ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 2105/2005

ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 2105/2005 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2005)

Asupra recursului de față:

Din examinarea lucrărilor

din dosar, constată următoarele:

Prin acțiunea înregistrată

la 25 octombrie 2000, reclamanta SC S.A. SRL Buftea, a chemat în judecată pe

pârâtele SC G.S.B. SA Buftea și SC H.I. SA București, solicitând instanței ca

prin hotărârea pe care o va pronunța, să dispună revocarea (desființarea)

contractului de vânzare cumpărare, autentificat sub nr. 379 la 28 aprilie 2000

la B.N.P. M.A., încheiat între cele două pârâte, care au ca obiect terenul

situat în Buftea, în suprafață de 47.373,92 mp., vânzare făcută în dauna

intereselor sale, de creditor al pârâtei SC G.S.B. SA, cu consecința urmăririi

bunului în patrimoniul debitoarei sale, cu cheltuieli de judecată.

În motivarea cererii,

reclamanta arată că este creditoarea pârâtei SC G.S.B. SA, care îi datorează

următoarele sume:

- 4.463.000.000 lei,

reprezentând contravaloarea actualizată a investițiilor efectuate la imobilul

închiriat;

- 9.702 dolari S.U.A., în

echivalent lei, reprezentând chirie necuvenită;

- 1.000.000 lei daune

cominatorii pe zi de întârziere de la data rămânerii definitive a hotărârii

judecătorești și până la efectuarea plății;

- 61.542.050 lei, cheltuieli

de judecată conform sentinței nr. 4819 din 11 octombrie 1999, pronunțată de

Tribunalul București, secția comercială;

- 6.540.000 lei,

reprezentând cheltuieli de judecată acordate prin decizia nr. 1824 din 15 iunie

2000 a Curții de Apel București, secția comercială (prin care sentința

menționată a rămas definitivă).

A mai arătat reclamanta că,

pentru a-și mări starea de insolvabilitate, pârâta SC G.S.B. SA, a vândut

conform contractului de vânzare cumpărare, încheiat cu cealaltă pârâtă SC H.I.

SA, terenul în suprafață de 47.373,92 mp. situat în Buftea, cu prețul de

1.599.925.000 lei, și că înstrăinarea bunului s-a făcut în scopul împiedicării

reclamantei de a executa creanța, astfel că în aceste circumstanțe acesteia i

s-a provocat un prejudiciu actual și personal, care nu poate fi înlăturat decât

prin revocarea contractului de vânzare cumpărare mai sus menționat.

A mai precizat reclamanta,

că terțul dobânditor, respectiv pârâta SC H.I. SA, a fost complice la fraudă,

întrucât a cunoscut existența creanței reclamantei, și cu toate acestea a fost

de acord să achiziționeze bunul, tocmai în scopul de a zădărnici încasarea

debitului.

La 10 noiembrie 2000, a

formulat cerere de intervenție în interes propriu, intervenienta SC T.S.L. SRL

București, care la rândul ei a solicitat instanței ca să pronunțe o hotărâre în

contradictoriu cu pârâtele SC G.S.B. SA și SC H.I. SA, prin care să se dispună

revocarea (desființarea) contractului de vânzare cumpărare autentificat sub nr.

379 la 28 aprilie 2000 de B.N.P. M.A. încheiat între cele două pârâte și care

are ca obiect terenul situat în Buftea, în suprafață de 47.373,92 mp.

În motivarea cererii de

intervenție, intervenienta arată că pârâta SC G.S.B. SA, a fost obligată prin

sentința nr. 3270 din 4 iunie 1997, pronunțată de Tribunalul București, să-i

plătească suma de 696.000.000 lei, cu titlu de contravaloare investiții și

7.000.000 lei cheltuieli de judecată, precum și suma de 69.600.000 lei taxă de

timbru, conform deciziei nr. 1597 din 24 iunie 1999 a Curții de Apel București,

secția comercială.

Mai precizează intervenienta

că încheierea contractului de vânzare cumpărare a cărei revocare se solicită,

între cele două pârâte, a avut ca scop zădărnicirea executării silite, pornită

împotriva debitoarei pârâte SC G.S.B. SA, care procedând astfel, și-a mărit

insolvabilitatea, cu consecința imposibilității realizării creanței și care în

acest fel a comis o fraudă la care a devenit complice și terțul dobânditor care

cunoștea existența creanței, constatată prin cele două hotărâri judecătorești.

