ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 1858/2005

Asupra recursului de față; În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin sentința penală nr. 526 din 1 octombrie 2004, Tribunalul Brașov, în baza art. 211 alin. (2) lit. a), b) și c), alin. (2 1 ) lit. a) C. pen., cu aplicarea art. 74 lit. c) C. pen. și art. 76 lit. b) C. pen., a condamnat pe inculpatul P.L. la o pedeapsă de 5 ani închisoare. S-a făcut aplicarea art. 71 – art. 64 C. pen. În baza art. 350 alin. (1) C. proc. pen., a menținut starea de arest a inculpatului P.L., iar în baza art. 88 C. pen., a dedus durata reținerii și arestării preventive de la 7 iunie 2004, la zi. În baza art. 26 C. pen., raportat la art. 211 alin. (2) lit. a), b) și c), alin. (2 1 ) lit. a) C. pen., cu aplicarea art. 74 lit. c) C. pen.

și art. 76 C. pen., a condamnat pe inculpatul C.C.D. la o pedeapsă de 4 ani închisoare. S-a făcut aplicarea art. 71 – art. 64 C. pen. În baza art. 88 C. pen., a dedus durata reținerii de la 7 iunie 2004 (o zi). A luat act că partea vătămată C.E.A. nu s-a constituit parte civilă. Pentru a pronunța această hotărâre, prima instanță a stabilit în fapt că, în data de 6 iunie 2004, inculpatul P.L. l-a întâlnit pe martorul C.S.D., căruia i-a solicitat, prin amenințare, o anumită sumă de bani, însă C.S. nu a dat curs solicitării inculpatului P.L., sens în care acesta din urmă i-a cerut martorului ca până a doua zi să găsească printre prietenii săi o persoană care deține bunuri de valoare, urmând a decide modalitatea prin care și le va însuși.

Instanța a mai reținut că, în după amiaza aceleiași zile, inculpatul P.L., care era însoțit la acel moment de coinculpatul C.C.D., s-a întâlnit din nou cu martorul C.S. care i-a adus la cunoștință că un prieten de-al său, partea vătămată C.E.A., în vârstă de 15 ani, deține un telefon mobil performant. Inculpatul P.L. i-a cerut lui C.S., la discuție asistând și coinculpatul C.C.D., ca a doua zi, respectiv 7 iunie 2004, în jurul orei 21,00, să găsească o modalitate prin care să o aducă pe partea vătămată pe str. Fundătura Hărmanului din Brașov urmând ca în acel loc, împreună cu inculpatul C.C.D., să o deposedeze pe partea vătămată de telefonul mobil. Instanța a mai reținut că, sub presiunea psihică exercitată de inculpatul P.L., numitul C.S.

s-a conformat, sens în care împreună cu partea vătămată C.E. și numitul M.G. s-au deplasat, în ziua de 7 iunie 2004, în jurul orei 22,00, pe str. Fundătura Hărmanului din Brașov, iar în dreptul stației de benzină P. de aceștia s-au apropiat inculpații P.L. și C.C.D., care aveau fețele acoperite de cagule confecționate de cei doi inculpați. Speriați fiind, numiții C.S., M.G. și C.E. au început să fugă în direcții diferite, inculpatul C.C.D. urmărindu-i pe M.G. și C.S., iar inculpatul P.L. pe partea vătămată C.E., iar când acesta din urmă a căzut la pământ inculpatul P.L. i-a sustras telefonul mobil Nokia 7200, pe care partea vătămată îl avea la gât, și a părăsit ulterior locul faptei. Împotriva acestei hotărâri au declarat apel în termen legal Parchetul de pe lângă Tribunalul Brașov și inculpatul P.L., acesta din urmă solicitând reducerea pedepsei aplicate.

