ÎCCJ, decizie (scj.ro #82213)

Imobil. Notificare pentru  restituirea în

natură, sau în echivalent, trimisă prin poștă și nu

prin

intremediul

unui executor judecătoresc.

Condiții. Admisibilitate.

Curpins

pe materii

.

Drept civil. Drepturi reale. Drept de proprietate. Imobil preluat de stat.

Cerere de restituire în natură, sau în echivalent a unui imobil,

trimisă prin poștă și nu prin

intremediul

unui executor judecătoresc.

Index alfabetic

.

Drept civil.

-

Imobil preluat de stat.

-

Cerere pentru  restituirea în

natură, sau în echivalent a unui imobil, trimisă prin poștă

și nu prin

intremediul

unui executor

judecătoresc

-

Admisibilitate

-

Condiții.

Legea

nr

. 10/2001:

art

. 21

pct

. 1.

Normele metodologice

apronate

prin H.G.

nr

. 498/2003:

pct

. 21.

Cererea de restituire a unui imobil, întemeiată pe

dispozițiile Legii

nr

. 10/2001, expediată

prin

poștă,iar

nu prin intermediul unui

executor judecătoresc, este asimilată notificării, în cazul în

care este însoțită de actele necesare, cu condiția, ca din

cuprinsul ei și actele anexate să rezulte elemente de identificare a

persoanei îndreptățite, a imobilului a cărui restituire se cere

și valoarea aproximativă a acestuia, conform

art

.

21din Legea

nr

. 10/2001.

Î.C.C.J., Secția civilă și de proprietate intelectuală,

decizia

nr

. 1222 din 4 februarie 2005.

S.V. a solicitat instanței obligarea Primăria

municipiului Târgoviște să-i restituie apartamentul și garajul

situate în Târgoviște, sau să-i acorde măsuri reparatorii prin

echivalent.

Prin întâmpinare, Primăria Târgoviște a solicitat respingerea

contestației, pe considerentul că notificarea nu a fost depusă

în termen și prin intermediul executorului judecătoresc.

Tribunalul

Dâmbovița

, prin sentința

civilă

nr

. 352 din 7 august 2003, a admis în

parte acțiunea și a constatat că reclamanta este

îndreptățită la restituirea prin echivalent a apartamentului

trecut în proprietatea statului prin decizia

nr

. 340

din 28 decembrie 1987, constatând că notificarea s-a depus în termen, la

14 februarie 2002.

Curtea de Apel Ploiești, secția civilă, prin  decizia

civilă

nr

. 221 din 21 octombrie 2003, a respins

apelul Primăriei municipiului Târgoviște  a admis apelul

reclamantei și a schimbat în parte sentința, în sensul că

reclamantei i se cuvin despăgubiri prin echivalent și pentru garajul

metalic de la aceeași adresă, menținând

celelate

dispoziții ale sentinței.

Cu privire la apelul Primăriei municipiului Târgoviște, instanța

a constatat că acesta este

nefondat

. S-a

reținut  că, într-adevăr, conform

art

.

21

pct

. 1 din Legea

nr

.

10/2001, persoana îndreptățită la restituire trebuie să

notifice persoana juridică deținătoare prin intermediul

executorului judecătoresc, însă legiuitorul  nu prevede nici o

sancțiune pentru situațiile în care expedierea s-a făcut sub

forma unei cereri prin poștă.

Împotriva deciziei Primăria municipiului Târgoviște a formulat recurs

susținținând

că în mod greșit

ambele instanțe au luat în considerare o simplă cerere a

reclamantei-contestatoare,

neexpediată

în termen

prin intermediul executorului judecătoresc de pe lângă

judecătoria în a cărei rază teritorială se află

imobilul solicitat, încălcându-se dispozițiile

art

.

21 din Legea

nr

. 10/2001 și

art

. 21

lit

. a și

lit

. b din Normele metodologice aprobate prin H.G.

nr

. 498/2003.

Recursul este

nefondat

.

Cererea de restituire a unui imobil este asimilată notificării, în

cazul în care este însoțită de acte cu condiția ca, din

cuprinsul ei și actele anexate să rezulte elemente de identificare a

persoanei îndreptățite, a imobilului a cărui restituire se cere

și valoarea aproximativă a acestuia.

Cererea adresată direct pârâtei cuprinde absolut toate elementele de

identificare și evaluare provizorie, astfel că și în cazul în

speță se poate face asimilarea cu notificarea.

Neîntemeiată este și susținerea că cererea ar fi

formulată peste termen, luându-se în considerare data înregistrării

cererii la primărie, respectiv 15 februarie 2002.

Reclamanta-contestatoare a probat cu chitanță că cererea a fost

depusă la poștă la data de 14 februarie 2002, deci în ultima zi

prevăzută de lege.

Față

de

cele

de

mai

sus

, s-a

respins

ca

nefondat

recursul

declarat