ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 790/2006

Prin sentința penală nr. 1163 din 8 septembrie 2005, pronunțată de Tribunalul București, secția II-a penală, în baza art. 20 raportat la art. 211 alin. (2) lit. b) și c) și alin. (2

1

) lit. b) C. pen., cu aplicarea art. 37 lit. b) C. pen., a fost condamnat inculpatul D.M., la o pedeapsă de 4 ani închisoare.

S-a făcut aplicarea art. 71 și art. 64 lit. a), b), c) și e) C. pen.

S-a dedus din pedeapsa aplicată inculpatului perioada arestării preventive, de la 8 decembrie 2004, la 30 martie 2005.

A fost respinsă, ca neîntemeiată, acțiunea civilă formulată de partea civilă M.I.C.

În temeiul art. 118 lit. b) C. pen., s-a dispus confiscarea de la inculpat a unei perechi de mănuși, un briceag și un suport ce conține patru lere.

A fost obligat inculpatul să plătească către stat suma de 250 RON cheltuieli judiciare către stat.

Pentru a se pronunța această sentință, instanța de fond, pe baza probatoriului de la dosar a arătat că reține următoarea situație de fapt.

În seara zilei de 8 decembrie 2004, în jurul orelor 20,00, în timp ce se afla în Piața Norilor, sector 4 București, inculpatul a încercat să sustragă autoturismul marca aparținând părții vătămate M.I.C., în care sens a forțat butucul portierei stânga față și a pătruns în interiorul autoturismului fiind surprins de către partea vătămată, astfel că a reușit să fugă de la locul faptei, fiind urmărit și imobilizat de către partea vătămată, iar pentru a-și asigura scăparea a amenințat-o cu un briceag.

Faptei comisă de către inculpat i s-a dat încadrarea juridică în infracțiunea de tentativă la tâlhărie în formă agravantă și în stare de recidivă față de condamnările înscrise în fișa de cazier.

În acest context, inculpatul a fost condamnat în baza textelor de lege menționate mai sus, la o pedeapsă de 4 ani închisoare cu executarea în regim privativ de libertate, apreciindu-se că durata pedepsei și modalitatea de executare sunt de natură să ducă la reeducarea acestuia, față de criteriile înscrise la art. 72 C. pen., și de dispozițiile prevăzute de art. 52 C. pen.

Sentința a fost atacată cu apel de către inculpat, care a invocat un singur motiv și acesta vizează greșita condamnare, în contextul în care nu a comis infracțiunea, iar singura sa vină este aceea că este recidivist și s-a găsit într-un loc nepotrivit la locul unde a încercat să i se sustragă autoturismul părții vătămate de către altă persoană.

Curtea de Apel București, secția I penală, a examinat apelul inculpatului, în raport de motivul de nevinovăție invocat, de actele și lucrările existente la dosar, de sentința pronunțată în cauză, cum și din oficiu, potrivit art. 371 C. proc. pen., și prin decizia penală nr. 856 din 04 noiembrie 2005, a respins apelul, ca nefondat, în baza art. 379 pct. 1 lit. b) C. proc. pen.

S-a motivat în soluția adoptată că probele dosarului demonstrează în mod nemijlocit că inculpatul este autorul infracțiunii de tentativă la tâlhărie în formă agravantă, iar susținerea sa nu are suport probator.

Potrivit art. 385

3

C. proc. pen., în termen legal a declarat recurs inculpatul, care atât personal cât și prin apărător a invocat critica referitoare la greșita condamnare, în condițiile în care nu a comis fapta, astfel că nu trebuie să răspundă penal, solicitând achitarea.

Examinând recursul declarat, în raport de motivul invocat privind nevinovăția pe care a invocat-o în toate fazele de cercetare judecătorească, cum și în cea urmărire penală, de actele și lucrările dosarului, de decizia și sentința pronunțate în cauză, se constată că recursul de față este fondat și atrage după sine casarea celor două hotărâri și trimiterea cauzei la Parchetul de pe lângă Tribunalul București, pentru completarea urmăririi penale, pentru considerente ce vor fi dezvoltate în continuare.

Partea vătămată în declarațiile date în faza de urmărire penală a arătat că, în seara zilei de 8 decembrie 2004, în jurul orelor 19,30 – 20,00, ieșind din locuință și deplasându-se la autoturismul său, care era parcat pe aleea din spatele blocului unde locuiește, în momentul în care s-a apropiat a observat în interiorul acestuia un individ care încerca să pornească motorul și, fiind observată a ieșit afară, a îmbrâncit-o, a urmărit-o, iar în momentul imobilizării, care s-a făcut cu ajutorul martorilor pentru a-și asigura scăparea s-a folosit de un briceag, ulterior fiind identificată în persoana inculpatului, D.M.

