ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 434/2007

Asupra recursului de față: Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin cererea înregistrată sub nr. 20393 din 9 decembrie 2002 pe rolul Curții de Arbitraj de pe lângă Asociația Națională a Cooperației Meșteșugărești U.C.E.C.O.M. București, reclamanta C.M.M. T. Iași a solicitat obligarea pârâtei S.M. S. Iași la respectarea prevederilor art. 1.1 din Hotărârea nr. 2/1994 a U.C.E.C.O.M., conform celor hotărâte de adunările generale ale celor două organizații cooperatiste. În susținerea cererii sale, reclamanta a arătat că, la data de 27 martie 2002, Adunarea Generală C.M. T. Iași a aprobat preluarea prin transfer cu plată a spațiului în care funcționează cu contract de închiriere.

Spațiul oferit, prin adresa nr. 1218 din 1 august 2002 nu corespunde în întregime cu cel utilizat de reclamantă și nu a fost negociat prețul, astfel că reclamanta a solicitat obligarea pârâtei la plata sumei de 50 milioane lei lunar, cu titlu de daune, în vederea acoperirii prejudiciului cauzat până la perfectarea formalităților de vânzare a spațiului. Prin sentința nr. 15 din 23 ianuarie 2003, Curtea de Arbitraj de pe lângă A.N.C.O.M. U.C.E.C.O.M. a respins excepția necompetenței materiale a Curții de Arbitraj, invocată de pârâtă, a admis în parte acțiunea reclamantei, a obligat pârâta să vândă reclamantei spațiul imobil în suprafață de 340,4 mp la prețul de 111.992 dolari S.U.A. plătibil în lei la cursul B.N.R.; sumă care include și TVA și a dispus întocmirea formelor legale de vânzare-cumpărare.

Instanța arbitrală a reținut că este competentă în soluționarea cauzei în conformitate cu clauza din contractul de închiriere nr. 1127 din 31 iulie 2001. Pe fondul cauzei a reținut că pârâta nu a respectat art. 1.1 din Hotărârea nr. 2/1994 a U.C.E.C.O.M., spațiul oferit nu coincide cu spațiul pe care reclamanta îl utilizează în calitate de chiriaș, din anul 1992, că s-a realizat acordul de voință al părților pentru transferul proprietății asupra spațiului în care funcționează reclamanta, iar prețul transmiterii este determinabil, în sensul că nu poate fi mai mic decât valoarea reactualizată din evidența contabilă. SC M.G.T. Iași a solicitat anularea în parte a sentinței arbitrale nr. 15 din 23 ianuarie 2003 în temeiul articolului 364 lit. f) și i) C. proc.

civ., pe considerentul că pe de o parte, tribunalul arbitral s-a pronunțat asupra unor lucruri pe care nu le-a cereut, obligând pârâta să perfecteze vânzarea asupra spațiului oferit spre vânzare și că nu se justifică respingerea cererii pentru acordarea sumei de 50.000.000 lei/lună cu titlu de daune. Petenta C.M. S. Iași, în temeiul prevederilor art. 364 pct. b, h) și i) C. proc. civ., a susținut în esență că hotărârea arbitrală este nelegală deoarece nu s-a încheiat convenție arbitrală sub forma clauzei compromisorii, tribunalul arbitral s-a pronunțat asupra unor aspecte nesolicitate și pârâta a fost obligată la întocmirea formelor pentru scoaterea imobilului de sub ipotecă. Prin decizia nr. 1689 din 13 noiembrie 2003, a Curții de Apel București, secția a V-a comercială, au fost admise acțiunile în anulare, a fost anulată sentința arbitrală, iar acțiunea reclamantei SC M.G.T.

Iași a fost respinsă ca nefondată. Curtea de Apel București, secția a V-a comercială, a reținut că sentința arbitrală este lovită de nulitate, litigiul se referă la o obligație de a face, nu este un litigiu patrimonial, astfel cum se prevede în art. 340 C. proc. civ., chiar dacă rezultatul obligației pârâtei este întomirea actelor de vânzare-cumpărare a unui imobil, deci al transferului dreptului de proprietate, în cauză fiind incidente dispozițiile art. 364 lit. a) C. proc. civ. Având în vedere că părțile nu s-au învoit asupra lucrului și asupra prețului, rezultă că pârâta nu poate fi obligată la respectarea Hotărârii nr. 2/1994 articolul 1.1, cu atât mai mult cu cât, obligația este una opțională, fără ca ambele părți să negocieze clauzele contractului de vânzare-cumpărare.

