ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 4484/2004

Asupra recursului de față; În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin sentința penală nr. 403 din 18 martie 2004, Tribunalul București, secția I penală, a condamnat pe inculpatul V.M. la 3 ani închisoare, pentru tentativă la infracțiunea de tâlhărie, prevăzută de art. 20, raportat la art. 211 alin. (2) lit. b) și c) C. pen., cu aplicarea art. 37 lit. b) din același cod. S-a dispus aplicarea art. 71 și art. 64 C. pen. În baza art. 88 C. pen., s-a dedus detenția preventivă a inculpatului, de la 13 aprilie 2003, la zi, iar în temeiul art. 350 C. proc. pen., s-a menținut măsura arestării preventive. Inculpatul a fost obligată să plătească statului 1.200.000 lei cheltuieli judiciare, din care suma de 400.000 lei, reprezentând onorariul apărătorului din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiției.

S-a luat act că partea vătămată N.M. nu s-a constituit parte civilă în cauză. În baza art. 118 lit. b) C. pen., s-a dispus confiscarea corpului delict, respectiv a instrumentului confecționat artizanal în forma literei T, depus la camera de corpuri delicte a secției 2 Poliție București. S-a reținut că, în seara zilei de 12 aprilie 2003, în jurul orelor 20,30, inculpatul V.M., folosindu-se de o sculă metalică confecționată artizanal, pentru forțarea sistemelor de închidere, a rupt butucul de la portiera dreapta față a autoturismului Dacia Break, proprietatea părții vătămate N.M., parcată pe Șoseaua Pipera, în dreptul blocului 1 E. Când se pregătea să intre în autoturism pentru a fura bunuri, inculpatul a fost observat de martorul Ș.C.A., care îl cunoștea pe proprietarul autoturismului, și a început să strige.

Inculpatul a încercat să fugă dar a fost prins de martor care a încercat să-l imobilizeze. Pentru a-și asigura scăparea, inculpatul a aplicat martorului o lovitură cu pumnul în regiunea ochiului stâng, provocându-i un hematom. În acest moment, a venit un echipaj de poliție, care patrula în zonă și l-au imobilizat pe inculpat. Inculpatul a declarat apel, criticând sentința pentru greșita reținere a tentativei la infracțiunea de tâlhărie, susținând ca și la urmărirea penală, precum și la prima instanță, că a forțat portiera autoturismului pentru a se culca în autoturism, deoarece nu are locuință și nu pentru a sustrage bunuri, solicitând să fie achitat. În subsidiar, a solicitat reducerea pedepsei, sub minimul special.

Prin decizia penală nr. 364/ A din 13 mai 2004, Curtea de Apel București, secția a II-a penală, a respins apelul declarat de inculpat, ca nefondat, a dedus detenția preventivă de la 13 aprilie 2003 la zi și a menținut starea de arest. Apelantul a fost obligat să plătească statului 1.000.000 lei cheltuieli judiciare, din care suma de 400.000 lei, se va avansa din fondul Ministerului Justiției. Împotriva sus-menționatei decizii, inculpatul a declarat recurs, reiterând apărarea invocată la prima instanță și motivul formulat în apel, că nu sunt întrunite elementele constitutive ale infracțiunii de tâlhărie, lipsind intenția delictuoasă de a fura bunuri din autoturism, căci el a intenționat doar să se culce în autoturism, neavând unde locui, solicitând să fie achitat iar, în subsidiar, a solicitat reducerea pedepsei.

Criticile formulate sunt nefondate. Se constată că instanțele interpretând judicios probele administrate, a reținut corect situația de fapt și vinovăția inculpatului. Susținerea inculpatului că nu a avut intenția de a fura bunuri din autoturism, ci doar de a dormi acolo pentru că nu avea locuință, a fost analizată de instanțele de judecată și respinsă motivat. Sub acest aspect este de menționat că inculpatul are un domiciliu stabil, că posedă un instrument artizanal anume confecționat pentru forțarea sistemului de închidere a portierelor autoturismelor, a recunoscut că l-a folosit la mai multe autoturisme, nu era încadrat în muncă, prezența sa în zona respectivă în acea seară nu era justificată de un interes cinstit și că, anterior a fost condamnat de trei ori pentru infracțiuni de furt calificat.

În raport de aceste elemente, apărarea sa, că intenționa să doarmă în autoturism și nu să fure bunuri, apare ca vădit nesinceră și neserioasă. În consecință, prima critică nu este întemeiată. Neîntemeiată este și critica cu privire la individualizarea pedepsei. Pedeapsa aplicată nu poate fi apreciată ca prea mare, avându-se în vedere că este orientată spre minimul specială, că inculpatul este recidivist și că a avut o atitudine necorespunzătoare pe parcursul procesului penal, prin susținerile neadevărate și neserioase pe care le-a făcut. Totodată, nu se rețin împrejurări de natură a ușura răspunderea penală a inculpatului. Criticile fiind neîntemeiate și cum nu se constată nici motive care se pot lua în considerare din oficiu, recursul este nefondat, urmând a se respinge ca atare în baza art. 385 15 pct. 1 lit. b) C. proc.

pen. Din durata pedepsei aplicate se va deduce timpul arestării preventive, de la 13 aprilie 2003, la data prezentei decizii. Inculpatul urmează a fi obligat să plătească statului 1.600.000 lei cheltuieli judiciare, din care suma de 400.000 lei reprezentând onorariul pentru apărarea din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiției.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge, ca nefondat, recursul declarat de inculpatul V.M. împotriva deciziei penale nr. 364/ A din 13 mai 2004 a Curții de Apel București, secția a II-a penală. Deduce din pedeapsa aplicată inculpatului, timpul arestării preventive de la 13 aprilie 2003 la 10 septembrie 2004. Obligă recurentul inculpat să plătească statului suma de 1.600.000 lei cheltuieli judiciare, din care 400.000 lei, reprezentând onorariul pentru apărarea din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiției. Definitivă. Pronunțată în ședință publică, azi 10 septembrie 2004.