Potrivit procesului verbal de cercetarea locului faptei întocmit de către organele de poliție, în ziua de 8 decembrie 2004, în jurul orelor 21,30, în prezența martorilor asistenți V.M. și M.A., precum și a părții vătămate, rezultă că la autoturismul părții vătămate s-au constatat urme de forțare vizibile privind butucul încuietorii de la portiera față – stângă.

Se precizează că în zona menționată autoturismul a fost tratat din punct de vedere criminalistic pe toate suprafețele pretabile și bune purtătoare de urme cu praf negru, ridicându-se cu folie adeziv transparentă un număr de trei urme, una de pe geamul portierei stânga față și două de pe exteriorul ramei portiere stânga.

De asemenea, din procesul verbal întocmit de către organele de cercetare penală, rezultă că s-au găsit asupra inculpatului o pereche de mănuși de culoare neagră, un briceag și 4 lere.

Din declarațiile martorului M.M. rezultă că, în seara zilei de 8 decembrie 2004, în jurul orelor 20,00, se afla în zona Piața Norilor și a auzit o persoană când striga „poliția, prindeți hoțul”, astfel că a pornit în urmărirea persoanei care era alergată și punându-i piedică a imobilizat-o, iar partea vătămată a anunțat organele de poliție și s-a identificat în persoana inculpatului.

Martora M.I.E. arată că, este vecină cu partea vătămată și trecând pe aleea din spatele blocului a observat în mașina acestuia o persoană, însă continuându-și drumul în apropierea pasajului din zona Piața Norilor a fost depășită de o persoană care avea o sacoșă în mână, iar apoi la văzut pe partea vătămată alergând o persoană care a fost imobilizată.

Inculpatul, constant în declarațiile date, în faza de urmărire penală, cum și în fața instanței de fond, arată că în seara zilei de 8 decembrie 2004, venea de la o verișoară de-a sa, îndreptându-se spre stația de tramvai și la un moment dat a fost strigată și urmărită de către o persoană, pe considerent că i-ar fi sustras bunuri și urmare a faptului că este bolnav s-a speriat și a fugit fiind urmărită, prinsă și imobilizată.

În susținerea stării sale de sănătate, în faza de urmărire penală s-a efectuat o expertiză psihiatrică, din care rezultă că acesta prezintă diagnosticul de tulburare de personalitate și are o inteligență inferioară, iar din adeverințele depuse la dosar rezultă, de asemenea, că în perioada 1998 – 2003, a fost internat în mai multe unități sanitare de psihiatrie.

În raport de conținutul materialului probator de la dosar, cum și de conținutul procesului verbal de cercetarea locului faptei, din care rezultă că s-au ridicat urme de la autoturismul părții vătămate, atât papilare cât și de forțare, că în cauză trebuia efectuată o expertiză pentru a se stabilii dacă acestea aparțin inculpatului sau altei persoane și dacă urmele de forțare se puteau produce prin folosirea obiectelor găsite și ridicate nu se poate trage o concluzie justă și temeinică cu privire la vinovăția inculpatului.

Având în vedere că în cauză nu s-a întocmit un raport de expertiză cu obiectivele menționate, că inculpatul constant a invocat nevinovăția, că zona unde locuiește partea vătămată este intens populată și circulată, față de ora comiterii faptei sunt tot atâtea elemente din conținutul cărora nu se poate trage o concluzie certă și fără echivoc legat de faptul că inculpatul este vinovat sau nu de comiterea infracțiunii.

Deși s-au ridicat probe de la autoturism, organele de urmărire penală nu a efectuat o expertiză pentru a confirma sau infirma susținerile inculpatului, mai ales că nici unul dintre martori nu au fost prezenți, astfel încât să-l observe pe acesta în momentul în care ieșea din autoturism.

În acest context, se impune completarea probatoriului cu o expertiză tehnică, în sensul precizat mai sus și de către organul de urmărire penală, avându-se în vedere și faptul că probele ridicate se găsesc la organul de cercetare penală și în spiritul prevederilor art. 333 alin. (1) C. proc. pen.

Recursul declarat de către inculpat a fost fondat, au fost admise și casate cele două hotărâri, iar în temeiul art. 333 C. proc. pen., s-a restituit cauza la Parchetul de pe lângă Tribunalul București, pentru completarea urmăririi penale în sensul menționat, respectiv efectuarea unei expertize tehnice care a stabilit dacă urmele de forțare de la portiera autoturismului s-au putut produce cu bunurile ridicate de la inculpat și dacă cele trei urme papilare ridicate de pe ușa și rama geamului au aparținut acestuia sau altei persoane.