ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 3415/2005

Asupra recursului de față: Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin cererea înregistrată la 9 decembrie 2002 la Curtea de Arbitraj de pe lângă Asociația Națională a Cooperației Meșteșugărești U. București, reclamanta C.M.M. T. Iași a chemat în judecată pârâta C.M.S. Iași pentru obligarea acesteia la transferul cu plată a proprietății spațiului comercial deținut prin contractul de închiriere nr. 1137 din 31 iulie 2001, precum și la plata de daune de 50.000.000 lei/lună până la data perfectării transferului. Prin sentința nr. 15 din 23 ianuarie 2003, Curtea de Arbitraj de pe lângă Asociația Națională a Cooperației Meșteșugărești U. București a respins excepția de necompetență materială invocată de pârâtă și pe fond a admis în parte acțiunea în sensul obligării pârâtei să vândă reclamantei spațiul comercial în suprafață de 340,4 mp.

situat în Iași, la prețul de 111.992 dolari S.U.A. plătibil în lei la cursul B.N.R., sumă ce include și TVA și să întocmească formele legale de vânzare cumpărare. Pârâta a fost obligată și la întocmirea formelor pentru scoaterea imobilului de sub ipotecă. A fost respinsă cererea pentru daune. Pe fond s-a reținut că prin hotărârea Adunării Generale a pârâtei C.M.S. Iași s-a aprobat vânzarea spațiului cu plată și s-a obținut și avizul A. Iași, iar cu adresa nr. 1218 din 1 august 2002, pârâta a comunicat reclamantei și valoarea spațiului de 111.992 dolari S.U.A., astfel că este un abuz a Consiliului de Conducere a pârâtei de a nu întocmi formele de vânzare cumpărare. Împotriva sentinței Curții de Arbitraj U. pârâta C.M.S.

Iași a formulat în temeiul art. 364 lit. a), h) și i) C. proc. civ., acțiune în anulare. Aceasta a invocat necompetența Curții de Arbitraj U., susținând că greșit s-a invocat clauza compromisoie din contractul de închiriere, întrucât pretențiile reclamantei nu-și au temeiul în acest contract. Pe fondul cauzei, s-a susținut că Adunarea Generală a hotărât în principiu transferul cu plată, dar nu a avut loc o negociere a prețului, reclamanta nefăcând o ofertă în acest sens. Împotriva aceleiași hotărâri arbitrale a declarat acțiune în anulare și reclamanta C.M.M. T. Iași și întrucât s-au format două dosare, instanța a dispus conexarea acestora. Curtea de Apel București, secția a V-a comercială, prin decizia nr. 1689 din 13 noiembrie 2003, a admis acțiunile în anulare conexe, a anulat sentința arbitrală nr. 15 din 23 ianuarie 2003, pronunțată de Curtea de Arbitraj de pe lângă A. – U. și pe fond a respins cererea reclamantei ca nefondată.

S-a reținut aplicabilitatea art. 364 lit. a) și b) C. proc. civ., în sensul că litigiul dintre părți având caracter nepatrimonial nu era susceptibil de soluționare pe calea arbitrajului și pe de altă parte soluționarea s-a făcut în lipsa unei convenții arbitrale. Clauza compromisorie din contractul de închiriere nu era operantă, cererea reclamantei nefiind întemeiată pe acest contract. În fond, instanța a reținut că cererea reclamantei, în sensul respectării hotărârii U. nr. 2/1994, și perfectării procedurilor de transfer a spațiului cu plată este neîntemeiată, existând numai o promisiune bilaterală de vânzare în viitor.

Împotriva deciziei Curții de Apel a declarat recurs reclamanta, susținând următoarele: - greșit s-a reținut că litigiul este nepatrimonial, vânzarea cumpărarea fiind un contract evaluabil în bani; - clauza compromisorie, soluționarea litigiilor dintre organizațiile cooperației meșteșugărești de Curtea de Arbitraj U., este prevăzută în actele constitutive, statutele reclamantei și pârâtei; pe fond recurenta a susținut că greșit s-a reținut lipsa acordului de voință a pârâtei pentru înstrăinarea spațiului, întrucât Adunarea Generală a C.M.

