ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 7137/2006

Asupra recursului de față:

Examinând acele și lucrările

din dosarului, constată următoarele:

Prin sentința penală nr. 838

din 14 iunie 2006, Tribunalul București, secția a II-a penală, a condamnat pe

inculpatul M.R., la pedeapsa de 3 ani și 6 luni închisoare, pentru săvârșirea infracțiunii

prevăzută de art. 20, raportat la art. 211 alin. (2) lit. c) și alin. (2

1

)

lit. b) C. pen.

Pe durata prevăzută de art. 71

C. pen., s-au interzis inculpatului drepturile prevăzute de art. 64 lit. a) și

b) C. pen.

Potrivit art. 350 C. proc.

pen. și art. 8 C. pen., s-a menținut starea de arest a inculpatului,

deducându-se arestul preventiv executat de la 9 decembrie 2005 la zi.

În baza art. 116 C. pen.,

s-a interzis inculpatului să se afle în Municipiul București pe o perioadă de 3

ani.

În baza art. 118 C. pen.,

s-a dispus confiscarea unui briceag, corp delict.

S-a luat act că partea

vătămată nu se constituie parte civilă.

Inculpatul a fost obligat la

plata cheltuielilor judiciare către stat.

Pentru a hotărî astfel,

instanța de fond, apreciind probele administrate, în cursul urmăririi penale

cât și în faza cercetării judecătorești, a stabilit următoare situație de fapt.

În ziua de 1 martie 2005,

inculpatul aflându-se pe B-dul Chișinău, a încercat să sustragă bunuri din

geanta părții vătămate D.G. însă a fost surprins de aceasta, moment în care s-a

îndepărtat în fugă de la locul faptei.

În urmărirea inculpatului,

au pornit martorii D.N.C. și P.A. reușind să-l blocheze între două mașini

parcate, moment în care inculpatul a scos un briceag cu acționare mecanică,

amenințându-l pe D.N., care de teamă l-a lăsat să fugă.

Inculpatul a fost însă prins

de organele de poliție imobilizat și dus la sediul poliției, recunoscut și

identificat ca fiind autorul infracțiunii de tentativă la tâlhărie în forma

prevăzută de art. 20 raportat la art. 211 alin. (2) lit. c) și alin. (2

1

)

lit. b) C. pen.

Fapta dedusă a fost dovedită

cu declarațiile martorilor D.N.C., P.A., părții vătămate, procesul verbal de

recunoaștere din grup, întocmit la 9 decembrie 2005.

La individualizarea pedepsei

instanța de fond a avut în vedere pericolul social al infracțiunii, demonstrat

de circumstanțele în care s-a săvârșit, pe timp de zi, într-un loc public

aglomerat, prin folosirea unui briceag, dar și datele personale ale

inculpatului, lipsit de antecedente penale, orientând pedeapsa către limita

minimă prevăzută de text.

În termen legal inculpatul a

declarat apel, solicitând reducerea pedepsei, apreciată ca severă în raport de

fapta săvârșită.

Curtea de Apel București,

prin decizia penală nr. 668 din 20 septembrie 2006, a respins, ca nefondat,

apelul inculpatului, apreciind netemeinică critica ce viza cuantumul pedepsei.

Astfel, s-a motivat că prima instanță a stabilit întinderea pedepsei, prin evaluarea

judicioasă a tuturor criteriilor legale de individualizare, sub aspectul

întinderii și modalității de executare, fiind de natură să-și atingă scopul

educativ, preventiv.

Decizia instanței de apel, a

fost recurată în termenul prevăzut de art. 385

3

C. proc. pen., de

inculpat, reiterându-se critica ce vizează netemeinicia hotărârilor și cazul de

casare prevăzut de art. 385

9

pct. 14 C. proc. pen.

Verificând recursul

inculpatului în raport de dispozițiile art. 385

6

C. proc. pen.,

Înalta Curte apreciază nefondată calea de atac.

Toate criteriile legale de

individualizare așa cum sunt enumerate de art. 72 C. pen., au fost corect

interpretate în cauza de față, așa încât instanța a stabilit o pedeapsă în

măsură să asigure reeducarea inculpatului, formarea unei atitudini corecte față

de ordinea de drept și față de regulile de conviețuire socială.

Întrucât la examinarea din

oficiu, nu se constată existența vreunui caz de casare, care să justifice

reformarea hotărârii, recursul va fi respins conform art. 385

15

alin.

(1) pct. 1 lit. b) C. proc. pen.

În temeiul art. 385

17

alin. (4) raportat la art. 383 alin. (2) și art. 381 C. proc. pen. Se va deduce

la zi arestul executat de recurentul inculpat.

Văzând și dispozițiile art. 192

alin. (2) C. proc. pen.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca nefondat,

recursul declarat de recurentul inculpat M.R. împotriva deciziei penale nr. 668

din 20 septembrie 2006 a Curții de Apel București, secția I penală.

Deduce din pedeapsa aplicată

recurentului inculpat, durata reținerii și arestării preventive de la 9

decembrie 2005 la 7 decembrie 2006.

Obligă recurentul inculpat

la plata sumei de 200 lei cu titlul de cheltuieli judiciare către stat.

Definitivă.

Pronunțată în ședință

publică, azi 7 decembrie 2006.