ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 6934/2004
ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 6934/2004 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2004)
Asupra recursului de față;
Din examinarea lucrărilor
din dosar, constată următoarele:
Reclamantul B.C. a chemat în
judecată Direcția Generală a Vămilor București și Direcția Regională Vamală
Interjudețeană Arad, solicitând instanței ca în contradictoriu cu pârâtele
Direcția Generală a Vămilor București și Direcția Regională Interjudețeană Arad,
să dispună anularea deciziei nr. 2003 din 18 decembrie 2002, emisă de pârâta
Direcția Generală a Vămilor București.
În motivarea acțiunii,
reclamantul a arătat că a fost sancționat cu diminuarea salariului de bază, cu
15%, pe o perioadă de trei luni, în baza art. 99 din O.G. nr. 16/1998 privind
Statutul personalului vamal, iar măsura luată o consideră nelegală și abuzivă,
întrucât nu s-a reținut în sarcina sa, săvârșirea unei abateri disciplinare.
Curtea de Apel Alba Iulia, secția
comercială și de contencios administrativ, a admis acțiunea reclamantului și a
dispus anularea deciziei nr. 2003 din 18 decembrie 2002, emisă de Direcția
Generală a Vămilor București.
Instanța a reținut faptul că
temeiurile care stau la baza emiterii deciziei de sancționare, nu sunt
susținute de nici un act constatator și, mai mult, este contrazisă de
rezultatele unității vamale, la care este angajat reclamantul, întrucât
veniturile furnizate statului, de această unitate, au crescut de la an la an.
Împotriva acestei sentințe,
considerată netemeinică și nelegală, a declarat recurs, Direcția Generală a
Vămilor București, prin Direcția Regională Vamală Interjudețeană Arad, motivat
de faptul că deficiențele înregistrate în sarcina intimatului-reclamant, au
constat în îndeplinirea necorespunzătoare a obligației de a îndruma și verifica
activitatea personalului din subordine, fapt ce a generat printre altele, mari
prejudicii bănești, cât și de imagine a instituției, lezând prestigiul
autorității vamale.
Înalta Curte de Casație și
Justiție, examinând motivele de recurs invocate, în raport cu sentința
pronunțată și cu dispozițiile legale aplicabile în cauză, constată nefondat,
acest recurs, pentru următoarele considerente:
Din examinarea actelor și
lucrărilor dosarului se constată că prin decizia ce formează obiectul
litigiului, recurenta Direcția Generală a Vămilor București, numită în
continuare Autoritatea Națională a Vămilor, a aplicat intimatului-reclamant,
sancțiunea diminuării salariului, pentru neîndeplinirea corespunzătoare a
activității de îndrumare și verificare a personalului din subordine și pentru
nerespectarea obligației de a apăra demnitatea funcției și prestigiul
autorității vamale.
Din materialul probator
existent la dosar, împrejurarea reținută în sarcina intimatului-reclamant, nu
este susținută, chiar este și contrazisă, în sensul că rezultatele controalelor
efectuate de către Serviciul Inspecție și Control pentru Activitatea Vamală, nu
rețin vreo abatere în sarcina intimatului-reclamant.
Întrucât dispozițiile art. 99
lit. d) din O.G. nr. 16/1998 nu au fost corect aplicate, instanța de fond a
soluționat corect cauza dedusă judecății, motiv pentru care Înalta Curte de
Casație și Justiție a respins recursul formulat de Autoritatea Națională a Vămilor.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge recursul declarat de
Autoritatea Națională a Vămilor, prin Direcția Regională Vamală Arad, împotriva
sentinței civile nr. 184 din 28 mai 2003 a Curții de Apel Alba Iulia, secția
comercială și de contencios administrativ.
Pronunțată în ședință
publică, astăzi 15 septembrie 2004.