ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 1817/2005

Asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin acțiunea înregistrată la Curtea de Apel București, sub nr. 1650/2004, reclamanta G.I., în calitate de soție supraviețuitoare a defunctului G.N., în contradictoriu cu pârâta Casa de Pensii a municipiului București, a solicitat anularea hotărârii nr. 12310/118939 din 7 mai 2004, emisă de pârâtă și să se constate că îndeplinește condițiile cerute de Legea 189/2000 și că poate beneficia de drepturile prevăzute de această lege. În motivarea acțiunii, reclamanta a arătat că pârâta nu a avut în vedere calitatea în care a formulat cererea și nu s-au apreciat corect actele și declarațiile martorilor. Prin sentința civilă nr. 2242 din 20 octombrie 2004, Curtea de Apel București, secția de contencios administrativ, a admis acțiunea reclamantei G.I., în contradictoriu cu pârâta Casa de Pensii a municipiului București și a anulat hotărârea nr. 12310/11839 din 7 mai 2004, emisă de pârâtă.

A obligat pârâta să stabilească reclamantei, calitatea de beneficiară a Legii nr. 189/2000, cu raportare la art. 1 lit. c) din lege, pentru perioada martie 1944 - 6 martie 1945 și să emită o hotărâre în acest sens, cu acordarea drepturilor corespunzătoare, începând cu data de 1 ianuarie 2004. Pentru a pronunța această soluție, instanța de fond a reținut că soțul reclamantei s-a refugiat din Cernăuți, în comuna Panova, județul Timiș și nu s-a mai întors în Basarabia. Împotriva sentinței civile sus menționate a declarat recurs, Casa de Pensii a municipiului București care a motivat, în esență, că din declarațiile martorilor nu rezultă că aceștia cunosc personal faptele despre care declară. Recursul este nefondat.

Se reține că reclamanta s-a căsătorit în 1953, în România, cu G.N., iar potrivit declarațiilor martorilor, aceasta s-a refugiat din Cernăuți, în comuna Panova, județul Timiș. În consecință, soțul reclamantei se încadra în condițiile art. 1 lit. c) din Legea nr. 189/2000, iar reclamanta, în calitate de soție supraviețuitoare, întrunește condițiile pentru acordarea drepturilor corespunzătoare. Față de considerentele mai sus expuse, recursul declarat se vădește nefondat și urmează a fi respins, în temeiul art. 312 C. proc. civ., menținându-se sentința criticată.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge recursul declarat de Casa de Pensii a municipiului București împotriva sentinței civile nr. 2242 din 20 octombrie 2004, a Curții de Apel București, secția de contencios administrativ, ca nefondat. Pronunțată în ședință publică, astăzi 21 martie 2005.