ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 4484/2004

Asupra recursului de față;

În baza lucrărilor din dosar,

constată următoarele:

Prin sentința penală nr. 403 din 18

martie 2004, Tribunalul București, secția I penală, a condamnat pe inculpatul

V.M. la 3 ani închisoare, pentru tentativă la infracțiunea de tâlhărie,

prevăzută de art. 20, raportat la art. 211 alin. (2) lit. b) și c) C. pen., cu

aplicarea art. 37 lit. b) din același cod.

S-a dispus aplicarea art. 71 și art.

64 C. pen.

În baza art. 88 C. pen., s-a dedus

detenția preventivă a inculpatului, de la 13 aprilie 2003, la zi, iar în

temeiul art. 350 C. proc. pen., s-a menținut măsura arestării preventive.

Inculpatul a fost obligată să

plătească statului 1.200.000 lei cheltuieli judiciare, din care suma de 400.000

lei, reprezentând onorariul apărătorului din oficiu, se va avansa din fondul

Ministerului Justiției.

S-a luat act că partea vătămată N.M.

nu s-a constituit parte civilă în cauză.

În baza art. 118 lit. b) C. pen.,

s-a dispus confiscarea corpului delict, respectiv a instrumentului confecționat

artizanal în forma literei T, depus la camera de corpuri delicte a secției 2

Poliție București.

S-a reținut că, în seara zilei de 12

aprilie 2003, în jurul orelor 20,30, inculpatul V.M., folosindu-se de o sculă

metalică confecționată artizanal, pentru forțarea sistemelor de închidere, a

rupt butucul de la portiera dreapta față a autoturismului Dacia Break, proprietatea

părții vătămate N.M., parcată pe Șoseaua Pipera, în dreptul blocului 1 E.

Când se pregătea să intre în

autoturism pentru a fura bunuri, inculpatul a fost observat de martorul Ș.C.A.,

care îl cunoștea pe proprietarul autoturismului, și a început să strige.

Inculpatul a încercat să fugă dar a

fost prins de martor care a încercat să-l imobilizeze.

Pentru a-și asigura scăparea,

inculpatul a aplicat martorului o lovitură cu pumnul în regiunea ochiului

stâng, provocându-i un hematom.

În acest moment, a venit un echipaj

de poliție, care patrula în zonă și l-au imobilizat pe inculpat.

Inculpatul a declarat apel,

criticând sentința pentru greșita reținere a tentativei la infracțiunea de

tâlhărie, susținând ca și la urmărirea penală, precum și la prima instanță, că

a forțat portiera autoturismului pentru a se culca în autoturism, deoarece nu

are locuință și nu pentru a sustrage bunuri, solicitând să fie achitat.

În subsidiar, a solicitat reducerea

pedepsei, sub minimul special.

Prin decizia penală nr. 364/ A din

13 mai 2004, Curtea de Apel București, secția a II-a penală, a respins apelul

declarat de inculpat, ca nefondat, a dedus detenția preventivă de la 13 aprilie

2003 la zi și a menținut starea de arest.

Apelantul a fost obligat să

plătească statului 1.000.000 lei cheltuieli judiciare, din care suma de 400.000

lei, se va avansa din fondul Ministerului Justiției.

Împotriva sus-menționatei decizii,

inculpatul a declarat recurs, reiterând apărarea invocată la prima instanță și

motivul formulat în apel, că nu sunt întrunite elementele constitutive ale

infracțiunii de tâlhărie, lipsind intenția delictuoasă de a fura bunuri din

autoturism, căci el a intenționat doar să se culce în autoturism, neavând unde

locui, solicitând să fie achitat iar, în subsidiar, a solicitat reducerea

pedepsei.

Criticile formulate sunt nefondate.

Se constată că instanțele

interpretând judicios probele administrate, a reținut corect situația de fapt

și vinovăția inculpatului.

Susținerea inculpatului că nu a avut

intenția de a fura bunuri din autoturism, ci doar de a dormi acolo pentru că nu

avea locuință, a fost analizată de instanțele de judecată și respinsă motivat.

Sub acest aspect este de menționat

că inculpatul are un domiciliu stabil, că posedă un instrument artizanal anume

confecționat pentru forțarea sistemului de închidere a portierelor

autoturismelor, a recunoscut că l-a folosit la mai multe autoturisme, nu era

încadrat în muncă, prezența sa în zona respectivă în acea seară nu era

justificată de un interes cinstit și că, anterior a fost condamnat de trei ori

pentru infracțiuni de furt calificat.

În raport de aceste elemente,

apărarea sa, că intenționa să doarmă în autoturism și nu să fure bunuri, apare

ca vădit nesinceră și neserioasă.

În consecință, prima critică nu este

întemeiată.

Neîntemeiată este și critica cu

privire la individualizarea pedepsei.

Pedeapsa aplicată nu poate fi

apreciată ca prea mare, avându-se în vedere că este orientată spre minimul

specială, că inculpatul este recidivist și că a avut o atitudine

necorespunzătoare pe parcursul procesului penal, prin susținerile neadevărate

și neserioase pe care le-a făcut.

Totodată, nu se rețin împrejurări de

natură a ușura răspunderea penală a inculpatului.

Criticile fiind neîntemeiate și cum

nu se constată nici motive care se pot lua în considerare din oficiu, recursul

este nefondat, urmând a se respinge ca atare în baza art. 385

15

pct.

1 lit. b) C. proc. pen.

Din durata pedepsei aplicate se va

deduce timpul arestării preventive, de la 13 aprilie 2003, la data prezentei

decizii.

Inculpatul urmează a fi obligat să

plătească statului 1.600.000 lei cheltuieli judiciare, din care suma de 400.000

lei reprezentând onorariul pentru apărarea din oficiu, se va avansa din fondul

Ministerului Justiției.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca nefondat, recursul declarat de

inculpatul V.M. împotriva deciziei penale nr. 364/ A din 13 mai 2004 a Curții

de Apel București, secția a II-a penală.

Deduce din pedeapsa aplicată

inculpatului, timpul arestării preventive de la 13 aprilie 2003 la 10

septembrie 2004.

Obligă recurentul inculpat să

plătească statului suma de 1.600.000 lei cheltuieli judiciare, din care 400.000

lei, reprezentând onorariul pentru apărarea din oficiu, se va avansa din fondul

Ministerului Justiției.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, azi

10 septembrie 2004.