ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 86/2005

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar,

constată următoarele:

Prin acțiunea înregistrată la Curtea de Apel Iași, sub nr. 1494 din 27 martie 2003, reclamantul S.C., lucrător vamal în

cadrul Direcției Vamale Interjudețene Iași, a solicitat în contradictoriu cu

Direcția Generală a Vămilor, anularea deciziei nr. 158 din 30 ianuarie 2003,

emisă de pârâtă și aplicarea O.U.G. nr. 192/2002 privind reglementarea

drepturilor de natură salarială ale funcționarilor publici, în sensul măririi

salariului de bază cu 20%, conform Anexei nr. 3 și tabel B anexă la ordinul sus

menționat, pentru toți lucrătorii vamali, cu începere de la 1 ianuarie 2003.

În motivarea acțiunii, reclamantul a

arătat că prin interpretarea greșită a acestui act normativ, pârâta i-a

stabilit, prin decizia în litigiu, salariul fără aplicarea acestei majorări.

Deși a parcurs procedura instituită

de art. 26 din O.U.G. nr. 192/2002 și a primit un răspuns pozitiv la

solicitarea făcută, în sensul că salarizarea se face după anexa B a O.U.G. nr. 192/2002,

în realitate această mărire nu i s-a aplicat.

Curtea de Apel Iași, prin sentința

civilă nr. 235/CA, a admis acțiunea, a dispus anularea deciziei nr. 158 din 30

ianuarie 2003, emisă de pârâta Direcția Generală a Vămilor și a obligat pârâta

să plătească reclamantului, drepturile salariale de bază majorate cu 20%, în

perioada 1 ianuarie 2003 - 27 mai 2003.

Pentru a hotărî astfel, instanța a

avut în vedere concluziile expertizei și a reținut că este vorba de o eroare

strecurată în ordonanță, corectată prin Legea nr. 228/2003, data intrării în

vigoare a dispoziției de majorare rămânând 1 ianuarie 2003.

Considerând hotărârea, nelegală și

netemeinică, pârâta a declarat recurs, întemeiat pe dispozițiile art. 309 pct. 9

C. proc. civ. și a solicitat admiterea lui, casarea sentinței și în fond,

respingerea acțiunii, întrucât corectura adusă prin Legea nr. 228/2003,

constituie o modificare și completare, cu consecințele ce decurg din aceasta,

respectiv acordarea drepturilor salariale majorate trebuie făcută cu începere

de la 27 mai 2003, data publicării în Monitorul Oficial, a Legii nr. 228/2003.

Recursul este nefondat.

În baza O.U.G. nr. 192/2002, privind

reglementarea drepturilor salariale ale funcționarilor publici (M. Of. nr. 949/24.12.2002),

salariile lucrătorilor vamali sunt mai mari cu 20%, față de salariile prevăzute

la pct. 1, 3, 4 și 7 la Cap. A din prezenta anexă.

Această prevedere este o eroare,

deoarece personalul vamal din cadrul Direcțiilor regionale vamale și din cadrul

Birourilor, este salarizat conform Cap. B din Anexa nr. III și ea a fost

îndreptată prin Legea nr. 228/2003, astfel că nu este de natură a proroga

momentul aplicării O.U.G. nr. 192/2002, în loc de 1 ianuarie 2003, la 27 mai

2003, data intrării în vigoare a legii.

În consecință, soluția instanței, de

admitere a acțiunii, de anulare a deciziei și constatarea că în cauză sunt

aplicabile dispozițiile O.U.G. nr. 192/2002, cu obligarea pârâtei la plata

către reclamant, a sumei aferente pentru perioada 1 ianuarie 2003 - 27 mai 2003,

este legală, astfel că, recursul fiind nefondat, în baza art. 312 C. proc. civ.,

urmează a fi respins.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul declarat de

Autoritatea Națională a Vămilor, împotriva sentinței civile nr. 235/CA din 24

noiembrie 2003, a Curții de Apel Iași, ca nefondat.

Pronunțată în ședință publică,

astăzi 12 ianuarie 2005.