ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 4602/2004

Din examinarea lucrărilor

din dosar, constată următoarele:

Prin sentința nr. 2723 din 3

noiembrie 2003, Tribunalul Mureș a respins excepția invocată de pârâta C.F.R. M.

SA, sucursala Brașov și acțiunea formulată de reclamanta P. SA, sucursala

Mureș, prin care s-a solicitat obligarea pârâtei la plata sumei de 25.297.921

lei, reprezentând contravaloare benzină lipsă.

Soluția a avut în vedere

procesele verbale de constatare din care rezultă că vagonul a ajuns la

destinație fără urme de scurgere din conținut, că pe scrisoarea de trăsură nu

există nici o mențiune din care să rezulte că vagonul a fost cântărit de calea

ferată și că starea tehnică a supapei de aerisire trebuia să fie sesizată, la

momentul încărcării mărfii de către prestatorul de servicii.

Apelul declarat de

reclamantă împotriva sentinței nr. 2723/2003, pronunțată de Tribunalul Mureș a

fost admis de Curtea de Apel Târgu-Mureș, care a schimbat în parte hotărârea

atacată și a obligat-o pe pârâta C.F.R. M. SA sucursala Brașov să-i plătească

reclamantei suma de 7.602.739 lei, contravaloarea cantității de 2.000 kg

benzină și 329.810 lei cheltuieli de judecată.

Față de critica formulată,

care vizează faptul că lipsurile s-au produs pe timpul transportului, Curtea de

apel a reținut că deși în procesul verbal preliminar se constată faptul că

vagonul a ajuns la destinație cu sigiliile intacte totuși se menționează și

împrejurarea că sita de aerisire era spartă, iar dispozitivul de aerisire se

putea desface cu mâna.

Aceste constatări au format

convingerea instanței de apel că lipsurile se puteau produce pe timpul

transportului prin introducerea unui furtun, pentru sustragerea benzinei.

Împotriva deciziei

pronunțată în apel a declarat recurs pârâta C.F.R. M. SA, care a invocat

motivele de casare prevăzute de art. 304 pct. 8 și 9 C. proc. civ. și a

solicitat admiterea recursului cu consecința admiterii excepției privind prescripția

dreptului la acțiune pentru plata daunelor și „în fond, respingerea acțiunii”.

Prima critică vizează

respingerea greșită a excepției, privind prescripția dreptului la acțiune

pentru plata de despăgubiri, soluția, în opinia recurentei, fiind pronunțată cu

încălcarea prevederilor art. 93.4 din R.T. C.F.R., care prevede un termen de un

an pentru valorificarea pretențiilor rezultate din lipsurile produse pe timpul

transportului.

Critica este nefondată

întrucât cererea pentru plata despăgubirilor a fost introdusă în termenul de un

an prevăzut de textul citat de recurentă. Din actele dosarului rezultă în

adevăr că acțiunea s-a introdus inițial împotriva C.F.R. regionala Brașov, care

la data producerii pagubei, nu mai exista ca persoană juridică, activitatea

fostei S.N.C.F.R. regionala Brașov, fiind preluată de C.F.R. M. SA Brașov, a

cărei citare în cauză a fost dispusă de instanță prin decizia nr. 376 din 3

septembrie 2001, în dosarul nr. 902/2001. În aceste condiții nu poate fi

primită susținerea recurentei potrivit căreia acțiunea a fost introdusă,

împotriva unei persoane juridice fără calitate de vreme ce prin actul normativ

de reorganizare a devenit succesoarea fostei S.N.C.F.R. regionala Brașov. Prin

urmare data înregistrării acțiunii îi profită reclamantei și cum termenul

prevăzut de art. 93.1 din R.T. nu a fost depășit, intimata reclamantă este în

drept să-și valorifice pretențiile pentru plata despăgubirilor.

A doua critică vizează

faptul că instanța de apel a dat o interpretare prea largă art. 82.1 și art.

58.11 din R.T. și ca urmare a reținut greșit răspunderea pentru lipsuri în

sarcina sa.

Și această critică ce

vizează aplicarea greșită a legii este nefondată, pentru că în cauză nu s-a pus

problema încărcării mărfii într-un vagon defect, pentru a se reține că pentru

acest neajuns este în culpă expeditorul ci, dimpotrivă că spargerea sitei de

aerisire s-a produs pe timpul transportului sustragerea, fiind posibilă cu un

furtun prin spațiul obținut.

Această constatare cât și

cea referitoare la posibilitatea desfacerii cu mâna a sitei de aerisire rezultă

din procesul verbal preliminar, așa încât susținerea recurentei nu a stat la

baza analizei și concluziei la care a ajuns instanța de apel.

Prin ultima critică, recurenta

a susținut că instanța a interpretat greșit actul juridic dedus judecății și

înțelesul vădit neîndoilenic al acestuia (art. 304 C. proc. civ.) pentru că a

stabilit obligația de cântărire în sarcina căii ferate la momentul preluării

vagonului pentru transport.

Pentru a răspunde acestei

critici s-au examinat considerentele deciziei recurate și s-a constatat că

instanța nu și-a întemeiat soluția pe aspectele învederate de recurentă, ci pe

actele de constatare, care confirmă faptul că vagonul a ajuns la destinație cu

sigiliile intacte, dar cu sita de aerisire spartă ceea ce a dus la concluzia

sustragerii din conținut pe timpul transportului și nu a provenienței acestor

lipsuri de la încărcare. Trimiterea instanței la art. 82.1 din R.T. nu este

greșită, întrucât prin acesta se dispune: ”Calea ferată care a primit la

transport marfa cu scrisoare de trăsură este răspunzătoare de executarea

transportului și de integritatea mărfii pe întreg parcursul până la eliberare”.

Rezultă că, în cauză, tocmai

integritatea mărfii pe timpul transportului nu a fost păstrată de vreme ce

vagonul a ajuns în condițiile descrise în procesul verbal preliminar.

Admițând că recurenta a pus

la dispoziție vagonul în condițiile art. 58.11 (în bună stare și corespunzător

cu natura mărfii) și că acesta a fost verificat la încărcare, prezumția că

lipsa s-a produs pe timpul transportului nu a fost înlăturată, așa încât

nefiind motive de nelegalitate care să ducă la casarea deciziei pronunțată în

apel, potrivit art. 312 C. proc. civ., recursul va fi respins.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca nefondat,

recursul declarat de pârâta C.F.R. M. SA București, sucursala Brașov împotriva

deciziei nr. 75/ A din 22 aprilie 2004 a Curții de Apel Târgu-Mureș.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședința

publică, astăzi 12 noiembrie 2004.