ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 1858/2005

Asupra recursului de față;

În baza lucrărilor din

dosar, constată următoarele:

Prin sentința penală nr. 526

din 1 octombrie 2004, Tribunalul Brașov, în baza art. 211 alin. (2) lit. a), b)

și c), alin. (2

1

) lit. a) C. pen., cu aplicarea art. 74 lit. c) C.

pen. și art. 76 lit. b) C. pen., a condamnat pe inculpatul P.L. la o pedeapsă

de 5 ani închisoare.

S-a făcut aplicarea art. 71

– art. 64 C. pen.

În baza art. 350 alin. (1)

C. proc. pen., a menținut starea de arest a inculpatului P.L., iar în baza art.

88 C. pen., a dedus durata reținerii și arestării preventive de la 7 iunie

2004, la zi.

În baza art. 26 C. pen., raportat

la art. 211 alin. (2) lit. a), b) și c), alin. (2

1

) lit. a) C. pen.,

cu aplicarea art. 74 lit. c) C. pen. și art. 76 C. pen., a condamnat pe

inculpatul C.C.D. la o pedeapsă de 4 ani închisoare.

S-a făcut aplicarea art. 71

– art. 64 C. pen.

În baza art. 88 C. pen., a

dedus durata reținerii de la 7 iunie 2004 (o zi).

A luat act că partea

vătămată C.E.A. nu s-a constituit parte civilă.

Pentru a pronunța această

hotărâre, prima instanță a stabilit în fapt că, în data de 6 iunie 2004,

inculpatul P.L. l-a întâlnit pe martorul C.S.D., căruia i-a solicitat, prin

amenințare, o anumită sumă de bani, însă C.S. nu a dat curs solicitării

inculpatului P.L., sens în care acesta din urmă i-a cerut martorului ca până a

doua zi să găsească printre prietenii săi o persoană care deține bunuri de

valoare, urmând a decide modalitatea prin care și le va însuși.

Instanța a mai reținut că,

în după amiaza aceleiași zile, inculpatul P.L., care era însoțit la acel moment

de coinculpatul C.C.D., s-a întâlnit din nou cu martorul C.S. care i-a adus la

cunoștință că un prieten de-al său, partea vătămată C.E.A., în vârstă de 15

ani, deține un telefon mobil performant.

Inculpatul P.L. i-a cerut

lui C.S., la discuție asistând și coinculpatul C.C.D., ca a doua zi, respectiv

7 iunie 2004, în jurul orei 21,00, să găsească o modalitate prin care să o

aducă pe partea vătămată pe str. Fundătura Hărmanului din Brașov urmând ca în

acel loc, împreună cu inculpatul C.C.D., să o deposedeze pe partea vătămată de

telefonul mobil.

Instanța a mai reținut că,

sub presiunea psihică exercitată de inculpatul P.L., numitul C.S. s-a

conformat, sens în care împreună cu partea vătămată C.E. și numitul M.G. s-au

deplasat, în ziua de 7 iunie 2004, în jurul orei 22,00, pe str. Fundătura

Hărmanului din Brașov, iar în dreptul stației de benzină P. de aceștia s-au

apropiat inculpații P.L. și C.C.D., care aveau fețele acoperite de cagule

confecționate de cei doi inculpați.

Speriați fiind, numiții

C.S., M.G. și C.E. au început să fugă în direcții diferite, inculpatul C.C.D.

urmărindu-i pe M.G. și C.S., iar inculpatul P.L. pe partea vătămată C.E., iar

când acesta din urmă a căzut la pământ inculpatul P.L. i-a sustras telefonul

mobil Nokia 7200, pe care partea vătămată îl avea la gât, și a părăsit ulterior

locul faptei.

Împotriva acestei hotărâri

au declarat apel în termen legal Parchetul de pe lângă Tribunalul Brașov și

inculpatul P.L., acesta din urmă solicitând reducerea pedepsei aplicate.

Parchetul a criticat

sentința pentru netemeinicie cu privire la ambii inculpați, solicitând

înlăturarea circumstanțelor atenuante și aplicarea unor pedepse la limita

minimului special prevăzut de lege pentru infracțiunile săvârșite.

