ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 4602/2004

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin sentința nr. 2723 din 3 noiembrie 2003, Tribunalul Mureș a respins excepția invocată de pârâta C.F.R. M. SA, sucursala Brașov și acțiunea formulată de reclamanta P. SA, sucursala Mureș, prin care s-a solicitat obligarea pârâtei la plata sumei de 25.297.921 lei, reprezentând contravaloare benzină lipsă. Soluția a avut în vedere procesele verbale de constatare din care rezultă că vagonul a ajuns la destinație fără urme de scurgere din conținut, că pe scrisoarea de trăsură nu există nici o mențiune din care să rezulte că vagonul a fost cântărit de calea ferată și că starea tehnică a supapei de aerisire trebuia să fie sesizată, la momentul încărcării mărfii de către prestatorul de servicii.

Apelul declarat de reclamantă împotriva sentinței nr. 2723/2003, pronunțată de Tribunalul Mureș a fost admis de Curtea de Apel Târgu-Mureș, care a schimbat în parte hotărârea atacată și a obligat-o pe pârâta C.F.R. M. SA sucursala Brașov să-i plătească reclamantei suma de 7.602.739 lei, contravaloarea cantității de 2.000 kg benzină și 329.810 lei cheltuieli de judecată. Față de critica formulată, care vizează faptul că lipsurile s-au produs pe timpul transportului, Curtea de apel a reținut că deși în procesul verbal preliminar se constată faptul că vagonul a ajuns la destinație cu sigiliile intacte totuși se menționează și împrejurarea că sita de aerisire era spartă, iar dispozitivul de aerisire se putea desface cu mâna.

Aceste constatări au format convingerea instanței de apel că lipsurile se puteau produce pe timpul transportului prin introducerea unui furtun, pentru sustragerea benzinei. Împotriva deciziei pronunțată în apel a declarat recurs pârâta C.F.R. M. SA, care a invocat motivele de casare prevăzute de art. 304 pct. 8 și 9 C. proc. civ. și a solicitat admiterea recursului cu consecința admiterii excepției privind prescripția dreptului la acțiune pentru plata daunelor și „în fond, respingerea acțiunii”. Prima critică vizează respingerea greșită a excepției, privind prescripția dreptului la acțiune pentru plata de despăgubiri, soluția, în opinia recurentei, fiind pronunțată cu încălcarea prevederilor art. 93.4 din R.T.

C.F.R., care prevede un termen de un an pentru valorificarea pretențiilor rezultate din lipsurile produse pe timpul transportului. Critica este nefondată întrucât cererea pentru plata despăgubirilor a fost introdusă în termenul de un an prevăzut de textul citat de recurentă. Din actele dosarului rezultă în adevăr că acțiunea s-a introdus inițial împotriva C.F.R. regionala Brașov, care la data producerii pagubei, nu mai exista ca persoană juridică, activitatea fostei S.N.C.F.R. regionala Brașov, fiind preluată de C.F.R. M. SA Brașov, a cărei citare în cauză a fost dispusă de instanță prin decizia nr. 376 din 3 septembrie 2001, în dosarul nr. 902/2001. În aceste condiții nu poate fi primită susținerea recurentei potrivit căreia acțiunea a fost introdusă, împotriva unei persoane juridice fără calitate de vreme ce prin actul normativ de reorganizare a devenit succesoarea fostei S.N.C.F.R.

regionala Brașov. Prin urmare data înregistrării acțiunii îi profită reclamantei și cum termenul prevăzut de art. 93.1 din R.T. nu a fost depășit, intimata reclamantă este în drept să-și valorifice pretențiile pentru plata despăgubirilor. A doua critică vizează faptul că instanța de apel a dat o interpretare prea largă art. 82.1 și art. 58.11 din R.T. și ca urmare a reținut greșit răspunderea pentru lipsuri în sarcina sa. Și această critică ce vizează aplicarea greșită a legii este nefondată, pentru că în cauză nu s-a pus problema încărcării mărfii într-un vagon defect, pentru a se reține că pentru acest neajuns este în culpă expeditorul ci, dimpotrivă că spargerea sitei de aerisire s-a produs pe timpul transportului sustragerea, fiind posibilă cu un furtun prin spațiul obținut.

Această constatare cât și cea referitoare la posibilitatea desfacerii cu mâna a sitei de aerisire rezultă din procesul verbal preliminar, așa încât susținerea recurentei nu a stat la baza analizei și concluziei la care a ajuns instanța de apel. Prin ultima critică, recurenta a susținut că instanța a interpretat greșit actul juridic dedus judecății și înțelesul vădit neîndoilenic al acestuia (art. 304 C. proc. civ.) pentru că a stabilit obligația de cântărire în sarcina căii ferate la momentul preluării vagonului pentru transport. Pentru a răspunde acestei critici s-au examinat considerentele deciziei recurate și s-a constatat că instanța nu și-a întemeiat soluția pe aspectele învederate de recurentă, ci pe actele de constatare, care confirmă faptul că vagonul a ajuns la destinație cu sigiliile intacte, dar cu sita de aerisire spartă ceea ce a dus la concluzia sustragerii din conținut pe timpul transportului și nu a provenienței acestor lipsuri de la încărcare.

Trimiterea instanței la art. 82.1 din R.T. nu este greșită, întrucât prin acesta se dispune: ”Calea ferată care a primit la transport marfa cu scrisoare de trăsură este răspunzătoare de executarea transportului și de integritatea mărfii pe întreg parcursul până la eliberare”. Rezultă că, în cauză, tocmai integritatea mărfii pe timpul transportului nu a fost păstrată de vreme ce vagonul a ajuns în condițiile descrise în procesul verbal preliminar. Admițând că recurenta a pus la dispoziție vagonul în condițiile art. 58.11 (în bună stare și corespunzător cu natura mărfii) și că acesta a fost verificat la încărcare, prezumția că lipsa s-a produs pe timpul transportului nu a fost înlăturată, așa încât nefiind motive de nelegalitate care să ducă la casarea deciziei pronunțată în apel, potrivit art. 312 C. proc.

civ., recursul va fi respins.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge, ca nefondat, recursul declarat de pârâta C.F.R. M. SA București, sucursala Brașov împotriva deciziei nr. 75/ A din 22 aprilie 2004 a Curții de Apel Târgu-Mureș. Irevocabilă. Pronunțată în ședința publică, astăzi 12 noiembrie 2004.