ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 2020/2007
ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 2020/2007 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2007)
Asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Reclamanta SCM O. a solicitat prin acțiunea introductivă de instanța, formulată în contradictoriu cu pârâta SC A.P. SA, evacuarea acesteia din spațiul comercial situat în București, Calea Șerban Vodă, pentru lipsă de titlu; obligarea la daune compensatorii constând în lipsă de folosință a spațiului cu începerea de la 4 iulie 2002 și până la data evacuării; obligarea pârâtei și la plata de 100 lei/zi cu titlu de daune cominatorii de la data pronunțării sentinței și până la data eliberării efective a spațiului.
Tribunalul București, secția a VI-a comercială, prin sentința comercială nr. 875 pronunțată la data de 9 martie 2006, a respins excepțiile invocate de pârâtă în apărare, respectiv excepția lipsei calității procesuale active, a lipsei calității procesuale pasive și a lipsei de inters, iar pe fond a admis în parte acțiunea formulată de reclamantă și a dispus evacuarea pârâtei din spațiul situat în București, Calea Șerban Vodă pentru lipsă de titlu; celelalte capete de cerere formulate de reclamantă au fost respinse ca neîntemeiate. Pentru a hotărâ astfel, prima instanță a reținut din analiza materialului probator administrat, că reclamanta este proprietatea spațiului în litigiu, în temeiul sentinței nr. 342 din 4 iulie 2002 pronunțată de Curtea de Arbitraj de pe lângă A.N.C.M.
U.C.E.C.O.M. având astfel interes pentru a-și apăra prerogativele dreptului de proprietate și prin urmare și calitate procesuală în cauză. Apărările formulate de pârâtă au fost înlăturate ca neîntemeiate, instanța constatând că aceasta nu a prezentat nici un titlu valabil pentru spațiul pe care îl ocupă. Apelul declarat de pârâtă împotriva sentinței fondului a fost admis de Curtea de Apel București, secția a V-a comercială, prin decizia comercială nr. 440 din 3 octomrbie 2006, sentința a fost schimbată în parte, în sensul că s-a respins acțiunea în evacuare formulată de reclamantă.
Instanța de control judiciar verificând actele și lucrările dosarului prin prisma motivelor de apel formulate, constată că ambele părți au titlu de proprietate pentru spațiul în litigiu, reclamanta legitimându-se activ potrivit sentinței arbitrale nr. 342 din 4 iulie 2002, iar pârâta prin sentința nr. 167 din 20 martie 2001 definitivă și irevocabilă prin care aceasta s-a constituit ca societate comercială și și-a reglementat organizarea și funcționarea inclusiv sub aspectul capitalului social și al bunurilor imobile din patrimoniul său. Ca atare, instanța, apreciază că în aceste condiții nu se poate dispune evacuarea pârâtei din spațiu, acțiunea reclamantei se impune a fi respinsă. Împotriva acestei decizii reclamanta S.C.M.
O. a declarat recurs, solicitând modificarea hotărârii curții de apel în sensul respingerii apelului formulat de pârâta SC A.P. SA și menținerii sentinței fondului. Recurenta a invocat motivele de nelegalitate prevăzute de art. 304 pct. 8 și 9 C. proc. civ., în argumentarea cărora a susținut în esență că actele contitutive care au stat la baza sentinței nr. 167/1991 prin care a fost autorizată înregistrarea intimatei ca societate comercială, au fost anulate ca false, mențiunile cu privire la capitalul social fiind radiate. Recurenta a mai arătat că titlul său de proprietate asupra spațiului este de necontestat, sentința arbitrală nr. 342/2002 fiind pronunțată ulterior sentința nr. 167/1991 invocată de pârâtă.
Curtea, examinând decizia atacată în contextul criticilor formulate, constată că recursul este nefondat pentru considerentele ce urmează:
Reclamanta-recurentă a investit instanța cu o cerere în evacuarea pârâtei-intimate din spațiul comercial pe care îl ocupă, pentru lipsă de titlu locativ.
Curtea de Apel a constatat că atât reclamanta, cât și pârâta prezintă titluri de proprietate pentru spațiul în litigiu astfel că, avându-se în vedere caracterul accesoriul al evacuării se impunea respingerea cererii.
Dezlegarea dată de instanța de apel sub aspectul admisibilității acțiunii în evacuare, în situația în care ambele părți prezintă titluri de proprietate pentru spațiul în litigiu, iar între ele nu s-au stabilit raporturi locative, este legală.
Valorificarea drepturilor conferite de titlurile de proprietate pe care părțile le exhibă pentru același spațiu, nu se poate face decât pe calea unei acțiuni în revendicare în temeiul art. 480 C. civ.
Investită cu o acțiune în evacuare instanța nu poate proceda la verificarea sau compararea titlurilor de proprietate prezentate de părți, deoarece ar încălca limitele investirii, și ar modifica în mod nepermis de lege obiectul și temeiul de drept al cererii.
Argumentele pe care își fundamentează recurenta criticile sale, vizează aspecte ce țin de compararea titlului său de proprietate cu cel prezentat de intimată, or, aceste chestiuni sunt de esența acțiunii în revendicare, distinct de faptul că instața de apel nu a procedat la o examinare comparativă a titlurilor, pronunțându-se numai sub aspectul acțiunii în evacuare formulată, astfel că motivele de recurs pe aceste aspecte exced judecății făcute în apel. Așa fiind, Înalata Curte, în temeiul art. 312 alin. (1) C. proc. civ., va respinge prezentul recurs ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E Respinge, ca nefondat, recursul declarat de S.C.M. O. BUCUREȘTI împotriva deciziei comerciale nr. 440 din 3 octombrie 2006 a Curții de Apel București, secția a V-a comercială. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi 25 mai 2007.
Grupate prin similitudine semantică
Caută în toată jurisprudența, nu doar în această hotărâre.
Contul gratuit ridică limita la 40 de căutări pe zi, deschide căutarea semantică în română, rusă și engleză și 3 întrebări zilnice către asistentul AI. Fără card.