Prin sentința nr. 3122 din

20 iunie 2001, Tribunalul București, secția comercială, a respins acțiunea

formulată de reclamanta SC S.A. SRL Buftea, împotriva pârâtelor SC G.S.B. SA și

SC H.I. SA București.

Prin aceeași sentință a fost

respinsă și cererea de intervenție formulată de intervenienta SC T.S.L. SA

București.

Pentru a hotărî astfel,

prima instanță a reținut în esență, că nu s-a făcut dovada că actul de vânzare

cumpărare s-a încheiat cu intenția fraudării și de asemenea că nu s-a probat

complicitatea la fraudă a terțului dobânditor, respectiv a pârâtei SC H.I. SA.

De asemenea prima instanță a

mai reținut că vânzarea terenului nu conduce automat la concluzia că pârâta

debitoare SC G.S.B. SA și-ar fi micșorat patrimoniul, întrucât locul bunului

înstrăinat, a fost luat de valoarea acesteia, respectiv de prețul obișnuit în

urma vânzării.

Apelul declarat de

reclamanta SC S.A. SRL și de intervenienta SC T.S.L. SRL București, împotriva susmenționatei

sentințe a fost respins, ca nefondat, prin decizia nr. 57/ A din 1 martie 2002,

pronunțată de Curtea de Apel București, secția a VI-a comercială.

Pentru a adopta această

decizie, instanța de apel a reținut în esență că una dintre condițiile esențiale,

care trebuiesc îndeplinite, pentru admiterea unei acțiuni revocatorii

(pauliene) este aceea, că actul atacat să fi creat creditorului un prejudiciu,

constând în aceea că prin înstrăinarea bunului, debitorul și-a cauzat sau și-a

mărit starea de insolvabilitate și că o asemenea dovadă cade în sarcina

creditorului.

Ori, apelantele, nu au

produs o asemenea dovadă, respectiv nu au probat insolvabilitatea debitoarei SC

G.S.B. SA, aceasta în afara faptului că cererile de executare silită formulate

împotriva societății menționate, au fost întocmite la data de 13 februarie

2001, adică ulterior promovării acțiunii revocatorii.

A mai reținut instanța de

apel că, apelantele nu au dovedit că executarea silită pornită împotriva

debitoarei SC G.S.B. SA, nu s-a putut finaliza datorită lipsei de bunuri în

patrimoniul societății menționate și legat de aceasta că, terenul ce a format

obiectul actului atacat era unicul bun al debitoarei, care putea fi urmărit

pentru realizarea creanței.

Totodată instanța de apel a mai

reținut că, apelantele nu au putut proba, complicitatea la fraudă a terțului

dobânditor, respectiv că intimata SC H.I. SA, în calitate de cumpărător, a

cunoscut faptul că, prin achiziționarea bunului care a făcut obiectul actului

atacat, debitoarea SC G.S.B. SA, a devenit insolvabilă, cum de asemenea, pentru

dovedirea complicității la fraudă a terțului dobânditor SC H.I. SA, nu e

suficient numai faptul că o parte din acționariatul terțului dobânditor (SC H.I.

SA) se regăsește în structura acționariatului debitoarei SC G.S.B. SA din

moment ce această probă nu este susținută eventual și prin răspunsul la

interogatoriu al acesteia care nu a fost formulată în cauză și ca atare,

instanța de fond, nu putea să aplice sancțiunea prevăzută de art. 225 C. proc.

civ.

Împotriva acestei ultime

hotărâri, au declarat recurs reclamanta SC S.A. SRL Buftea și intervenienta SC

T.S.L. SRL București, invocând ca motive de casare dispozițiile art. 304 pct. 9

și 10 C. proc. civ.

