ÎNAPOI LA REZULTATE Înalta Curte de Casație și Justiție
Sursă originală
ÎCCJ 18.02.2005

ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 1222/2005

HOTĂRÂRE
18.02.2005
CAMERĂ
civil_1
Citează această cauză
ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 1222/2005 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2005)

Asupra recursului civil de față:

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin

cererea înregistrată la Tribunalul Dâmbovița sub nr. 3566/2003, S.V. a

solicitat ca Primăria municipiului Târgoviște să fie obligată a-i restitui

apartamentul și garajul, situat în Târgoviște județul Dâmbovița, sau să-i

acorde măsuri reparatorii prin echivalent.

Prin

întâmpinare, Primăria Târgoviște a solicitat respingerea contestației, pe

considerentul că notificarea nu a fost depusă în termen și prin intermediul

executorului judecătoresc.

Tribunalul

Dâmbovița, prin sentința civilă nr. 352 din 7 august 2003, a admis în parte

acțiunea și a constatat că reclamanta este îndreptățită la restituirea prin

echivalent a apartamentului trecut în proprietatea statului prin decizia nr. 340

din 28 decembrie 1987, constatând că notificarea s-a depus în temei, la 14

februarie 2002.

Curtea

de Apel Ploiești, secția civilă, cu decizia civilă nr. 221 din 21 octombrie

2003 respinge apelul declarat de Primăria municipiului Târgoviște împotriva

sentinței civile susmenționate, admite apelul reclamantei-contestatoare,

schimbă în parte sentința, în sensul că reclamantei i se cuvin despăgubiri prin

echivalent și pentru garajul metalic de la aceeași adresă. S-au menținut restul

dispozițiilor sentinței.

Cu

privire la apelul Primăriei municipiului Târgoviște, instanța de apel a

constatat că acesta este nefondat.

S-a

arătat că într-adevăr, conform art. 21 pct. 1 din Legea nr. 10/2001, persoana

îndreptățită la restituire, trebuie să notifice persoana juridică deținătoare,

prin intermediul executorului judecătoresc, însă legiuitorul nu prevede nici o

sancțiune pentru situațiile în care expedierea s-a făcut sub forma unei cereri

prin poștă, la care s-au atașat actele necesare.

S-a

subliniat că practica, a asimilat aceste cereri, unei notificări, cu condiția

ca din cuprinsul ei și din actele anexe, să rezulte elementele de identificare

a persoanei îndreptățite și a imobilului solicitat.

Referindu-se

la apelul reclamantei-contestatoare, se concluzionează că acesta este fondat,

atâta vreme cât din actele aflate la dosar rezultă fără putință de tăgadă că o

dată cu apartamentul, statul a preluat și un garaj metalic.

Primăria

municipiului Târgoviște formulează recurs împotriva deciziei civile nr. 221 din

21 octombrie 2003 pronunțată de Curtea de Apel Ploiești, invocând nulitatea

prevăzută de art. 304 pct. 8 C. proc. civ.

Critica

primăriei se referă la faptul că în mod greșit ambele instanțe au luat în

considerare o simplă cerere a reclamantei-contestatoare, neexpediată în termen

prin intermediul executorului judecătoresc de pe lângă Judecătoria, în a cărei

rază teritorială se află imobilul solicitat, încălcându-se în acest mod

dispozițiile art. 21 din Legea nr. 10/2001 și art. 21 lit. a) și b) din H.G.

nr. 498/2003.

Recursul

este nefondat, pentru considerentele ce vor urma.

Practica

judiciară a statuat că cererea de restituire a unui imobil este asimilată

notificării, în cazul în care este însoțită de acte cu condiția, ca din cuprinsul

ei și actele anexate să rezulte elemente de identificare a persoanei

îndreptățite, a imobilului a cărui restituire se cere și valoarea aproximativă

a acestuia.

Așa

cum rezultă din copia cererii depusă la fila 22 dosar fond, cererea cuprinde

absolut toate elementele de identificare și evaluare provizorie, astfel că și

în cazul în speță se poate face asimilarea cu notificarea.

Neîntemeiată

este și susținerea că cererea ar fi formulată peste termen, luându-se în

considerare data înregistrării cererii la primărie, respectiv 15 februarie

2002.

Reclamanta-contestatoare

a probat cu chitanța nr. 821 că cererea a fost depusă la poștă la data de 14

februarie 2002, deci în ultima zi prevăzută de lege (fila 17 dosar apel).

Față

de cele de mai sus, în baza art. 312 C. proc. civ, urmează a respinge ca

nefondat recursul declarat de intimata-pârâtă Primăria Municipiului Târgoviște.

Respinge recursul declarat de pârâta Primăria

Municipiului Târgoviște împotriva deciziei civile nr. 221 din 21 octombrie 2003

a Curții de Apel Ploiești.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi 18 februarie

2005.

§ Cauze similare

Grupate prin similitudine semantică

5 cauze
ÎCCJ 2004-09-23
0,95
ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 5273/2004
. Prin sentința civilă nr. 182 din 14 aprilie 2003, Tribunalul Dâmbovița a admis în parte contestația, obligând pârâta să restituie reclamanților un teren în suprafață de 1100 mp, identificat în raportul de expertiză întocmit de N.I. Instan
ÎCCJ 2003-11-21
0,95
ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 4897/2003
Asupra recursului de față: Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin cererea introdusă la data de 19 septembrie 2001 la Tribunalul Dâmbovița reclamanții I.A. și I.E. au chemat în judecată Consiliul Local al Municipiulu
ÎCCJ 2005-02-17
0,95
ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 1175/2005
Asupra recursului civil de față. Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin „Notificarea din 14 februarie 2002”, adresată „Către Primăria Târgoviște” B.G.F. a solicitat restituirea în natură sau după caz prin echivalent
ÎCCJ
0,95
ÎCCJ, decizie (scj.ro #86707)
a arătat că a solicitat restituirea în natură a unui teren de 160 mp situat în Târgoviște și a construcției de pe acest teren (229,84 mp din care suprafața utilă 179,99 mp ), imobile moștenite de la numita L.E. (decedată la 2.03.1987), prin
ÎCCJ 2010-09-14
0,95
ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 4422/2010
Asupra cauzei de față, constată următoarele: Prin cererea înregistră la Tribunalul Dâmbovița la 11 decembrie 2003, reclamanții T.D.G. și T.P.D. au chemat în judecată pârâta Primăria Municipiului Târgoviște, solicitând restituirea în natură
Sursă