ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 2630/2005

ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 2630/2005 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2004)

Asupra recursului de față;

În baza lucrărilor de la

dosar, constată următoarele:

Prin sentința penală nr. 1599

pronunțată la data de 14 decembrie 2004 de Tribunalul București, secția a II-a

penală, în dosarul nr. 5710/2004, s-au dispus:

nr. 143/2000, cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. și art. 16 din Legea nr.

143/2000, a fost condamnat inculpatul T.S. la 2 ani închisoare.

În baza art. 11 alin. (1)

din Legea nr. 143/2000, cu aplicarea art. 16 din aceeași lege, a mai fost

condamnat inculpatul la 2 ani închisoare.

În baza art. 11 alin. (2)

din Legea nr. 143/2000, cu aplicarea art. 16 din aceeași lege, a mai fost

condamnat inculpatul la 6 luni închisoare.

S-a făcut aplicarea art. 33

lit. a) și art. 34 lit. b) C. pen., și s-a dispus ca inculpatul T.S. să execute

pedeapsa cea mai grea, respectiv 2 ani închisoare.

În temeiul art. 81 și art.

82 C. pen., s-a dispus suspendarea condiționată a executării pedepsei de 2 ani

închisoare, pe un termen de încercare de 4 ani, atrăgându-se atenția

inculpatului asupra dispozițiilor art. 83 C. pen.

S-a constatat că inculpatul

a fost reținut și arestat preventiv de la 11 iunie 2004 la 16 noiembrie 2004 și

a dedus această perioadă.

S-a constatat consumată în

procesul analizelor de laborator cantitatea de 0,09 grame cocaină, găsită în

locuința inculpatului, cu ocazia percheziției domiciliare.

schimbare a încadrării juridice formulată de inculpatul S.R.M. din infracțiunea

prevăzută de art. 2 alin. (1) și (2) din Legea nr. 143/2000, cu aplicarea art.

41 alin. (2) C. pen. și art. 16 din Legea nr. 143/2000 în art. 26 C. pen.,

raportat la art. 4 din Legea nr. 143/2000, cu aplicarea art. 41 alin. (2) C.

pen. și art. 16 din Legea nr. 143/2000.

În baza art. 2 alin. (1) și

(2) din Legea nr. 143/2000, cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. și art. 16

din Legea nr. 143/2000 a fost condamnat inculpatul S.R.M. la 5 ani închisoare.

În temeiul art. 65 C. pen.,

s-au interzis inculpatului drepturile prevăzute de art. 64 lit. a) și b) C.

pen., pe o perioadă de 2 ani, după executarea pedepsei principale.

În baza art. 4 din Legea nr.

143/2000, cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. și art. 16 din Legea nr.

143/2000, a mai fost condamnat inculpatul la un an și 6 luni închisoare.

S-a făcut aplicarea art. 33

lit. a) și art. 34 lit. b) C. pen. și art. 35 alin. (1) C. pen. și s-a dispus

ca inculpatul S.R.M. să execute pedeapsa cea mai grea, respectiv 5 ani

închisoare, cu aplicarea art. 71 și art. 64 C. pen. și 2 ani interzicerea

drepturilor, prevăzute de art. 64 lit. a) și b) C. pen.

În baza art. 350 C. proc.

pen., s-a menținut starea de arest a inculpatului, iar în baza art. 88 C. pen.,

s-a dedus prevenția de la 2 iunie 2004 la zi.

S-a respins, ca

inadmisibilă, cererea de liberare provizorie sub control judiciar, formulată de

inculpatul S.R.M.

În temeiul art. 17 alin. (1)

din Legea nr. 143/2000 s-a confiscat de la acest inculpat cantitățile de: 1,30

grame cocaină, rămasă în urma analizei de laborator efectuată la 18 august 2003

și 1,26 grame cocaină, rămasă în urma analizei de laborator efectuată la 20

octombrie 2003.

În baza art. 17 alin. (1)

din Legea nr. 143/2000 s-a confiscat de la inculpatul S.R.M. sumele de

7.000.000 lei și 170 Euro, sume încasate în urma vânzării de cocaină.

În baza art. 191 C. proc.

pen., a fost obligat fiecare inculpat la câte 15.000.000 lei cheltuieli

judiciare către stat.

Pentru a pronunța această

soluție, instanța fondului a reținut următoarea situație de fapt:

La data de 16 august 2003,

colaboratorul A. a fost contactat de inculpatul S.R.M. care i-a oferit spre

vânzare cocaină, sens în care s-a luat legătura cu investigatorul sub acoperire

M. Locul de întâlnire a fost stabilit de inculpatul S.R.M. la ora 12,00, în

zona Piața Obor pentru efectuarea tranzacției.