Se susține în esență că, în

mod greșit, instanțele cu referire specială la instanța de apel au reținut că

apelantele nu au făcut dovada îndeplinirii tuturor condițiilor de

admisibilitate ale acțiunii revocatorii, întrucât, probele de la dosar,

respectiv înscrisurile ca și răspunsul la interogatoriu al debitoarei pârâta SC

G.S.B. SA, confirmă integral temeinicia cererilor formulate, în contextul în

care cele două titluri executorii demonstrează că ambii creditori (reclamanta

și intervenienta) dețin împotriva debitoarei SC G.S.B. SA, creanțe certe,

lichide și exigibile și anterioare încheierii actului atacat și ca atare,

acesta, adică contractul de vânzare cumpărare autentificat sub nr. 379 la 28

aprilie 2000, este cauzator de prejudicii, întrucât prin perfectarea acestuia a

fost micșorat în mod evident activul patrimonial al debitorului.

Se mai susține că, prin

notificările depuse prin executorul judecătoresc, s-a făcut dovada de către

creditori că aceștia sunt în imposibilitate de a-și încasa creanța, fără

readucerea bunului care a făcut obiectul contractului de vânzare cumpărare în

patrimoniul debitorului, în contextul în care, probele de la dosar, cu referire

la notificările care au fost făcute anterior promovării acțiunii, erau de

natură să-l oprească pe acesta să procedeze, dacă era de bună credință, să

încheie actul de vânzare cumpărare prin care și-a creat voit o stare de

insolvabilitate, care este atestată prin datele oferite de R.C., Primăria

Buftea, serviciul I.T., din care rezultă că debitoarea SC G.S.B. SA nu mai

deține în patrimoniul său nici un fel de bunuri, și prin urmare posibilitatea

de executare silită a acesteia a devenit imposibilă, situație confirmată și

prin procesul verbal încheiat de executorul judecătoresc la data de 5 ianuarie

2001, în care s-a menționat că debitoarea a părăsit sediul din Buftea și că nu

s-au putut identifica bunuri mobile care să poată face obiectul executării

silite.

Mai susțin recurentele că,

în mod neîntemeiat, instanțele au concluzionat că acestea nu ar fi făcut dovezi

suficiente, în sensul că debitoarea SC G.S.B. SA și-ar fi creat intenționat,

prin vânzarea terenului, o stare de insolvabilitate cum de asemenea tot greșit

au reținut că, în cauză nu s-ar fi făcut dovada complicității la fraudă,

condiție esențială pentru admiterea unei acțiuni revocatorii, a terțului

dobânditor, care este probată prin faptul că numai cu 3 luni înaintea

încheierii contractului de vânzare cumpărare, respectiv la 1 martie 2000,

debitoarea SC G.S.B. SA devenise acționar la SC H.I. SA (terțul dobânditor) ca

mai apoi după perfectarea contractului în scurt timp să se retragă din

structura acționariatului SC H.I. SA, aceasta în afara faptului că, probele

dosarului confirmă că o parte dintre persoanele care figurează ca acționari la

societatea menționată anterior, se regăsesc și în structura acționariatului

debitoarei SC G.S.B. SA, în care sens invocă și faptul deosebit de elocvent în

reținerea complicității la fraudă a terțului dobânditor, că, R.V., care a

semnat din partea pârâtei debitoare SC G.S.B. SA, contractul de vânzare cumpărare

a terenului în discuție, era la data respectivă și asociat la SC H.I. SA

(cumpărătoare).

În sfârșit, prin criticile

formulate de recurente, pe care acestea le-au fundamentat pe dispozițiile art. 304

pct. 10 C. proc. civ., se susține în esență că instanța de apel nu s-a

pronunțat asupra tuturor dovezilor administrate, care erau hotărâtoare pentru

dezlegarea pricinii, cu referire la concluziile executorului judecătoresc din

dosarul de executare nr. 638/2000, notificările transmise la data de 17

noiembrie 2000, în vederea executării, răspunsul evaziv al pârâtei SC G.S.B.

