ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 434/2007

ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 434/2007 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2007)

Asupra recursului de față:

Din examinarea lucrărilor

din dosar, constată următoarele:

Prin cererea înregistrată

sub nr. 20393 din 9 decembrie 2002 pe rolul Curții de Arbitraj de pe lângă

Asociația Națională a Cooperației Meșteșugărești U.C.E.C.O.M. București,

reclamanta C.M.M. T. Iași a solicitat obligarea pârâtei S.M. S. Iași la

respectarea prevederilor art. 1.1 din Hotărârea nr. 2/1994 a U.C.E.C.O.M.,

conform celor hotărâte de adunările generale ale celor două organizații

cooperatiste.

În susținerea cererii sale,

reclamanta a arătat că, la data de 27 martie 2002, Adunarea Generală C.M. T. Iași

a aprobat preluarea prin transfer cu plată a spațiului în care funcționează cu

contract de închiriere.

Spațiul oferit, prin adresa nr.

1218 din 1 august 2002 nu corespunde în întregime cu cel utilizat de reclamantă

și nu a fost negociat prețul, astfel că reclamanta a solicitat obligarea

pârâtei la plata sumei de 50 milioane lei lunar, cu titlu de daune, în vederea

acoperirii prejudiciului cauzat până la perfectarea formalităților de vânzare a

spațiului.

Prin sentința nr. 15 din 23

ianuarie 2003, Curtea de Arbitraj de pe lângă A.N.C.O.M. U.C.E.C.O.M. a respins

excepția necompetenței materiale a Curții de Arbitraj, invocată de pârâtă, a

admis în parte acțiunea reclamantei, a obligat pârâta să vândă reclamantei

spațiul imobil în suprafață de 340,4 mp la prețul de 111.992 dolari S.U.A.

plătibil în lei la cursul B.N.R.; sumă care include și TVA și a dispus

întocmirea formelor legale de vânzare-cumpărare.

Instanța arbitrală a reținut

că este competentă în soluționarea cauzei în conformitate cu clauza din

contractul de închiriere nr. 1127 din 31 iulie 2001. Pe fondul cauzei a reținut

că pârâta nu a respectat art. 1.1 din Hotărârea nr. 2/1994 a U.C.E.C.O.M.,

spațiul oferit nu coincide cu spațiul pe care reclamanta îl utilizează în

calitate de chiriaș, din anul 1992, că s-a realizat acordul de voință al

părților pentru transferul proprietății asupra spațiului în care funcționează

reclamanta, iar prețul transmiterii este determinabil, în sensul că nu poate fi

mai mic decât valoarea reactualizată din evidența contabilă.

SC M.G.T. Iași a solicitat

anularea în parte a sentinței arbitrale nr. 15 din 23 ianuarie 2003 în temeiul

articolului 364 lit. f) și i) C. proc. civ., pe considerentul că pe de o parte,

tribunalul arbitral s-a pronunțat asupra unor lucruri pe care nu le-a cereut, obligând

pârâta să perfecteze vânzarea asupra spațiului oferit spre vânzare și că nu se

justifică respingerea cererii pentru acordarea sumei de 50.000.000 lei/lună cu

titlu de daune.

Petenta C.M. S. Iași, în

temeiul prevederilor art. 364 pct. b, h) și i) C. proc. civ., a susținut în

esență că hotărârea arbitrală este nelegală deoarece nu s-a încheiat convenție

arbitrală sub forma clauzei compromisorii, tribunalul arbitral s-a pronunțat

asupra unor aspecte nesolicitate și pârâta a fost obligată la întocmirea

formelor pentru scoaterea imobilului de sub ipotecă.

Prin decizia nr. 1689 din 13

noiembrie 2003, a Curții de Apel București, secția a V-a comercială, au fost

admise acțiunile în anulare, a fost anulată sentința arbitrală, iar acțiunea

reclamantei SC M.G.T. Iași a fost respinsă ca nefondată.

Curtea de Apel București, secția

a V-a comercială, a reținut că sentința arbitrală este lovită de nulitate,

litigiul se referă la o obligație de a face, nu este un litigiu patrimonial,

astfel cum se prevede în art. 340 C. proc. civ., chiar dacă rezultatul

obligației pârâtei este întomirea actelor de vânzare-cumpărare a unui imobil,

deci al transferului dreptului de proprietate, în cauză fiind incidente

dispozițiile art. 364 lit. a) C. proc. civ.

Având în vedere că părțile

nu s-au învoit asupra lucrului și asupra prețului, rezultă că pârâta nu poate

fi obligată la respectarea Hotărârii nr. 2/1994 articolul 1.1, cu atât mai mult

cu cât, obligația este una opțională, fără ca ambele părți să negocieze

clauzele contractului de vânzare-cumpărare.