Parchetul a criticat sentința pentru netemeinicie cu privire la ambii inculpați, solicitând înlăturarea circumstanțelor atenuante și aplicarea unor pedepse la limita minimului special prevăzut de lege pentru infracțiunile săvârșite. Curtea de Apel Brașov a respins, ca nefondate, apelurile declarate în cauză, constatând că prima instanță a stabilit o corectă stare de fapt pe baza tuturor probelor administrate în cauză, a dat o încadrare juridică legală reținând în mod corect săvârșirea faptei în condițiile participației penale de către cei doi inculpați. În ce privește individualizarea pedepselor aplicate s-a apreciat că prima instanță a respectat toate criteriile prevăzute de art. 72 C. pen., astfel că pedepsele de 5 ani închisoare și respectiv 4 ani închisoare cu executarea în regim de detenție apar ca fiind suficiente pentru asigurarea scopului pedepsei prevăzut de art. 52 C. pen., în raport de circumstanțele personale ale inculpaților.

S-a mai reținut că nu se impune acordarea unei eficiențe sporite circumstanțelor atenuante recunoscute de prima instanță, o reducere a pedepsei aplicată inculpatului P.L. sub 5 ani închisoare echivalând cu o negare a gradului concret sporit de pericol social al faptei comise. În ce privește pedeapsa aplicată inculpatului C.C.D. s-a constatat că aceasta corespunde gradului de participație la săvârșirea infracțiunii, dar și circumstanțelor personale ale acestuia. Împotriva deciziei instanței de apel a declarat recurs Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Brașov criticând-o pentru netemeinicie sub aspectul pedepselor aplicate. Se invocă greșita reținere, în opinia recurentului, a circumstanțelor atenuante în favoarea inculpaților cu consecința reducerii pedepselor sub minimul special prevăzut de textul incriminator.

S-a argumentat, în sensul că reținerea circumstanțelor atenuante este nejustificată raportat la persoana inculpaților. Recursul declarat este nefondat. Atât instanța de fond cât și cea de apel au făcut o corectă apreciere a criteriilor de individualizare a pedepselor aplicate inculpaților acordând, deopotrivă, semnificația cuvenită atât pericolului social al faptelor reținute în sarcina acestora cât și datelor ce caracterizează persoana fiecăruia, reținând justificat în favoarea lor circumstanța atenuantă prevăzută de art. 74 lit. c) C. pen. Instanțele au avut în vedere și concluziile consilierului de reintegrare socială și supraveghere care în urma evaluării inculpatului P.L. și-a exprimat opinia că acesta a conștientizat consecințele faptei comise, iar perspectiva reintegrării sale sociale este bună, dar și datele ce caracterizează persoana inculpatului C.C.D.

și care au format convingerea că se impune recunoașterea circumstanțelor atenuante în favoarea inculpaților care să permită orientarea spre pedepse situate sub limita minimă prevăzută de textul incriminator. Așa fiind, recursul declarat de parchet apare, ca nefondat, și va fi respins în temeiul art. 385 15 pct. 1 lit. b) C. proc. pen., avându-se în vedere și faptul că verificând decizia atacată în raport și cu prevederile art. 385 9 alin. (3) C. proc. pen., nu se identifică existența și a altor motive care analizate din oficiu să ducă la casare. Se va deduce din pedeapsa aplicată inculpatului P.L. timpul arestării preventive conform art. 88 C. pen. Văzând și dispozițiile art. 192 alin. (2) C. proc.

pen.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge, ca nefondat, recursul declarat de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Brașov împotriva deciziei penale nr. 411/ R din 21 decembrie 2004 a Curții de Apel Brașov, privind pe inculpații P.L. și C.C.D. Deduce din pedeapsa aplicată inculpatului P.L., timpul arestării preventive a inculpatului de la 7 iunie 2004 la 17 martie 2005. Onorariul de avocat pentru apărarea din oficiu a intimaților inculpați în sumă de câte 400.000 lei, se va plăti din fondul Ministerului Justiției. Definitivă. Pronunțată în ședință publică, azi 17 martie 2005.