Reclamanta a solicitat spațiul ocupat prin contractul de închiriere care este de 263,35 mp din care în exclusivitate 203,2 mp și 60,15 mp în folosință comună iar pârâta a oferit 340,4 mp, iar prețul nu a fost negociat conform art. 1.1 din Hotărârea nr. 2/1994 a U.C.E.C.O.M. Reclamanta a declarat recurs împotriva deciziei nr. 1689 din 13 noiembrie 2003 a Curții de Apel București, secția a V-a comercială. Prin decizia nr. 3415 din 6 iunie 2005, Înalta Curte de Casație și Justiție, secția comercială, a admis excepția de necompetență materială, a admis recursul declarat de reclamantă, a casat decizia și a trimis cauza la aceeași instanță pentru judecarea acțiunilor în anulare împotriva sentinței arbitrale nr. 15 din 23 ianuarie 2003 a Curții de Arbitraj de pe lângă A.N.C.O.M.

– U.C.E.C.O.M. Cauza a fost înregistrată pe rolul Curții de Apel București sub nr. 4387/2005. SC M.G.T. Iași a renunțat la judecarea acțiunii în anulare, curtea de apel rămânând învestită cu soluționarea acțiunii în anulare formulată de C.M. S. Iași. Prin sentința nr. 32 din 2 martie 2006, Curtea de Apel București, secția a V-a comercială, a admis acțiunea în anulare formulată de C.M. S. Iași, a anulat sentința arbitrală nr. 15 din 23 ianuarie 2003 a Curții de Arbitraj de pe lângă A.N.C.O.M. U.C.E.CO.M. și pe fond a respins acțiunea reclamantei SC M.G.T. Iași ca neîntemeiată. Pentru a hotărî astfel, Curtea de Apel București a reținut că prin sentința arbitrală s-a acordat mai mult decât s-a cerut, instanța arbitrală s-a pronunțat asupra unor lucruri care nu s-au cerut, reclamanta nu a individualizat spațiul în litigiu, ca suprafață și nu a făcut referire în cererea sa la vreun preț al vânzării.

De asemenea, sentința nu cuprinde motivele de fapt și de drept ale hotărârii, astfel că sunt aplicabile dispozițiile art. 364 lit. g) C. proc. civ. Părțile nu au negociat prețul și modalitatea de plată a acestuia. Între ele nu s-a încheiat o convenție privind transferul cu plată al spațiului prin care pârâta, în calitate de proprietar, să se fi obligat la înstrăinarea acestuia, contra unui preț, stabilit prin acordul de voință al ambelor părți. SC M.G.T. Iași a declarat recurs împotriva sentinței nr. 32 din 2 martie 2006 a Curții de Apel București, secția a V-a comercială. Reclamanta SC M.G.T.

Iași a declarat recurs împotriva sentinței nr. 32 din 2 martie 2006 a Curții de Apel București, secția a V-a comercială, susținând în esență următoarele: sub aspect procesual nu sunt îndeplinite condițiile privind exercitarea acțiunii în anulare, lipsind condiția interesului legitim, deoarece prin sentința arbitrală s-a admis în parte acțiunea reclamantei și a obligat pe intimată să vândă partea de imobil a sa cum a hotărât adunarea generală, respectiv 340,4 mp, cu prețul de 111.992 dolari S.U.A. De asemenea, recurenta susține că instanța a reținut greșit că recurenta nu a individualizat spațiul în litigiu și că nu a făcut nicio referire cu privire la prețul vânzării, pentru că în acțiune se face referire la Hotărârea nr. 2/1994 a U.C.C.M.

– U.C.E.C.O.M. care privește exclusiv spațiul închiriat, iar cu privire la preț, s-a convenit cu intimata, să fie efectuată o expertiză tehnică care să stabilească prețul. Recursul este nefondat pentru următoarele considerente: reclamanta nu a individualizat spațiul în litigiu, ca suprafață și nici nu a făcut referire la prețul vânzării. Instanța arbitrală a dispus vânzarea suprafeței de 340,4 mp la prețul de 111.992 dolari S.U.A. și a obligat pe pârâtă să scoată de sub ipotecă imobilul în litigiu, deși nu avea nicio competență să se pronunțe sub acest aspect. Părțile nu au negociat prețul și modalitatea de plată a acestuia, nu s-a încheiat o convenție privind transferul cu plată al spațiului prin care pârâta, să se fi obligat la înstrăinarea acestuia, contra unui preț stabilit prin acordul de voință al ambelor părți.

Recursul declarat în cauză fiind nefondat, urmează a fi respins.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge recursul declarat de contestatoarea SC M.G.T. Iași (fostă C.M.M. T.) , împotriva deciziei nr. 32 din 2 martie 2006 a Curții de Apel București, secția a V-a comercială, ca nefondat. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi 26 ianuarie 2007.