ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 85/2005

Asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin acțiunea înregistrată la 27 martie 2003, la Curtea de Apel Iași, secția de contencios administrativ, sub nr. 1495, reclamanta B.L. a solicitat în contradictoriu cu Direcția Generală a Vămilor București, anularea deciziei nr. 158 din 30 ianuarie 2003 și aplicarea O.U.G. nr. 192/2002, privind reglementarea drepturilor de natură salarială, în sensul măririi salariului de bază cu 20%, conform Anexei nr. 3 tabel B și obligarea pârâtei la plata acestor drepturi salariale, începând cu 1 ianuarie 2003. În motivarea acțiunii s-a precizat de către reclamantă, că potrivit O.U.G. nr. 192/2002, salariul lucrătorilor vamali prevăzut la pct. 1, 3, 4, 7 și 9 din Anexa nr. 3 pct. B, sunt mai mari cu 20%, însă prin interpretarea greșită a acestui act normativ, pârâta i-a stabilit prin decizia în litigiu, salariul, fără aplicarea acestor majorări.

Curtea de Apel Iași, secția de contencios administrativ, prin sentința civilă nr. 236, pronunțată la 24 noiembrie 2003, a admis acțiunea formulată de reclamanta B.L., în contradictoriu cu pârâta Direcția Generală a Vămilor, a anulat decizia nr. 158 din 30 ianuarie 2003 și a obligat pârâta, să plătească reclamantei, drepturile salariale de bază, majorate cu 20%, în perioada 1 ianuarie 2003 - 27 mai 2003. Pentru a hotărî astfel, instanța de fond a reținut că prin decizia nr. 158 din 30 ianuarie 2003, pârâta a aprobat salariile de bază pentru funcționarii din cadrul Direcției regionale vamale interjudețene și al Birourilor vamale de control și vămuire, subordonate acestora, pe anul 2003, potrivit Anexelor nr. 1 - 11. Considerând că în mod eronat nu i-a fost majorat salariul, cu 20%, conform O.U.G.

nr. 192/2002, reclamanta a contestat decizia nr. 158/2003, la Direcția Generală a Vămilor București, care, prin adresa nr. 8520/60 din 13 februarie 2003, i-a comunicat faptul că personalul din cadrul Direcției regionale vamale și al Birourilor vamale de control și vămuire nu este salarizat după cap. A, ci după cap. B „salarii de bază pentru funcții publice de execuție”. Cu privire la acest aspect, instanța a reținut că în redactarea O.U.G.

nr. 192/2002, privind reglementarea drepturilor de natură salarială a funcționarilor publici, în interiorul Anexei nr. 3 s-a strecurat o eroare materială, astfel că cele trei capitole care trebuiau notate cu A, B, C, ca și în celelalte anexe, dintr-o greșeală au fost notate A.B și B (în loc de C). De aceea, în elaborarea notei de la subsolul Anexei nr. 3, care face referire la creșterea salariilor personalului din sectorul vamal, cu 20%, față de pozițiile înscrise în cap. B, în loc de cap. B a fost trecut cap. A. Urmare a verificărilor efectuate, a rezultat că funcțiile personalului vamal au fost evidențiate în Anexa nr. III pct. B din ordonanță, legiuitorul având în vedere aceste funcții, deoarece în Anexa nr. 3 A apăreau funcții care nu au legătură cu domeniul vamal.

Prin apariția Legii nr. 228/2003, prin aprobarea O.U.G. nr. 192/2002, privind reglementarea drepturilor de natură salarială a funcționarilor publici, s-a corectat eroarea materială în cauză, fără a abroga, însă, art. 1, cu privire la aplicabilitatea ordonanței, cu începere de la 1 ianuarie 2003, astfel că instanța a admis acțiunea, a anulat decizia nr. 158 din 30 ianuarie 2003 și a obligat pârâta la drepturile salariale de bază majorate cu 20%, în perioada 1 ianuarie 2003 și până la 27 mai 2003, data apariției Legii nr. 228/2003, prin care a fost corectată eroarea ce a dat naștere la litigiu. Împotriva acestei hotărâri a declarat recurs, pârâta Autoritatea națională a Vămilor, invocând nelegalitatea.

În motivarea recursului s-a susținut că salariații care dețin funcția de consilier juridic, nu fac parte din rândul personalului vamal, pe de o parte, iar pe de altă parte s-a precizat că nu s-a procedat la rectificarea actului normativ în discuție, ci a fost modificat și completat prin Legea nr. 228/2003, care a intrat în vigoare la 27 mai 2003, data publicării în Monitorul Oficial, autoritatea vamală acordând drepturile salariale, personalului vamal de la acea dată. Recursul este nefondat. Înalta Curte de Casație și Justiție, analizând actele dosarului, urmează să constate că hotărârea pronunțată de Curtea de Apel Iași, este legală și temeinică. Rezultă, într-adevăr, că eroarea materială privind reglementarea drepturilor de natură salarială a personalului vamal, a fost corectată prin apariția Legii nr. 228/2003, pentru aprobarea O.U.G.

nr. 192/2002. Deși în recurs se susține că a avut loc o modificare și o completare a actului normativ, chiar și în această variantă este de necontestat că drepturile salariale sunt mai mari cu 20%, pentru funcționarii publici din aparatul central al Direcției Generale a Vămilor. Referitor la susținerea recurentei, că salariații care dețin funcția de consilier juridic, nu beneficiază de aceste drepturi, întrucât nu fac parte din personalul vamal, rezultă că aceasta este contrazisă de mențiunile înscrise în Anexa nr. III pct. B din O.U.G. nr. 192/2002, la pozițiile 1, 3, 4 și 7, în care se înscriu funcțiile specifice: consilier, inspector de specialitate, consilier juridic, referent de specialitate, referent.

În legătură cu momentul aplicării acestor drepturi, Curtea apreciază că acestea se acordă de la data apariției actului normativ ce le-a consacrat, O.U.G. nr. 192/2002, respectiv 1 ianuarie 2003, și nu de la data publicării Legii nr. 228/2003, de aprobare a actului normativ, legea neavând nici o modificare a prevederilor art. 1, referitoare la aplicabilitatea acesteia în timp. Față de aceste considerente, Curtea urmează să respingă în conformitate cu art. 312 C. proc. civ., recursul, ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge recursul declarat de Autoritatea Națională a Vămilor împotriva sentinței civile nr. 236 din 24 noiembrie 2003, a Curții de Apel Iași, ca nefondat. Pronunțată în ședință publică, astăzi 12 ianuarie 2005.