S., a aprobat cererea de transfer cu plată iar spațiul era cel utilizat în calitate de chiriaș; - nu s-au luat în considerare prevederile art. 1.1 din Hotărârea nr. 2/1994 a U. În ședința de judecată din 6 iunie 2005, recurenta a invocat excepția de necompetență a Curții de Apel în soluționarea în fond a cauzei, susținând că nelegal s-a anulat hotărârea arbitrală față de clauza prevăzută de reclamantă și pârâtă, în statutele de constituire, de soluționare a eventualelor litigii de Curtea de Arbitraj U. Referitor la competența de soluționare, se rețin următoarele: Curtea de apel a reținut fără temei că litigiul nu era susceptibil de soluționare pe calea arbitrajului [(invocând art. 364 lit. a) C. proc.

civ.)] pe motiv că privește o obligație de a face și nu pretenții patrimoniale. Este de reținut că cererea reclamantei are conținut patrimonial, întrucât privește încheierea contractului de vânzare cumpărare a unui imobil, contract evaluabil în bani, ba mai mult, la fond s-a analizat prețul contractului și s-a prevăzut acest preț în hotărârea arbitrală. Ca urmare, sub acest aspect, litigiul era susceptibil de soluționare pe cale arbitrală. Referitor la clauza compromisorie, se reține că aceasta este prevăzută în actele de constituire ale reclamantei și pârâtei. Recurenta a depus la dosar, la 3 iunie 2005, statutele de constituire ale părților în litigiu. În adevăr, în statutul reclamantei, C.M.M.

T. Iași, în art. 64 (2) se prevede că, C.M.M. își soluționează litigiile patrimoniale cu celelalte organizații ale cooperației meșteșugărești, cât și cu membrii cooperativei, în cadrul Curții de Arbitraj de pe lângă Asociația Națională a Cooperației Meșteșugărești, U. Aceiași prevedere, adică soluționarea pe calea arbitrajului U. a litigiilor cu celelalte organizații ale cooperației meșteșugărești este prevăzută și în art. 45 și art. 69 din statutul pârâtei, C.M. S. Iași. Deși clauza compromisorie nu este exprimată într-un înscris unic, existența acesteia este neîndoioasă, părțile exprimându-și voința lor, prin hotărârea Adunării Generale a cooperatorilor de a supune arbitrajului U. litigiile patrimoniale dintre unitățile cooperației, voință exprimată prin actele lor de constituire, adică prin statute.

Hotărârea adunărilor generale ale unităților cooperației meșteșugărești, de soluționare a litigiilor pe cale arbitrală, este obligatorie pentru organele executive ale cooperativelor, astfel că în cazul în care în contracte nu s-a înscris o clauză compromisorie, contractele se consideră completate de drept, în acest sens. Așa fiind, se reține că recursul reclamantei este întemeiat, întrucât Arbitrajul U. a avut competența soluționării în fond a litigiului dintre părți, astfel că, decizia Curții de apel de anulare a sentinței arbitrale și soluționării cauzei în fond este criticabilă și urmează să fie casată, dosarul urmând să fie trimis Curții de Apel București pentru soluționarea acțiunilor în anulare, în temeiul art. 364 C. proc.

civ.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Admite excepția de necompetență. Admite recursul declarat de reclamanta C.M.M. T. Iași împotriva deciziei nr. 1689 din 13 noiembrie 2003 a Curții de Apel București, secția a V-a comercială. Casează decizia atacată și trimite cauza la aceiași instanță pentru judecarea acțiunilor în anulare împotriva sentinței arbitrale nr. 15 din 23 ianuarie 2003 a Curții de Arbitraj de pe lângă A. - U. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi 6 iunie 2005.