ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 346/2006

Asupra recursului de față:

Din examinarea lucrărilor din dosar,

constată următoarele:

Reclamanta SC C.C. SRL Ilfov a

formulat acțiune împotriva pârâtei SC F. SA București, pentru a fi obligată la

încheierea contractului de vânzare – cumpărare pentru activul situat în

București, activ cumpărat de reclamantă prin contractul de leasing din 21 iunie

1999.

În motivarea acțiunii, reclamanta a

arătat că la data de 21 iunie 1999 a încheiat cu pârâta contractul de leasing

cu clauză irevocabilă de vânzare, prin care a cumpărat în sistem de leasing, în

baza legii privatizării, un magazin situat în Municipiul București, în baza

căruia s-a obligat să achite lunar către pârâtă suma de 14.100.000 lei, ce

reprezintă redevență lunară, până la concurența sumei de 507.600.000 lei la

care se adaugă T.V.A. aferent, corespunzător perioadei de plată și că până la

data de 15 aprilie 2004, a achitat 679.374.407 lei, executând integral

obligația de plată a contravalorii activului.

Pârâta a formulat cerere

reconvențională prin care a solicitat evacuarea reclamantei pentru lipsă de

titlu.

Prin sentința nr. 10847 din 17

septembrie 2003, Tribunalul București, secția comercială a admis acțiunea

reclamantei, a obligat pe pârâta SC F. SA București să procedeze la vânzarea –

valabilă către reclamantă a imobilului în natura construcției sale, ce a făcut

obiectul contractului de leasing imobiliar din 21 iunie 1999 și a respins

cererea reconvențională formulată de pârâta SC F. SA București.

Instanța a reținut că reclamanta SC C.C.

SRL Ilfov a executat integral obligația de plată a redevenței locative,

calculate potrivit art. 6 alin. (2) din contract, apreciază că în mod

justificat aceasta și-a exercitat dreptul de opțiune cu privire la cumpărarea

imobilului ce a făcut obiectul contractului de leasing prin adresa din 15 mai

2002, iar pârâta – reclamantă încălcându-și obligațiile asumate prin art. 3 alin.

(1) lit. c) din contract în mod nejustificat a refuzat încheierea contractului

de vânzare – cumpărare și că cererea reconvențională este neîntemeiată, față de

modul de soluționare a cererii principale.

Pârâta SC F. SA București a formulat

apel împotriva acestei sentințe, susținând în esență următoarele: au fost

încălcate dispozițiile procedurale referitoare la forța probantă a expertizei

contabile în sensul că deși expertul desemnat de instanță D.M.V. a stabilit că

reclamanta SC C.C. SRL nu și-a îndeplinit obligațiile din contract, respectiv

nu a achitat pârâtei diferența de redevență reactualizată cu rata inflației în

sumă de 433.029.619 lei, instanța a reținut opinia expertului propus de

intimată I.M., fără nici o motivare; instanța a interpretat eronat dispozițiile

art. 6 din contractul de leasing imobiliar, deoarece reclamanta trebuie

obligată la plata unei diferențe de redevență rezultată din aplicarea ratei

inflației asupra redevenței fixe stabilite inițial, în contract nu s-a prevăzut

o clauză irevocabilă de vânzare și în consecință locatorul poate refuza

încheierea contractului de vânzare – cumpărare.

De asemenea, instanța a apreciat în

mod greșit că reclamanta ar fi plătit prețul activului, deoarece în raport de

dispozițiile art. 2 pct. b și c din O.G. nr. 51/1997 prețul imobilului este

compus din valoarea totală a ratelor de leasing, plătite la valoarea lor

reactualizată, la care se adaugă valoarea reziduală care urma să fie plătită la

încheierea contractului de vânzare – cumpărare.

Prin decizia nr. 225 din 23 aprilie

2005, Curtea de Apel București, secția a VI-a comercială a respins apelul ca

nefondat.