SA, la interogatoriu, iar în ceea ce privește concluzia instanței de apel, în

sensul că, instanța de fond nu putea să aplice sancțiunea prevăzută de art. 225

C. proc. civ., pentru reținerea complicității terțului dobânditor la fraudă,

decât numai dacă această interpretare ar fi făcut obiectul unei cereri în acest

sens care nu a fost formulată în cauză, recurentele susțin că, și această

reținere este greșită, deoarece dacă instanța fondului aprecia că o asemenea

probă este dirimantă în soluționarea pricinii, atunci era datoare conform art. 129

C. proc. civ., să dispună în acest sens.

În consecință, și cum din

probele de la dosar rezultă că debitoarea SC G.S.B. SA, emigrează de la un

sediu la altul tocmai pentru a paraliza posibilitatea creditorilor de a-și

recupera prejudiciile cauzate de aceasta, recurentele solicită admiterea

recursului, modificarea deciziei atacate, admiterea apelului și schimbarea

sentinței în tot în sensul admiterii acțiunii așa cum a fost formulată.

Recursul declarat în cauză

este fondat.

Din examinarea actelor de la

dosar, rezultă că reclamanta SC S.A. SRL Buftea și intervenienta în interes

propriu SC T.S.L. SRL, au promovat o acțiune revocatorie (pauliană) în vederea recuperării

unor creanțe pe care le avea împotriva debitoarei SC G.S.B. SA (reorganizată

ulterior în societate cu răspundere limitată) constatate prin sentințele nr. 4819

din 11 octombrie 1999 a Tribunalului București, secția comercială și nr. 2270

din 4 iunie 1997, pronunțată de aceeași instanță, hotărâri rămase definitive și

irevocabile.

Pentru admiterea unei

acțiuni revocatorii (pauliene) sunt necesare îndeplinirea următoarelor 4

condiții:

- existența împotriva

debitorului, a unei creanțe certe, lichide și exigibile (care în principiu să

fie anterioară încheierii actului atacat);

- actul încheiat să fie

cauzator de prejudicii pentru creditor;

- frauda debitorului;

- complicitatea la fraudă a

terțului cu care debitorul a încheiat actul atacat.

În speță, erau îndeplinite,

contrar celor reținute de instanțele care s-au pronunțat în cauză toate cele 4

condiții expuse mai sus.

Astfel, creanțele urmărite

erau constatate prin hotărâri rămase definitive și irevocabile și ca atare erau

certe, lichide și exigibile și în plus, erau anterioare încheierii actului

atacat, respectiv a contractului de vânzare cumpărare autentificat sub nr. 379

din 28 aprilie 2000.

Cu privire la cea de a doua

condiție, care impune ca actul încheiat să fie cauzator de prejudicii pentru

creditor, se constată că și aceasta este îndeplinită, întrucât probele de la

dosar, demonstrează că pârâta SC G.S.B. SA, nu dețin în patrimoniul său bunuri

urmăribile, care să poată fi valorificate prin executare silită pentru

îndestularea creanțelor creditorilor.

În plus, prin răspunsul la

întrebarea 7 la interogatoriu pârâta, susține că, în ceea ce privește starea de

solvabilitate deține acte contabile care pot fi controlate de autoritățile

competente, adică, formulează un răspuns evaziv, deși în calitate de pârâtă

avea obligația procedurală să depună dovezi concrete în acest sens.

Pe de altă parte prin

notificările transmise prin executorul judecătoresc de la Tribunalul București

pârâtei i s-a pus în vedere anterior promovării acțiunii ca în termen de 5 zile

de la primirea notificărilor, să achite către reclamantă și respectiv

intervenientă debitele constatate prin cele două hotărâri menționate anterior,

ceea ce demonstrează că aceasta a cunoscut faptul că actul încheiat era de

natură, în lipsa altor bunuri urmăribile în patrimoniul său să creeze o stare

de insolvabilitate, cu consecința zădărnicirii, executării silite, făcând deci

în aceste condiții imposibilă realizarea creanțelor de către creditori, sau

altfel spus, că actul încheiat era cauzator de prejudicii pentru creditori.

Din cele expuse, la care se

adaugă și migrarea pârâtei la diferite sedii, inclusiv schimbarea formei

juridice, rezultă indubitabil, că pârâta prin faptele sale a încercat să-i

fraudeze pe creditori, în sensul că procedând astfel, a împiedicat pe aceștia

să-și realizeze creanțele prin executare silită, determinând astfel, conform

încheierii din 31 martie 2003, pronunțată de Tribunalul București, secția a VII-a

comercială, deschiderea procedurii de faliment împotriva acesteia.

