ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 1661/2005

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor

din dosar, constată următoarele:

Prin acțiunea înregistrată

la 9 martie 2004, reclamantul J.N. a chemat în judecată pe pârâta Casa

Județeană de Pensii Bihor, solicitând anularea hotărârii nr. 9562 din 30

ianuarie 2004, emisă de pârâtă și obligarea acestei să-i recunoască calitatea

de beneficiar al O.G. nr. 105/1999, aprobată prin Legea nr. 189/2000, cu

modificările și completările ulterioare.

În motivarea acțiunii sale,

reclamantul a arătat că a fost strămutat din localitatea Subpiatra, în

localitatea Dobrești, în urma Dictatului de la Viena și a susținut că hotărârea prin care pârâta i-a respins cererea de acordare a drepturilor prevăzute de Legea

nr. 189/2000, este nelegală.

Curtea de Apel Oradea, secția

comercială și de contencios administrativ, prin sentința nr. 265/CA/2004/PI din

5 aprilie 2005, a respins acțiunea, reținând că prin actele prezentate,

reclamantul nu a făcut dovada că se încadrează în prevederile Legii nr. 189/2000.

Împotriva sentinței a făcut

recurs, în termen, reclamantul, criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie,

susținând că instanța a apreciat eronat probele dosarului și a aplicat greșit

legea.

În acest sens, a arătat că

localitatea sa natală a fost partajată între România și Ungaria, iar din

declarațiile martorilor rezultă că tatăl său a fost deportat la muncă forțată,

iar mama s-a refugiat împreună cu reclamantul, din Subpiatra - Ungaria, în

localitatea Dobrești - România.

Examinând hotărârea atacată,

în raport cu criticile formulate, actele dosarului și normele legale incidente

cauzei, se constată că recursul este nefondat.

Potrivit dispozițiilor art. 1

lit. c) din O.G. nr. 105/1999, aprobată prin Legea nr. 189/2000, beneficiază de

drepturile conferite de acest act normativ, persoanele de cetățenie română

care, în perioada 6 septembrie 1940 - 6 martie 1945, au avut de suferit

persecuții din motive etnice, fiind strămutate în altă localitate, decât cea de

domiciliu.

Prin H.G. nr. 127/2002 au

fost asimilate persoanelor strămutate, și cele refugiate.

Dovada încadrării în

situațiile prevăzute de O.G. nr. 105/1999, aprobată prin Legea nr. 189/2000, cu

modificările ulterioare, se poate face, potrivit art. 4 din H.G. nr. 127/2002,

cu acte oficiale, eliberate de organele competente sau, în lipsa actelor

oficiale, prin declarație cu martori.

În cauză, din declarațiile

autentificate ale martorilor B.F. și M.M. rezultă că reclamantul a fot

refugiat, în perioada iunie 1941 - martie 1945, din Subpiatra, în Dobrești și

zona Beiușului, județul Bihor, împreună cu mama, J.M., tatăl, J.L., fiind

deportat.

Prin urmare, reclamantul a

făcut dovada, în condițiile legii, că, împreună cu familia sa, a fost obligat

să părăsească localitatea de domiciliu.

În consecință, față de cele

ce preced, recursul va fi admis, se va modifica sentința atacată și în fond, se

va admite acțiunea reclamantului, cu consecința anulării hotărârii nr. 9562/2004,

emisă de Casa Județeană de Pensii Bihor și obligării pârâtei să emită o nouă

hotărâre, prin care să acorde reclamantului, drepturile prevăzute de Legea nr. 189/2000,

pentru perioada 15 iunie 1941 - 6 martie 1945, începând cu data de 1 octombrie

2002.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite recursul declarat de

reclamantul J.N. împotriva sentinței nr. 265/CA/2004 - PI din 5 aprilie 2004, a

Curții de Apel Oradea, secția comercială și de contencios administrativ.

Modifică sentința atacată și

în fond, admite acțiunea formulată de reclamantul J.N.

Anulează hotărârea nr. 9562/2004,

emisă de Casa Județeană de Pensii Bihor și obligă pe pârâtă să emită o nouă

hotărâre, prin care să acorde reclamantului, drepturile prevăzute de Legea nr. 189/2000,

pentru perioada 15 iunie 1941 - 6 martie 1945, începând cu data de 1 octombrie

2002.

Pronunțată în ședință

publică, astăzi 15 martie 2005.