Reclamanta a solicitat

spațiul ocupat prin contractul de închiriere care este de 263,35 mp din care în

exclusivitate 203,2 mp și 60,15 mp în folosință comună iar pârâta a oferit

340,4 mp, iar prețul nu a fost negociat conform art. 1.1 din Hotărârea nr. 2/1994

a U.C.E.C.O.M.

Reclamanta a declarat recurs

împotriva deciziei nr. 1689 din 13 noiembrie 2003 a Curții de Apel București, secția

a V-a comercială.

Prin decizia nr. 3415 din 6

iunie 2005, Înalta Curte de Casație și Justiție, secția comercială, a admis

excepția de necompetență materială, a admis recursul declarat de reclamantă, a

casat decizia și a trimis cauza la aceeași instanță pentru judecarea acțiunilor

în anulare împotriva sentinței arbitrale nr. 15 din 23 ianuarie 2003 a Curții

de Arbitraj de pe lângă A.N.C.O.M. – U.C.E.C.O.M.

Cauza a fost înregistrată pe

rolul Curții de Apel București sub nr. 4387/2005.

SC M.G.T. Iași a renunțat la

judecarea acțiunii în anulare, curtea de apel rămânând învestită cu

soluționarea acțiunii în anulare formulată de C.M. S. Iași.

Prin sentința nr. 32 din 2

martie 2006, Curtea de Apel București, secția a V-a comercială, a admis

acțiunea în anulare formulată de C.M. S. Iași, a anulat sentința arbitrală nr. 15

din 23 ianuarie 2003 a Curții de Arbitraj de pe lângă A.N.C.O.M. U.C.E.CO.M. și

pe fond a respins acțiunea reclamantei SC M.G.T. Iași ca neîntemeiată.

Pentru a hotărî astfel,

Curtea de Apel București a reținut că prin sentința arbitrală s-a acordat mai

mult decât s-a cerut, instanța arbitrală s-a pronunțat asupra unor lucruri care

nu  s-au cerut, reclamanta nu a individualizat spațiul în litigiu, ca suprafață

și nu a făcut referire în cererea sa la vreun preț al vânzării.

De asemenea, sentința nu

cuprinde motivele de fapt și de drept ale hotărârii, astfel că sunt aplicabile

dispozițiile art. 364 lit. g) C. proc. civ.

Părțile nu au negociat

prețul și modalitatea de plată a acestuia. Între ele nu s-a încheiat o

convenție privind transferul cu plată al spațiului prin care pârâta, în

calitate de proprietar, să se fi obligat la înstrăinarea acestuia, contra unui

preț, stabilit prin acordul de voință al ambelor părți.

SC M.G.T. Iași a declarat

recurs împotriva sentinței nr. 32 din 2 martie 2006 a Curții de Apel București,

secția a V-a comercială.

Reclamanta SC M.G.T. Iași a

declarat recurs împotriva sentinței nr. 32 din 2 martie 2006 a Curții de Apel

București, secția a V-a comercială, susținând în esență următoarele: sub aspect

procesual nu sunt îndeplinite condițiile privind exercitarea acțiunii în anulare,

lipsind condiția interesului legitim, deoarece prin sentința arbitrală s-a

admis în parte acțiunea reclamantei și a obligat pe intimată să vândă partea de

imobil a sa cum a hotărât adunarea generală, respectiv 340,4 mp, cu prețul de

111.992 dolari S.U.A.

De asemenea, recurenta

susține că instanța a reținut greșit că recurenta nu a individualizat spațiul

în litigiu și că nu a făcut nicio referire cu privire la prețul vânzării,

pentru că în acțiune se face referire la Hotărârea nr. 2/1994 a U.C.C.M. – U.C.E.C.O.M.

care privește exclusiv spațiul închiriat, iar cu privire la preț, s-a convenit

cu intimata, să fie efectuată o expertiză tehnică care să stabilească prețul.

Recursul este nefondat

pentru următoarele considerente: reclamanta nu a individualizat spațiul în

litigiu, ca suprafață și nici nu a făcut referire la prețul vânzării.

Instanța arbitrală a dispus

vânzarea suprafeței de 340,4 mp la prețul de 111.992 dolari S.U.A. și a obligat

pe pârâtă să scoată de sub ipotecă imobilul în litigiu, deși nu avea nicio

competență să se pronunțe sub acest aspect.

Părțile nu au negociat

prețul și modalitatea de plată a acestuia, nu s-a încheiat o convenție privind

transferul cu plată al spațiului prin care pârâta, să se fi obligat la

înstrăinarea acestuia, contra unui preț stabilit prin acordul de voință al

ambelor părți.

Recursul declarat în cauză

fiind nefondat, urmează a fi respins.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul declarat

de contestatoarea SC M.G.T. Iași (fostă C.M.M. T.)

, împotriva

deciziei nr. 32 din 2 martie 2006 a Curții de Apel București, secția a V-a comercială,

ca nefondat.

Irevocabilă.

Pronunțată în

ședință publică, astăzi 26 ianuarie 2007.