ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 1218/2006

Asupra recursului de față:

Din examinarea lucrărilor din dosar,

constată următoarele:

Prin cererea formulată la 5 mai

2004, reclamanta SC C.L.P.C. SRL București a cerut ca, în contradictoriu cu

pârâta SC A. SA Otopeni județul Ilfov, să se constate îndeplinirea obligațiilor

contractuale asumate prin contractul de leasing imobiliar din 12 noiembrie 1998

și să se pronunțe o hotărâre care să țină loc de contract de vânzare-cumpărare

pentru spațiul comercial situat în B-dul. Constantin Brâncoveanu, București.

Tribunalul București, secția a VI-a comercială,

prin sentința nr. 12291 din 5 noiembrie 2004 a respins acțiunea ca inadmisibilă

în ce privește primul capăt de cerere și ca neîntemeiată, în ce privește

capătul doi de cerere.

În motivarea acestei hotărâri,

instanța a invocat art. 111 C. proc. civ., reclamanta având posibilitatea formulării

unei acțiuni în realizare.

S-a mai reținut că este neîntemeiată

cererea de a pronunța o hotărâre care să țină loc de act autentic de

înstrăinare, cât timp nu a rezultat îndeplinirea tuturor obligațiilor decurgând

din contractul de leasing.

Apelul declarat de reclamantă

împotriva hotărârii sus arătate a fost admis de Curtea de Apel București, secția

a VI-a comercială, prin decizia nr. 625 din 29 iunie 2005, sentința atacată

fiind schimbată în tot, în sensul admiterii acțiunii și constatării intervenirii

între părți a contractului de vânzare-cumpărare a spațiului comercial în

litigiu, cu obligarea pârâtei la plata cheltuielilor de judecată în sumă de

9.129.500 lei.

S-a reținut, în pronunțarea acestei

hotărâri, că greșit instanța de fond a tratat distinct cele două capete de

cerere, întrucât ele se condiționează și sunt strâns legate.

Că, prin contractul de leasing

încheiat la 12 noiembrie 1998, pe termen de 5 ani, pârâta, proprietară, s-a

obligat să transmită folosința și posesia imobilului, iar la expirarea

termenului convenit, să respecte obțiunea irevocabilă a utilizatoarei de a

cumpăra imobilul, existând și acordul A.G.A. prin hotărârea nr. 2310/1997.

S-a mai reținut că reclamanta a

achitat toate facturile emise de pârâtă pentru contravaloarea imobilului, rata

reziduată, impozitul pe clădire, taxa pentru teren, dar că pârâta a refuzat

îndeplinirea obligațiilor de obținere a extrasului de carte funciară,

certificat fiscal pentru încheierea actului autentic de vânzare-cumpărare.

Ca urmare, instanța a reținut ca

întemeiată cererea reclamantei de pronunțare a unei hotărâri care să țină loc

de contract de vânzare-cumpărare.

Împotriva acestei decizii, pârâta SC

A. SA a declarat recurs, în temeiul art. 304 pct. 6 și 9 C. proc. civ.,

susținând că instanța de apel a acordat mai mult decât s-a cerut, în sensul că

s-a pronunțat și asupra cotei indivize de teren aferentă spațiului comercial,

deși la încheierea contractului de leasing nu exista cadastru asupra imobilului

și nu se cunoștea cota indiviză de teren.

Acțiunea întemeiată pe prevederile art.

111 C. proc. civ. era inadmisibilă, reclamanta având dreptul la o acțiune în

realizare întemeiată pe răspunderea contractuală, pentru neîndeplinirea

obligațiilor asumate.

Recursul ete nefondat.

Din chiar cuprinsul acțiunii,

rezultă că aceasta este o acțiune în realizare, de pronunțare a unei hotărâri

care să țină loc de contract de vânzare-șcumpărare.

Cererea de constatare a îndeplinirii

obligațiilor utilizatorului este temeiul transmiterii dreptului de proprietate,

iar instanța de apel a reținut, pe baza probelor depuse, că s-au achitat toate

obligațiile legate de prețul convenit de părți.

Susținerea recurentei în sensul că

instanța a acordat mai mult decât s-a cerut, referindu-se la cota indiviză de

teren aferentă construcției, este de respins.

Contractul de leasing, neîndoios a cuprins

imobilul, spațiu comercial și cota indiviză de teren, pentru care s-a acordat

dreptul de folosință.

Cota indiviză aflată sub construcție

este accesoriu al acesteia, au același regim juridic și nu pot fi separate,

înstrăinarea lor făcându-se împreună.

Certificatul de proprietate asupra

terenului a fost obținut după încheierea contractului de leasing, la 20 mai

2002, iar reclamanta utilizatoare a achitat taxa pentru obținerea acestui

certificat (chitanțele din 5 noiembrie 2003 și din 13 noiembrie 2003).

Instanța de apel a reținut întemeiat

că în obiectul contractului de leasing se cuprinde nu numai spațiul comercial

ci și cota indiviză de teren, ca accesoriu în coproprietateforțată și perpetuă,

astfel că a constatat întemeiată vânzarea-cumpărarea spațiului comercial în

litigiu.

Așa fiind, hotărârea atacată fiind

temeinică și legală, recursul urmează să fie respins ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul declarat de

pârâta SC A. SA Otopeni, împotriva deciziei nr. 625 din 29

iunie 2005 pronunțată de Curtea de Apel București, secția a VI-a comercială, ca

nefondat.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință

publică, astăzi 28 martie 2006.