Decizia nr. 86/2005 — ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal — recurs

Asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin acțiunea înregistrată la Curtea de Apel Iași, sub nr. 1494 din 27 martie 2003, reclamantul S.C., lucrător vamal în cadrul Direcției Vamale Interjudețene Iași, a solicitat în contradictoriu cu Direcția Generală a Vămilor, anularea deciziei nr. 158 din 30 ianuarie 2003, emisă de pârâtă și aplicarea O.U.G. nr. 192/2002 privind reglementarea drepturilor de natură salarială ale funcționarilor publici, în sensul măririi salariului de bază cu 20%, conform Anexei nr. 3 și tabel B anexă la ordinul sus menționat, pentru toți lucrătorii vamali, cu începere de la 1 ianuarie 2003. În motivarea acțiunii, reclamantul a arătat că prin interpretarea greșită a acestui act normativ, pârâta i-a stabilit, prin decizia în litigiu, salariul fără aplicarea acestei majorări.

Deși a parcurs procedura instituită de art. 26 din O.U.G. nr. 192/2002 și a primit un răspuns pozitiv la solicitarea făcută, în sensul că salarizarea se face după anexa B a O.U.G. nr. 192/2002, în realitate această mărire nu i s-a aplicat. Curtea de Apel Iași, prin sentința civilă nr. 235/CA, a admis acțiunea, a dispus anularea deciziei nr. 158 din 30 ianuarie 2003, emisă de pârâta Direcția Generală a Vămilor și a obligat pârâta să plătească reclamantului, drepturile salariale de bază majorate cu 20%, în perioada 1 ianuarie 2003 - 27 mai 2003. Pentru a hotărî astfel, instanța a avut în vedere concluziile expertizei și a reținut că este vorba de o eroare strecurată în ordonanță, corectată prin Legea nr. 228/2003, data intrării în vigoare a dispoziției de majorare rămânând 1 ianuarie 2003. Considerând hotărârea, nelegală și netemeinică, pârâta a declarat recurs, întemeiat pe dispozițiile art. 309 pct. 9 C. proc.

civ. și a solicitat admiterea lui, casarea sentinței și în fond, respingerea acțiunii, întrucât corectura adusă prin Legea nr. 228/2003, constituie o modificare și completare, cu consecințele ce decurg din aceasta, respectiv acordarea drepturilor salariale majorate trebuie făcută cu începere de la 27 mai 2003, data publicării în Monitorul Oficial, a Legii nr. 228/2003. Recursul este nefondat. În baza O.U.G. nr. 192/2002, privind reglementarea drepturilor salariale ale funcționarilor publici (M. Of. nr. 949/24.12.2002), salariile lucrătorilor vamali sunt mai mari cu 20%, față de salariile prevăzute la pct. 1, 3, 4 și 7 la Cap. A din prezenta anexă. Această prevedere este o eroare, deoarece personalul vamal din cadrul Direcțiilor regionale vamale și din cadrul Birourilor, este salarizat conform Cap. B din Anexa nr. III și ea a fost îndreptată prin Legea nr. 228/2003, astfel că nu este de natură a proroga momentul aplicării O.U.G.

nr. 192/2002, în loc de 1 ianuarie 2003, la 27 mai 2003, data intrării în vigoare a legii. În consecință, soluția instanței, de admitere a acțiunii, de anulare a deciziei și constatarea că în cauză sunt aplicabile dispozițiile O.U.G. nr. 192/2002, cu obligarea pârâtei la plata către reclamant, a sumei aferente pentru perioada 1 ianuarie 2003 - 27 mai 2003, este legală, astfel că, recursul fiind nefondat, în baza art. 312 C. proc. civ., urmează a fi respins.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE Respinge recursul declarat de Autoritatea Națională a Vămilor, împotriva sentinței civile nr. 235/CA din 24 noiembrie 2003, a Curții de Apel Iași, ca nefondat. Pronunțată în ședință publică, astăzi 12 ianuarie 2005.