Conform procedurilor penale,

s-a efectuat de către organele de poliție un control corporal asupra

colaboratorului sub nume de cod A. pentru a se constata că nu are asupra sa

substanțe interzise la deținere, potrivit legii, fiindu-i înmânată de către

investigatorul acoperit sub nume de cod M. suma de 7.000.000 lei pentru

cumpărarea cocainei de la S.R.M.

În continuare, colaboratorul

sub nume de cod A. l-a contactat telefonic pe inculpatul S.R.M. pentru a-i

comunica că are suma de bani necesară cumpărării drogurilor, ulterior

întâlnindu-se în zona Piața Obor, inculpatul S.R.M. sosind cu un autoturism, ce

aparține tatălui inculpatului, S.C.

Cu această ocazie,

inculpatul S.R.M. i-a înmânat colaboratorului sub nume de cod A. o punguță ce

conținea o substanță pulverulentă, primind în schimb suma de 7.000.000 lei, iar

după aceasta, colaboratorul sub nume de cod A. s-a reîntâlnit cu investigatorul

acoperit sub nume de cod M., căruia i-a înmânat punguța primită de la

inculpatul S.R.M.

Întâlnirea dintre

colaboratorul sub nume de cod A. și inculpatul S.R.M. a fost supravegheată de

către lucrătorii de poliție specializați, cu această ocazie efectuându-se

fotografii judiciare.

Investigatorul sub acoperire

sub numele de cod M. a relatat că s-au deplasat către locația indicată în

imediata apropiere, despărțindu-se, iar colaboratorul sub numele de cod A. s-a

întâlnit cu un tânăr, în vârstă de aproximativ 25 de ani, 1,85 metri înălțime,

atletic, puțin bronzat, îmbrăcat cu un tricou de culoare neagră, având pe cap o

pălăriuță neagră cu borduri lăsate, ce a venit cu un autoturism de culoare

argintie și i-a înmânat colaboratorului A. ceva, aceasta dându-i suma de bani,

activitate ce a fost supravegheată.

La data de 17 octombrie

2003, în urma unor discuții telefonice, între colaboratorul G. cu inculpatul

S.R.M. s-a stabilit ca cei doi să se întâlnească, în zona str. Mihai Eminescu

pentru efectuarea tranzacției a două grame cocaină, pentru care s-a plătit suma

de 170 Euro. Pachetul de țigări în care se afla punguța cu cocaină a fost

înmânat de colaboratorul G. investigatorului sub acoperire I. S-a efectuat un

raport de constatare tehnico-științifică a substanței în cadrul Laboratorului

de Analize fizico-chimice droguri, din cadrul I.G.P. și s-a stabilit că praful

de culoare albă este cocaină.

Din declarația inculpatului

S.R.M. a rezultat că începând cu vara anului 2003 și până în ianuarie 2004

acesta a procurat, în mai multe rânduri, de la inculpații N.R.E. și D.R.M.

(rechizitoriul nr. 117/P/2002) cocaină, de ordinul gramelor, cu prețul cuprins

între 80 și 120 Euro sau dolari S.U.A./gram, droguri ce apoi erau revândute

principalului său client Ț.I.A.

Din declarațiile

inculpatului N.R.E. a rezultat că i-a vândut lui S.R.M., în perioada 2002 -

2004 cocaină, de ordinul gramelor, la prețul cuprins între 50-70 dolari/gram,

aspect care se coroborează și cu transcrierile convorbirilor telefonice.

În fața instanței de fond,

inculpatul S.R.M. nu a recunoscut săvârșirea faptelor reținute în sarcina sa,

susținând, fără putința de a dovedi acest lucru, că nu a vândut niciodată

cocaină. Recunoaște că a consumat, fără însă a-și face un obicei din aceasta și

menține denunțul făcut împotriva lui Ț.I.A., căruia i-a procurat în mai multe

rânduri cocaină, fără a primi în schimb vreo sumă de bani.

Împotriva acestei hotărâri

au declarat apel inculpații S.R.M. și T.S.

La primul termen de judecată

al apelului, 8 februarie 2005, inculpatul T.S. și-a retras apelul în

conformitate cu prevederile art. 369 alin. (1) C. proc. pen.

Prin apelul declarat

inculpatul S.R.M. a criticat soluția pronunțată de instanța fondului pentru

nelegalitate: - greșita respingere a cererii de schimbare a încadrării juridice

a faptei săvârșită de inculpat din infracțiunea prevăzută de art. 2 alin. (1)

și (2) din Legea nr. 143/2000, cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. și art.

