ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 94/2005

Asupra recursului de față;

În baza lucrărilor din

dosar, constată următoarele:

Prin sentința penală nr. 619

din 6 octombrie 2004, Tribunalul Tulcea, în baza art. 211 alin. (1) și (2) lit.

b) și c) și alin. (2

1

) lit. a) C. pen., cu aplicarea art. 74 alin.

(2) și art. 76 lit. b) C. pen., a condamnat și pe inculpatul S.R.M. la pedeapsa

de 5 ani închisoare.

În baza art. 211 alin. (1)

și (2) lit. b) și c) C. pen., cu aplicarea art. 74 alin. (2) și art. 76 lit. b)

C. pen., același inculpat, a fost condamnat la pedeapsa de 4 ani închisoare.

Potrivit art. 33 lit. a) și

art. 34 lit. b) C. pen., au fost contopite pedepsele de mai sus, inculpatul

S.R.M. având de executat pedeapsa de 5 ani închisoare.

În baza art. 88 C. pen., s-a

dedus din pedepsele aplicate inculpaților, perioada reținerii și arestării

preventive, cu începere de la data de 13 mai 2004 la zi, pentru fiecare inculpat.

În baza art. 350 alin. (1)

C. proc. pen. și art. 160

b

C. proc. pen., a menținut măsura

arestării preventive a inculpaților.

S-a constatat acoperit

integral prejudiciul cauzat părții civile P.E.M.

S-a luat act că partea

vătămată S.I. nu s-a constituit parte civilă în procesul penal, prejudiciul

fiind acoperit integral.

În baza art. 189 și art. 191

C. proc. pen., au fost obligați inculpații la cheltuieli judiciare către stat.

În fapt, s-a reținut că, în

noaptea de 12 mai 2004, inculpatul A.R., împreună cu inculpatul S.R.M., în loc

public, prin exercitarea de violențe fizice și psihice, au deposedat-o pe

partea vătămată P.E.M. de bunuri în valoare de circa 10.000.000 lei, cauzându-i

și leziuni corporale, pentru vindecarea cărora au fost necesare îngrijiri

medicale de 4-5 zile.

În aceeași noapte de 12 mai

2004, inculpatul S.R.M., prin exercitarea de violențe și amenințări, a

deposedat-o pe partea vătămată S.I. de bunuri.

La individualizarea

pedepselor au fost avute în vedere criteriile prevăzute de art. 72 C. pen. și,

în raport de pericolul social concret al faptelor săvârșite, de modalitatea de

desfășurare a activității infracționale, de urmările produse, de persoana

inculpaților și starea de recidivă postcondamnatorie a inculpatului A.R., prin

reținerea de circumstanțe atenuante, pedeapsa aplicată inculpatului S.R.M. a

fost coborâtă sub minimul prevăzut de lege, iar cea a inculpatului A.R. a fost

stabilită spre minimul special prevăzut de lege.

Întrucât inculpatul A.R. a

săvârșit infracțiunea de tâlhărie în termenul de liberare condiționată, s-a

dispus revocarea beneficiului liberării condiționate, pentru restul de 637 zile

închisoare rămas neexecutat din pedeapsa de 5 ani și 6 luni închisoare,

aplicată prin sentința penală nr. 146/2001 a Tribunalului Constanța, ce a fost

contopit cu pedeapsa aplicată prin prezenta sentință penală, urmând ca acesta

să execute pedeapsa cea mai grea.

În ceea ce privește

modalitatea de executare, s-a dispus ca pedepsele să fie executate prin privare

de libertate, menținându-se și măsura arestării preventive a inculpaților.

Împotriva sentinței penale

nr. 619/2004 a Tribunalului Constanța, inculpații au declarat apel, susținând,

personal și prin apărător, că pedepsele aplicate sunt prea mari, prejudiciul a

fost recuperat în totalitate, situație în care se impune reducerea cuantumului

pedepselor. Inculpatul S.R.M. arată că el nu a comis fapta, ci partea vătămată

i-a oferit un inel și un lănțișor în schimbul portofelului.

Curtea de Apel Constanța,

prin decizia penală nr. 254/ P din 12 noiembrie 2004, a respins, ca nefondate,

apelurile declarate de ambii inculpați S.R.M. și A.R., împotriva sentinței

penale nr. 619 din 6 octombrie 2004 pronunțată de Tribunalul Constanța.

S-a menținut starea de arest

a inculpaților apelanți și s-a dedus prevenția începând cu data de 6 octombrie

2004 la zi.

Nemulțumit și de această

hotărâre, în termenul legal, a declarat recurs, doar inculpatul S.R.M. reluând

motivele invocate prin apel, respectiv a solicitat, fie, achitarea sa, nefiind

el autorul faptelor, pentru care a fost trimis în judecată, fie, să se reducă

pedeapsa ce o are de executat.

Recursul este nefondat.

Verificându-se probatoriul

administrat în raport de criticile aduse precum și din oficiu, Curtea reține

că, a fost corect evaluat, iar situația de fapt, corespunde activității

infracționale efectiv dusă de inculpatul recurent, iar încadrarea juridică este

cea legală.

Așa fiind, și văzând că

probele nu sunt contradictorii și nici insuficiente, nu există nici un fel de

dubii, cu privire la reținerea vinovăției inculpatului recurent, cu privire la

cele două tâlhării comise.

Susținerile recurentului în

apărarea pe care a înțeles să și-o facă, în apel și în recurs, în sensul că nu

el ar fi autorul, infirmate fiind de propriile sale activități de, deposedare a

victimelor, prin violențe fizice și psihice, de bunurile sustrase, vor fi

înlăturate, ca neîntemeiate. În consecință, cererea de achitare se va respinge,

ca nefondată.

Trecându-se la examinarea

motivului de recurs, formulat în subsidiar și care vizează reducerea pedepsei,

de asemenea, se constată a fi total nejustificat.

Astfel, se reține pe de o

parte că, în favoarea recurentului inculpat au fost recunoscute circumstanțe

atenuante și pedepsele stabilite pentru fiecare tâlhărie au câte un cuantum sub

limita minimă iar pe de altă parte, pedeapsa rezultantă, nu cuprinde nici un

spor de sancțiune, deși era posibil pentru concursul real de infracțiuni dar nu

era obligatoriu.

Pentru toate aceste

considerente, hotărârea atacată se va menține ca temeinică și legală sub toate

aspectele, iar recursul inculpatului S.R.M. va fi respins, ca nefondat, conform

art. 385

15

pct. 1 lit. b) C. proc. pen.

Se vor aplica și

dispozițiile art. 381 și art. 192 C. proc. pen.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca nefondat,

recursul declarat de inculpatul S.R.M. împotriva deciziei penale nr. 254 din 12

noiembrie 2004 a Curții de Apel Constanța.

Deduce din pedeapsa aplicată

inculpatului, durata arestării preventive de la 13 mai 2004 la 7 ianuarie 2005.

Obligă recurentul inculpat

să plătească suma de 1.600.000 lei cu titlu de cheltuieli judiciare către stat,

din care suma de 400.000 lei, reprezentând onorariul de avocat pentru apărarea

din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiției.

Definitivă.

Pronunțată în ședință

publică, azi 7 ianuarie 2005.