Curtea de Apel Brașov a

respins, ca nefondate, apelurile declarate în cauză, constatând că prima

instanță a stabilit o corectă stare de fapt pe baza tuturor probelor

administrate în cauză, a dat o încadrare juridică legală reținând în mod corect

săvârșirea faptei în condițiile participației penale de către cei doi

inculpați.

În ce privește

individualizarea pedepselor aplicate s-a apreciat că prima instanță a respectat

toate criteriile prevăzute de art. 72 C. pen., astfel că pedepsele de 5 ani

închisoare și respectiv 4 ani închisoare cu executarea în regim de detenție

apar ca fiind suficiente pentru asigurarea scopului pedepsei prevăzut de art.

52 C. pen., în raport de circumstanțele personale ale inculpaților.

S-a mai reținut că nu se impune

acordarea unei eficiențe sporite circumstanțelor atenuante recunoscute de prima

instanță, o reducere a pedepsei aplicată inculpatului P.L. sub 5 ani închisoare

echivalând cu o negare a gradului concret sporit de pericol social al faptei

comise.

În ce privește pedeapsa

aplicată inculpatului C.C.D. s-a constatat că aceasta corespunde gradului de

participație la săvârșirea infracțiunii, dar și circumstanțelor personale ale

acestuia.

Împotriva deciziei instanței

de apel a declarat recurs Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Brașov

criticând-o pentru netemeinicie sub aspectul pedepselor aplicate.

Se invocă greșita reținere,

în opinia recurentului, a circumstanțelor atenuante în favoarea inculpaților cu

consecința reducerii pedepselor sub minimul special prevăzut de textul

incriminator.

S-a argumentat, în sensul că

reținerea circumstanțelor atenuante este nejustificată raportat la persoana

inculpaților.

Recursul declarat este

nefondat.

Atât instanța de fond cât și

cea de apel au făcut o corectă apreciere a criteriilor de individualizare a

pedepselor aplicate inculpaților acordând, deopotrivă, semnificația cuvenită

atât pericolului social al faptelor reținute în sarcina acestora cât și datelor

ce caracterizează persoana fiecăruia, reținând justificat în favoarea lor

circumstanța atenuantă prevăzută de art. 74 lit. c) C. pen.

Instanțele au avut în vedere

și concluziile consilierului de reintegrare socială și supraveghere care în

urma evaluării inculpatului P.L. și-a exprimat opinia că acesta a conștientizat

consecințele faptei comise, iar perspectiva reintegrării sale sociale este

bună, dar și datele ce caracterizează persoana inculpatului C.C.D. și care au

format convingerea că se impune recunoașterea circumstanțelor atenuante în

favoarea inculpaților care să permită orientarea spre pedepse situate sub

limita minimă prevăzută de textul incriminator.

Așa fiind, recursul declarat

de parchet apare, ca nefondat, și va fi respins în temeiul art. 385

15

pct. 1 lit. b) C. proc. pen., avându-se în vedere și faptul că verificând

decizia atacată în raport și cu prevederile art. 385

9

alin. (3) C.

proc. pen., nu se identifică existența și a altor motive care analizate din

oficiu să ducă la casare.

Se va deduce din pedeapsa

aplicată inculpatului P.L. timpul arestării preventive conform art. 88 C. pen.

Văzând și dispozițiile art.

192 alin. (2) C. proc. pen.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca

nefondat, recursul declarat de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Brașov

împotriva deciziei penale nr. 411/ R din 21 decembrie 2004 a Curții de Apel

Brașov, privind pe inculpații P.L. și C.C.D.

Deduce din pedeapsa aplicată

inculpatului P.L., timpul arestării preventive a inculpatului de la 7 iunie

2004 la 17 martie 2005.

Onorariul de avocat pentru

apărarea din oficiu a intimaților inculpați în sumă de câte 400.000 lei, se va

plăti din fondul Ministerului Justiției.

Definitivă.

Pronunțată în ședință

publică, azi 17 martie 2005.