16 din Legea nr. 143/2000, în complicitate la infracțiunea prevăzută de art. 4

din Legea nr. 143/2000, cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. și art. 16 din

Legea nr. 143/2000; - greșita respingere, ca inadmisibilă, a cererii de

liberare provizorie sub control judiciar formulată în temeiul prevăzut de art.

160

1

C. proc. pen. și de netemeinicie, în sensul individualizării

pedepsei aplicate, prin redozarea acesteia, motivat de faptul că inculpatul

este beneficiarul art. 16 din Legea nr. 143/2000, aplicându-se și

circumstanțele atenuante în cauză, în final, inculpatului urmând a i se schimba

și modalitatea de executare a pedepsei prin aplicarea dispozițiilor prevăzute

de art. 81 și art. 82 C. pen.

Prin decizia nr. 125/ A din

22 februarie 2005 a Curții de Apel București, secția I penală, s-a respins, ca

nefondat, apelul declarat de inculpatul R.M.S.

Împotriva acestei decizii,

în termen legal, a declarat recurs inculpatul, criticând-o pentru nelegalitate

și netemeinicie, sub aspectul greșitei stabiliri a situației de fapt, cu

consecința reținerii unei încadrări juridice ce nu corespunde faptelor săvârșite

de inculpat, precum și al individualizării judiciare necorespunzătoare a

pedepsei aplicate, considerată prea aspră în raport cu circumstanțele personale

ale inculpatului.

În motivarea recursului,

apărătorul inculpatului a arătat că activitățile sub acoperire de la prima

achiziție de droguri s-au desfășurat în realitate, la data de 14 august 2003,

însă autorizarea lucrării de către procuror poartă data de 16 august 2003, că

la o primă prezentare a materialului de urmărire penală asistența juridică a inculpatului

a fost asigurată de un avocat din oficiu deși inculpatul avea apărător ales, că

în mod nefondat s-a respins cererea inculpatului de a-i fi prezentate

fotografiile judiciare și înregistrările audio-video și de a fi confruntat cu

colaboratorii folosiți de poliție pentru procurarea de droguri. În raport de

aceste încălcări ale dispozițiilor procedurale și, implicit, ale dreptului la

apărare, a solicitat trimiterea cauzei spre rejudecare la instanța de fond

pentru administrarea tuturor probelor necesare aflării adevărului.

Sub un alt aspect,

inculpatul a criticat încadrarea juridică greșită date faptei de trafic de

droguri, arătând că nu se face vinovat de săvârșirea acesteia, activitățile

sale constând în înlesnirea procurării de droguri și deținerii în vederea

consumului propriu de către prietenul său I.A.Ț., deci o complicitate la art. 4

din Legea nr. 143/2000.

În subsidiar, inculpatul a

solicitat reducerea pedepsei în raport de circumstanțele sale personale.

Examinând decizia recurată

prin prisma cazurilor de casare prevăzute de art. 385

9

pct. 18, 17

și 14 C. proc. pen., Curtea constată că recursul este întemeiat.

În ceea ce privește motivul

de recurs, ce vizează eroarea gravă în stabilirea stării de fapt, Curtea

constată că acesta este nefondat. Încălcarea dreptului la apărare prin

neasigurarea prezentării apărătorului ales la toate activitățile procesuale,

refuzul procurorului de a face confruntări cu colaboratorii ce au procurat

droguri de la inculpat sau de a-i prezenta fotografiile judiciare, respectiv,

înregistrările audio-video, nu constituie încălcări ce atrag nulitatea absolută

în sensul art. 197 alin. (2) C. proc. pen. Pe de altă parte, inculpatului i s-a

acordat termen în vederea prezentării apărătorului ales, prezentarea

materialului de urmărire penală făcându-se în prezența acestuia iar cererea

pentru confruntare și prezentarea fotografiilor sau înregistrărilor judiciare

i-a fost respinsă motivat. Totodată, inculpatul nu a reiterat aceste solicitări

în fața instanței de fond, cauza soluționându-se imediat după audierea

inculpaților, luându-se act că nu se mai solicită administrarea altor probe.

Ca atare, cererea de

trimitere a cauzei spre rejudecare pentru efectuarea acestor acte este

nefondată, mai ales că nu sunt aplicabile nici dispozițiile art. 194 alin. 4

teza finală C. proc. pen.

Nici solicitarea de

schimbare a încadrării juridice dată faptei de trafic de droguri în

complicitate la deținere de droguri pentru consum propriu nu este întemeiată,

deoarece infracțiunea prevăzută de art. 4 din Legea nr. 143/2000 exclude orice

formă de participație, incriminând expres deținerea (de către consumator) a

drogului pentru consumul propriu. Pe de altă parte, art. 2 alin. (1)

încriminează inclusiv distribuirea, livrarea cu orice titlu sau transportul de

droguri, indiferent dacă făptuitorul obține sau nu un folos material, astfel că

apărarea inculpatului, în sensul că era un simplu cărăuș pentru vărul său

I.A.Ț. nu este de natură să-l absolve de răspunderea penală pentru infracțiunea

prevăzută de art. 2 alin. (2) din Legea nr. 143/2000.

