ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 2973/2006

Asupra recursului, din

examinarea lucrărilor dosarului, constată următoarele:

Prin acțiunea înregistrată

la nr. 2988 din 9 martie 2004 pe rolul Tribunalului București, secția a VI-a

comercială, reclamanta SC C. SA București a formulat, în contradictoriu cu

pârâta SC L.C.I. SRL București acțiune în constatarea nulității absolute

parțiale a contractului de vânzare – cumpărare autentificat la nr. 2569 din 18

decembrie 2003 la B.N.P. C.I., privind suprafața de 168,25 m

2

(în

contract fiind înscrisă suprafața de 164,21 m

2

), solicitând

instanței să dispună radierea din C.F. nr. 1697 la mențiunile privind dreptul

de proprietate al SC L.C.I. SRL București pentru suprafața de 168,25 m

2

de la parterul imobilului din Buftea.

În motivarea acțiunii

reclamanta arată că a convenit cu pârâta încheierea unui contract de vânzare –

cumpărare pentru o parte din parterul clădirii din Buftea, respectiv suprafața

de 178,88 m

2

cu prețul de 174.000.000 lei, sumă ce fusese achitată

în baza contractului de leasing imobiliar încheiat anterior între părți, însă

cu ocazia întocmirii contractului de vânzare – cumpărare a fost indusă din

eroare, menționându-se în contract că obiectul vânzării îl constituie tot

parterul clădirii, cu același preț – 174.000.000 lei, înserându-se cu viclenie

de cumpărător o suprafață de 168 m

2

în plus față de ce se convenise.

Prin sentința civilă nr. 13793

din 22 aprilie 2004 a Secției a VI-a Comercială a Tribunalului București s-a

respins acțiunea, ca nefondată, reținând în considerente că nu s-au dovedit

motivele de nulitate privind eroarea și dolul.

Apelul declarat de

reclamantă, împotriva acestei sentințe, a fost admis prin decizia nr. 804 din

18 noiembrie 2005 pronunțată de Secția a VI-a Comercială de la Curtea de Apel

București și în consecință:

- s-a schimbat în parte

sentința apelată, în sensul că:

- s-a admis în parte cererea

formulată de reclamanta SC C. SA în contradictoriu cu pârâta SC L.C.I. SRL,

- s-a constatat nulitatea

absolută parțială a contractului de vânzare – cumpărare autentificat sub nr. 2569

din 18 decembrie 2003 de B.N.P. C.I., în ceea ce privește suprafața de 164,21

m.p.,

- s-a menținut dispoziția de

respingere, ca neîntemeiat, a capătului de cerere prin care reclamanta a

solicitat radierea mențiunilor din CF 1967, privitoare la dreptul de

proprietate al pârâtei asupra suprafeței de 168,25 m.p. de la parterul

imobilului situat în Buftea,

- a obligat intimata la

plata către apelantă a sumei de 10.162.500 ROL, cu titlu de cheltuieli de

judecată, în fond și apel.

Pentru a pronunța această

decizie curtea a reținut că din corespondența părților, contractul de leasing,

contravaloarea taxei notariale, procesul verbal al Adunării Generale Ordinare

din 17 noiembrie 2003 de la SC C. SA, rezultă că obiectul vânzării este

suprafața de 179,88 m

2

și nu de 344,09 m

2

înscrisă în

contract.

Împotriva deciziei nr. 804/2005

a declarat recurs pârâta, criticând-o pentru nelegalitate și solicitând

modificarea deciziei în sensul menținerii sentinței pronunțate în fond.

În motivarea recursului,

pârâta susține, în esență, că în apel decizia a fost pronunțată cu încălcarea

flagrantă a dispozițiilor art. 960 alin. (2) și art. 1169 C. civ., deoarece

reclamanta nu a probat existența dolului. De asemenea, pârâta arată că s-au

încălcat dispozițiile art. 969 C. civ., potrivit căruia convențiile legal

făcute au putere de lege între părțile contractante și că instanța de apel a

aplicat greșit dispozițiile art. 1537 C. civ., privind mandatul, deoarece numai

hotărârea A.G.A. este actul, conform prevederilor Legii nr. 31/1990

republicată, apt să ateste voința majorității acționarilor din societatea

comercială și nu un proces verbal care este un act intern al societății,

inopozabil terților.

În fine, recurenta susține

că în apel, curtea a interpretat în mod greșit actul juridic dedus judecății,

ignorând clauza din contract care stipula expres declarația reprezentanților

ambelor părți contractante în sensul că au citit actul, înainte de a-l semna și

că acesta corespunde voinței și condițiilor stabilite de părți, de comun acord

și în mod liber, privind vânzarea – cumpărarea inclusiv a suprafeței de 164,21

m

2

.

Reclamanta a formulat

întâmpinare, solicitând respingerea recursului, ca nefondat, deoarece obiectul

contractului l-a constituit suprafața de 179,88 m

2

, care făcuse

anterior obiectul contractului de leasing imobiliar.

Înalta Curte, analizând

actele și lucrările dosarului, în raport de motivele de recurs și susținerile

din întâmpinare, constată că între părți s-a încheiat un contract de leasing

imobiliar, nr. 500/26 mai 1999 având ca obiect suprafața de 179,88 m

2

,

spațiu comercial, iar potrivit clauzelor acestui contract utilizatorul (pârâta)

avea dreptul de a cumpăra activul, l-a încheierea contractului.

În corespondența dintre

părți, adresele nr. 024 din 17 aprilie 2003, 050 din 09 octombrie 2003 și nr. 342

din 9 octombrie 2003 se face vorbire de vânzarea – cumpărarea suprafeței de

179,88 m

2

care a făcut obiectul contractului de leasing imobiliar.

Din adresele nr. 294 din 17

aprilie 2003 și 341 din 9 octombrie 2003 trimise de pârâtă reclamantei,

rezultă, de asemenea intenția pârâtei de a cumpăra activul ce face obiectul

contractului de leasing imobiliar și nu o suprafață mai mare cum susține în mod

nelegal pârâta.

În același sens prin

Hotărârea nr. 1 a A.G.A. din 17 noiembrie 2003 de la SC C. SA Buftea se aprobă

încheierea contractului de vânzare – cumpărare a unei părți din imobil, deci și

prin acest înscris opozabil terților, așa cum se precizează în motivele de

recurs, se aprobă vânzarea unei părți și nu a întregului spațiu pretins a face

obiectul vânzării în opinia pârâtei.

Probele analizate mai sus se

coroborează și cu plata contravalorii taxelor notariale pentru vânzare, care

potrivit adresei nr. 2326 din 5 august 2004, emisă de Camera Notarilor Publici

din București s-a făcut pentru o suprafață de 179,88 m

2

.

Față de cele ce preced,

rezultă că părțile au convenit să încheie contract de vânzare - cumpărare

pentru o suprafață de 179,88 m

2

care constituise anterior obiectul

unui contract de leasing imobiliar cum în mod legal a constatat și curtea de

apel și în consecință motivele de recurs sunt nefondate, iar recursul va fi

respins, în temeiul art. 312 alin. (1) C. proc. civ.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca nefondat,

recursul declarat de pârâta SC L.C.I. SRL București împotriva deciziei nr. 804

din 30 noiembrie 2005 a Curții de Apel București, secția a VI-a comercială.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință publică,

astăzi 17 octombrie 2006.