Cu privire la condiția

privind complicitatea la fraudă a terțului dobânditor al bunului (terenului)

respectiv a SC H.I. SA se constată că și aceasta este îndeplinită.

Astfel, din date furnizate

de O.R.C. al Municipiului București, rezultă că la data de 20 mai 1996, B.B.,

asociat la SC H.I. SA (firma cumpărătoare a terenului) a devenit acționar la

data de 3 septembrie 1999 la SC G.S.B. SA (firma vânzătoare a terenului) pentru

că la data de 16 decembrie 1999, R.V. să devină asociat la pârâta SC H.I. SA,

deși începând cu data de 11 octombrie 1999, aceeași persoană, care semnase

contractul de vânzare cumpărare a terenului în numele pârâtei SC G.S.B. SA era

și ea acționar la această societate și îndeplinea funcția de administrator.

Pe de altă parte, la data de

1 martie 2000, intră ca asociat în SC H.I. SA, pârâta SC G.S.B. SA (anterior

încheierii contractului de vânzare cumpărare din 28 aprilie 2000) pentru ca la

data de 23 iunie 2000 (ulterior încheierii contractului menționat) să se

retragă din societate.

Ori în contextul în care, în

perioada în care s-a încheiat contractul de vânzare cumpărare pârâta SC G.S.B.

SA (vânzătoarea terenului) era asociat la cealaltă pârâtă SC H.I. SA, iar unii

dintre acționarii acesteia făceau parte din structura acționariatului pârâtei SC

H.I. SA, cu referire specială la acționarul R.V., care a semnat în numele

pârâtei SC G.S.B. SA contractul de vânzare cumpărare, în timp ce era acționar

la ambele societăți, este evident, că aceste împrejurări dovedesc indubitabil

complicitatea terțului dobânditor (SC H.I. SA) la fraudă, fără a mai fi nevoie

așa cum a reținut greșit instanța de apel, de alte probe, respectiv de un

interogatoriu luat pârâtei SC H.I. SA, care în cazul că ar fi refuzat să

răspundă la întrebări, ar fi atras sancțiunea, prevăzută de art. 225 C. proc.

civ.

În concluzie, se constată că

numai printr-o interpretare eronată probelor de la dosar și a dispozițiilor

legale incidente în cauză (art. 975 coroborat cu art. 1718 C. civ.) instanțele

au considerat că, nu este admisibilă acțiunea revocatorie (pauliană) promovată

de reclamantă și intervenientă, din moment ce, îndestularea creanțelor, nu

putea avea loc în condițiile speței, decât prin readucerea terenului înstrăinat

prin contractul autentificat la 28 aprilie 2000, în patrimoniul debitoarei SC G.S.B.

SA.

Așa fiind, urmează a se

admite recursul declarat de reclamanta SC S.A. SRL Buftea și de intervenienta

SC T.S.L. SRL București, a se modifica decizia atacată și a se admite și apelul

formulat de aceleași părți, cu consecința admiterii acțiunii și respectiv a

cererii de intervenție potrivit dispozitivului acestei decizii.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite recursul declarat de

reclamanta SC S.A. SRL Buftea și intervenienta SC T.S.L. SRL București.

Modifică decizia nr. 57/ A

din 1 martie 2002 a Curții de Apel București, secția a VI-a comercială.

Admite apelul reclamantei și

intervenientei și schimbă sentința nr. 3122 din 20 aprilie 2001, pronunțată de

Tribunalul București, secția comercială, în sensul că admite acțiunea

reclamantei SC S.A. SRL Buftea și cererea de intervenție în interes propriu

formulată de intervenienta SC T.S.L. SRL București și dispune revocarea

contractului de vânzare cumpărare autentificat la 28 aprilie 2000 la B.N.P. M.A.,

încheiat între pârâtele SC G.S.B. SA Buftea și SC H.I. SRL București, având ca

obiect terenul situat în Buftea, în suprafață de 47.373,92 mp.

Obligă pârâtele să plătească

reclamantei și intervenientei, în solidar suma de 58.825.970 lei, cu titlu de

cheltuieli de judecată.

Irevocabilă.

Pronunțata în ședință

publică, astăzi 24 martie 2005.