ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 346/2006

Asupra recursului de față: Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Reclamanta SC C.C. SRL Ilfov a formulat acțiune împotriva pârâtei SC F. SA București, pentru a fi obligată la încheierea contractului de vânzare – cumpărare pentru activul situat în București, activ cumpărat de reclamantă prin contractul de leasing din 21 iunie 1999. În motivarea acțiunii, reclamanta a arătat că la data de 21 iunie 1999 a încheiat cu pârâta contractul de leasing cu clauză irevocabilă de vânzare, prin care a cumpărat în sistem de leasing, în baza legii privatizării, un magazin situat în Municipiul București, în baza căruia s-a obligat să achite lunar către pârâtă suma de 14.100.000 lei, ce reprezintă redevență lunară, până la concurența sumei de 507.600.000 lei la care se adaugă T.V.A.

aferent, corespunzător perioadei de plată și că până la data de 15 aprilie 2004, a achitat 679.374.407 lei, executând integral obligația de plată a contravalorii activului. Pârâta a formulat cerere reconvențională prin care a solicitat evacuarea reclamantei pentru lipsă de titlu. Prin sentința nr. 10847 din 17 septembrie 2003, Tribunalul București, secția comercială a admis acțiunea reclamantei, a obligat pe pârâta SC F. SA București să procedeze la vânzarea – valabilă către reclamantă a imobilului în natura construcției sale, ce a făcut obiectul contractului de leasing imobiliar din 21 iunie 1999 și a respins cererea reconvențională formulată de pârâta SC F. SA București. Instanța a reținut că reclamanta SC C.C.

SRL Ilfov a executat integral obligația de plată a redevenței locative, calculate potrivit art. 6 alin. (2) din contract, apreciază că în mod justificat aceasta și-a exercitat dreptul de opțiune cu privire la cumpărarea imobilului ce a făcut obiectul contractului de leasing prin adresa din 15 mai 2002, iar pârâta – reclamantă încălcându-și obligațiile asumate prin art. 3 alin. (1) lit. c) din contract în mod nejustificat a refuzat încheierea contractului de vânzare – cumpărare și că cererea reconvențională este neîntemeiată, față de modul de soluționare a cererii principale. Pârâta SC F. SA București a formulat apel împotriva acestei sentințe, susținând în esență următoarele: au fost încălcate dispozițiile procedurale referitoare la forța probantă a expertizei contabile în sensul că deși expertul desemnat de instanță D.M.V.

a stabilit că reclamanta SC C.C. SRL nu și-a îndeplinit obligațiile din contract, respectiv nu a achitat pârâtei diferența de redevență reactualizată cu rata inflației în sumă de 433.029.619 lei, instanța a reținut opinia expertului propus de intimată I.M., fără nici o motivare; instanța a interpretat eronat dispozițiile art. 6 din contractul de leasing imobiliar, deoarece reclamanta trebuie obligată la plata unei diferențe de redevență rezultată din aplicarea ratei inflației asupra redevenței fixe stabilite inițial, în contract nu s-a prevăzut o clauză irevocabilă de vânzare și în consecință locatorul poate refuza încheierea contractului de vânzare – cumpărare. De asemenea, instanța a apreciat în mod greșit că reclamanta ar fi plătit prețul activului, deoarece în raport de dispozițiile art. 2 pct. b și c din O.G.

nr. 51/1997 prețul imobilului este compus din valoarea totală a ratelor de leasing, plătite la valoarea lor reactualizată, la care se adaugă valoarea reziduală care urma să fie plătită la încheierea contractului de vânzare – cumpărare. Prin decizia nr. 225 din 23 aprilie 2005, Curtea de Apel București, secția a VI-a comercială a respins apelul ca nefondat. Pentru a pronunța această decizie, Curtea de Apel București a reținut că părțile au convenit că termenul utilizării în sistem leasing imobiliar este de 36 de luni, cu începere de la data semnării contractului, iar prețul contractului este de 507.600 mii lei, că părțile au stipulat în art. 6 alin. (3) din contract că „evoluția ratei inflației, care se înregistrează ulterior perfectării prezentului contract, poate determina indexarea redevențelor locative lunare, dispoziție în raport de care s-a dispus efectuarea unei expertize contabile.

Din concluziile raportului de expertiză rezultă că suma totală datorată de utilizator este de 643.368.066 lei, din care 520.980.600 lei redevență actualizată în raport de rata inflației, plus T.V.A. aferentă 102.344.440 lei, pus penalități de întârziere pentru achitarea unor rate, 20.047.026 lei și că reclamanta a achitat în plus față de suma datorată suma de 34.563.577 lei și că utilizatorul își poate exercita dreptul de opțiune privind achiziționarea bunului. Expertiza a concluzionat că actualizarea unei rate de leasing se face prin adăugarea inflației din luna precedentă la suma lunară datorată deoarece utilizatorul a achitat ratele de leasing, iar cumularea sumelor pe toată perioada celor 36 de luni se putea face numai în situația în care pe toată perioada derulării contractului utilizatorul nu ar fi achitat deloc ratele de leasing.

Pârâta a declarat recurs susținând următoarele: instanța s-a pronunțat în cauză prin încălcarea dispozițiilor procedurale referitoare la forța probantă a expertizei contabile ce a fost efectuată de expertul desemnat de instanță, D.M.V., care a stabilit că sumele indicate ce au fost facturate de SC F. SA nu au fost achitate integral, art. 6 din contractul de leasing a fost interpretat greșit, nu s-a ținut seama de intenția comună a părților la data încheierii contractului de leasing imobiliar, în sensul că în cazul în care suma stabilită inițial cu titlu de redevență lunară va fi afectată în timp de rata inflației, aceasta va fi corectată.

Instanța a reținut eronat situația de fapt rezultată din executarea obligațiilor contractuale cuprinse în contractul de leasing imobiliar, deoarece intimata nu și-a îndeplinit în totalitate obligațiile contractuale, dreptul de opțiune al utilizatorului pentru cumpărarea activului nu s-a născut, s-a făcut confuzie între prețul contractului de leasing și prețul de cumpărare al imobilului, contractul de leasing dedus judecății nu cuprinde o clauză irevocabilă de vânzare a construcției, din moment ce este prevăzută clauza penală potrivit căreia, în cazul în care locatorul refuză să vândă imobilul acesta este răspunzător de daune interese egale cu valoarea contabilă rămasă după plata redevențelor.

Recursul este nefondat pentru următoarele considerente: - instanța de apel în exercitarea rolului activ, a dispus efectuarea unei expertize contabile (expert M.E.), ale cărei concluzii au fost însușite și anume prețul contractului de leasing imobiliar a fost achitat integral. Art. 6 alin. (3) din contract a fost corect interpretat, în sensul că se prevede doar o posibilitate și nu o obligație a părților de a indexa redevența lunară. Temeiul de drept al contractului de leasing imobiliar este O.U.G. nr. 88/1007, care prevede clauza irevocabilă de vânzare, astfel că reclamanta SC C.C. SRL Ilfov avea dreptul să își exercite dreptul de opțiune privind achiziționarea bunului. Față de cele de mai sus, criticile formulate nu pot fi reținute, recursul declarat în cauză este nefondat și urmează a fi respins.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge recursul declarat de pârâta SC F. SA București împotriva deciziei nr. 225 din 23 martie 2005 a Curții de Apel București, secția a VI-a comercială, ca nefondat. Obligă pârâta la 20.000.000 lei vechi cheltuieli de judecată în recurs, către intimată. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi 31 ianuarie 2006.