Pentru a pronunța această decizie,

Curtea de Apel București a reținut că părțile au convenit că termenul

utilizării în sistem leasing imobiliar este de 36 de luni, cu începere de la

data semnării contractului, iar prețul contractului este de 507.600 mii lei, că

părțile au stipulat în art. 6 alin. (3) din contract că „evoluția ratei

inflației, care se înregistrează ulterior perfectării prezentului contract,

poate determina indexarea redevențelor locative lunare, dispoziție în raport de

care s-a dispus efectuarea unei expertize contabile.

Din concluziile raportului de

expertiză rezultă că suma totală datorată de utilizator este de 643.368.066

lei, din care 520.980.600 lei redevență actualizată în raport de rata inflației,

plus T.V.A. aferentă 102.344.440 lei, pus penalități de întârziere pentru

achitarea unor rate, 20.047.026 lei și că reclamanta a achitat în plus față de

suma datorată suma de 34.563.577 lei și că utilizatorul își poate exercita

dreptul de opțiune privind achiziționarea bunului.

Expertiza a concluzionat că

actualizarea unei rate de leasing se face prin adăugarea inflației din luna

precedentă la suma lunară datorată deoarece utilizatorul a achitat ratele de

leasing, iar cumularea sumelor pe toată perioada celor 36 de luni se putea face

numai în situația în care pe toată perioada derulării contractului utilizatorul

nu ar fi achitat deloc ratele de leasing.

Pârâta a declarat recurs susținând

următoarele: instanța s-a pronunțat în cauză prin încălcarea dispozițiilor

procedurale referitoare la forța probantă a expertizei contabile ce a fost

efectuată de expertul desemnat de instanță, D.M.V., care a stabilit că sumele

indicate ce au fost facturate de SC F. SA nu au fost achitate integral, art. 6

din contractul de leasing a fost interpretat greșit, nu s-a ținut seama de

intenția comună a părților la data încheierii contractului de leasing

imobiliar, în sensul că în cazul în care suma stabilită inițial cu titlu de

redevență lunară va fi afectată în timp de rata inflației, aceasta va fi

corectată. Instanța a reținut eronat situația de fapt rezultată din executarea

obligațiilor contractuale cuprinse în contractul de leasing imobiliar, deoarece

intimata nu și-a îndeplinit în totalitate obligațiile contractuale, dreptul de

opțiune al utilizatorului pentru cumpărarea activului nu s-a născut, s-a făcut

confuzie între prețul contractului de leasing și prețul de cumpărare al

imobilului, contractul de leasing dedus judecății nu cuprinde o clauză

irevocabilă de vânzare a construcției, din moment ce este prevăzută clauza

penală potrivit căreia, în cazul în care locatorul refuză să vândă imobilul

acesta este răspunzător de daune interese egale cu valoarea contabilă rămasă

după plata redevențelor.

Recursul este nefondat pentru

următoarele considerente:

- instanța de apel în exercitarea

rolului activ, a dispus efectuarea unei expertize contabile (expert M.E.), ale

cărei concluzii au fost însușite și anume prețul contractului de leasing

imobiliar a fost achitat integral. Art. 6 alin. (3) din contract a fost corect

interpretat, în sensul că se prevede doar o posibilitate și nu o obligație a

părților de a indexa redevența lunară. Temeiul de drept al contractului de

leasing imobiliar este O.U.G. nr. 88/1007, care prevede clauza irevocabilă de

vânzare, astfel că reclamanta SC C.C. SRL Ilfov avea dreptul să își exercite

dreptul de opțiune privind achiziționarea bunului.

Față de cele de mai sus, criticile

formulate nu pot fi reținute, recursul declarat în cauză este nefondat și

urmează a fi respins.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul declarat de pârâta

SC F. SA București împotriva deciziei nr. 225 din 23 martie 2005 a Curții de

Apel București, secția a VI-a comercială, ca nefondat.

Obligă pârâta la 20.000.000 lei

vechi cheltuieli de judecată în recurs, către intimată.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință publică,

astăzi 31 ianuarie 2006.