Referitor la ultimul motiv

de recurs, ce vizează individualizarea judiciară a pedepsei, Înalta Curte

apreciază că acesta este întemeiat, în raport de împrejurările concrete ale

săvârșirii faptelor, de sinceritatea de care a dat dovadă inculpatul,

determinantă atât pentru urmărirea penală în cauză cât și pentru tragerea la

răspundere penală a altor inculpați față de care urmărirea penală a fost

disjunsă, precum și față de celelalte date ce caracterizează persoana inculpatului,

respectiv, conduita bună înainte de săvârșirea faptei constând în absolvirea

unor cursuri de calificare și perfecționare în domeniului turismului, prestarea

unor activități lucrative în acest domeniu, precum și frecventarea cursurilor

de profil ale Universității Româno - Americane București. Față de aceste

aspecte, Curtea apreciază că în cauză poate fi reținută circumstanța atenuantă,

prevăzută de art. 74 lit. a) C. pen., cu consecința reducerii pedepselor

aplicate pentru infracțiunile reținute în sarcina inculpatului sub minimul

special prevăzut de lege, conform dispozițiilor art. 76 alin. (1) lit. a) din

același cod.

Pentru toate aceste

considerente, având în vedere și faptul că nu există alte motive de casare care

să fie luate în considerare din oficiu, conform dispozițiilor art. 385

9

alin. (3) C. proc. pen., Înalta Curte, în baza art. 385

15

pct. 2

lit. d) C. proc. pen., va admite recursul declarat de inculpat doar sub

aspectul individualizării pedepsei, modificând hotărârile pronunțate în sensul

dispozitivului prezentei decizii.

Conform dispozițiilor art.

385

16

alin. (2) C. proc. pen., se va computa durata arestării

preventive, la zi iar în baza art. 192 alin. (3) din același cod, cheltuielile

judiciare avansate de stat rămân în sarcina acestuia.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite

recursul declarat de inculpatul S.R.M. împotriva deciziei penale nr. 125/ A din

22 februarie 2005 a Curții de Apel București, secția I-a penală.

Casează decizia atacată și

sentința penală nr. 1599 din 14 decembrie 2004 a Tribunalului București, secția

a II-a penală, numai cu privire la inculpatul S.R.M. și numai referitor la

individualizarea pedepselor aplicate acestuia.

Înlătura aplicarea

dispozițiilor art. 33 lit. a) și ale art. 34 lit. b) C. pen.

Descontopește pedeapsa

rezultantă de 5 ani închisoare aplicată inculpatului, în pedepsele componente

de 5 ani închisoare, pentru infracțiunea prevăzută de art. 2 alin. (1) și (2)

din Legea nr. 143/2000, cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. și art. 16 din Legea

nr. 143/2000 și un an și 6 luni închisoare, pentru infracțiunea prevăzută de

art. 4 din Legea nr. 143/2000, cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. și art.

16 din Legea nr. 143/2000.

Face aplicarea dispozițiilor

art. 74 lit. a) și art. 76 alin. (1) lit. a) C. pen. și reduce pedepsele

aplicate inculpatului S.R.M., după cum urmează:

- de la 5 ani închisoare, la

3 ani închisoare, pentru infracțiunea prevăzută de art. 2 alin. (1) și (2) din

Legea nr. 143/2000, cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. și art. 16 din Legea

nr. 143/2000 și

- de la un an și 6 luni

închisoare, la 8 luni închisoare, pentru infracțiunea prevăzută de art. 4 din

Legea nr. 143/2000, cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. și art. 16 din Legea

nr. 143/2000.

Menține aplicarea pedepsei

complementare a interzicerii drepturilor, prevăzute de art. 64 lit. a) și b) C.

pen., de 2 ani după executarea pedepsei principale.

În temeiul art. 33 lit. a),

art. 34 lit. b) și art. 35 C. pen., contopește pedepsele aplicate, urmând ca

inculpatul S.R.M. să execute pedeapsa cea mai grea de 3 ani închisoare și 2 ani

interzicerea drepturilor, prevăzute de art. 64 lit. a) și b) C. pen.

Menține celelalte dispoziții

ale hotărârilor pronunțate.

Deduce din pedeapsa aplicată

inculpatului, timpul arestării preventive de la 2 iunie 2004 la 20 aprilie

2005.

Definitivă.

Pronunțată în ședință

publică, azi 20 aprilie 2005.