodată, prin cerere înregistrată la data de 20 septembrie 2004, SC S.P. SRL Focșani a solicitat suspendarea executării silite a sentinței menționate, până la soluționarea recursului declarat. Înalta Curte de Casație și Justiție, secția comercială, prin încheierea nr. 4216 din 28 octombrie 2004, a admis cererea formulată de SC S.P. SRL Focșani și a dispus suspendarea executării silite a sentinței nr. 77 din 15 iunie 2004, a Curții de Apel București, secția a IV-a comercială, până la soluționarea recursului declarat de această societate. S-a motivat că, în raport cu dispozițiile art. 300 alin. (2) C. proc.

civ., se impune admiterea cererii de suspendare a executării silite a sentinței, deoarece petiționara-recurentă a depus cauțiunea stabilită, iar intimata, datorită situației financiare precare, nu ar mai fi în măsură, în eventualitatea întoarcerii executării, să restituie sumele încasate. SC V.E. SRL Timișoara a declarat recurs împotriva acestei încheieri. Recursul nu este admisibil. În adevăr, potrivit art. 299 alin. (1), cu referire la art. 282 alin. (2) C. proc. civ., împotriva încheierilor premergătoare nu se poate face recurs decât odată cu fondul, în afară de cazul când prin ele s-a întrerupt cursul judecății, ceea ce nu este cazul în speță. Pe de altă parte, este de observat că, în raport cu prevederile art. 299 alin. (1) C. proc.

civ., sunt supuse recursului, numai hotărârile date fără drept de apel, cele date în apel, precum și, în condițiile prevăzute de lege, hotărârile altor organe cu activitate jurisdicțională. Or, câtă vreme decizia prin care Înalta Curte de Casație și Justiție, secția comercială, ar urma să soluționeze recursul declarat de SC S.P. SRL Focșani, împotriva sentinței nr. 77 din 15 iunie 2004 a Curții de Apel București, secția a V-a comercială, nu este supusă recursului, deoarece nu face parte din nici una dintre categoriile de hotărâri specificate în textul de lege menționat, se impune să se considere că nici încheierea premergătoare, prin care aceeași instanță a suspendat executarea silită a sentinței atacate cu recurs, nu poate fi susceptibilă de a fi atacată pe o asemenea cale.

De altfel, a admite posibilitatea atacării cu recurs a unei astfel de hotărâri, pronunțate în cadrul procedurii de judecare a recursului, ar însemna crearea unui nou grad de jurisdicție, ceea ce ar fi inadmisibil. În consecință, urmează ca recursul, declarat de SC V.E. SRL Timișoara împotriva încheierii nr. 4216 din 28 octombrie 2004 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția comercială, să fie respins ca inadmisibil.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge, ca inadmisibil, recursul declarat de SC V.E. SRL Timișoara împotriva încheierii nr. 4217 (4216) din 28 octombrie 2004, pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție, secția comercială, în dosarul nr. 10142/2004. Pronunțată în ședință publică, azi 24 ianuarie 2005.