ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 2020/2007
ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 2020/2007 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2007)
Asupra recursului de față;
Din examinarea lucrărilor din
dosar, constată următoarele:
Reclamanta SCM O. a
solicitat prin acțiunea introductivă de instanța, formulată în contradictoriu
cu pârâta SC A.P. SA, evacuarea acesteia din spațiul comercial situat în
București, Calea Șerban Vodă, pentru lipsă de titlu; obligarea la daune
compensatorii constând în lipsă de folosință a spațiului cu începerea de la 4
iulie 2002 și până la data evacuării; obligarea pârâtei și la plata de 100
lei/zi cu titlu de daune cominatorii de la data pronunțării sentinței și până
la data eliberării efective a spațiului.
Tribunalul București, secția
a VI-a comercială, prin sentința comercială nr. 875 pronunțată la data de 9
martie 2006, a respins excepțiile invocate de pârâtă în apărare, respectiv
excepția lipsei calității procesuale active, a lipsei calității procesuale
pasive și a lipsei de inters, iar pe fond a admis în parte acțiunea formulată
de reclamantă și a dispus evacuarea pârâtei din spațiul situat în București,
Calea Șerban Vodă pentru lipsă de titlu; celelalte capete de cerere formulate
de reclamantă au fost respinse ca neîntemeiate.
Pentru a hotărâ astfel,
prima instanță a reținut din analiza materialului probator administrat, că
reclamanta este proprietatea spațiului în litigiu, în temeiul sentinței nr. 342
din 4 iulie 2002 pronunțată de Curtea de Arbitraj de pe lângă A.N.C.M. U.C.E.C.O.M.
având astfel interes pentru a-și apăra prerogativele dreptului de proprietate
și prin urmare și calitate procesuală în cauză.
Apărările formulate de
pârâtă au fost înlăturate ca neîntemeiate, instanța constatând că aceasta nu a
prezentat nici un titlu valabil pentru spațiul pe care îl ocupă.
Apelul declarat de pârâtă
împotriva sentinței fondului a fost admis de Curtea de Apel București, secția a
V-a comercială, prin decizia comercială nr. 440 din 3 octomrbie 2006, sentința
a fost schimbată în parte, în sensul că s-a respins acțiunea în evacuare
formulată de reclamantă.
Instanța de control judiciar
verificând actele și lucrările dosarului prin prisma motivelor de apel
formulate, constată că ambele părți au titlu de proprietate pentru spațiul în
litigiu, reclamanta legitimându-se activ potrivit sentinței arbitrale nr. 342
din 4 iulie 2002, iar pârâta prin sentința nr. 167 din 20 martie 2001
definitivă și irevocabilă prin care aceasta s-a constituit ca societate
comercială și și-a reglementat organizarea și funcționarea inclusiv sub
aspectul capitalului social și al bunurilor imobile din patrimoniul său.
Ca atare, instanța,
apreciază că în aceste condiții nu se poate dispune evacuarea pârâtei din
spațiu, acțiunea reclamantei se impune a fi respinsă.
Împotriva acestei decizii
reclamanta S.C.M. O. a declarat recurs, solicitând modificarea hotărârii curții
de apel în sensul respingerii apelului formulat de pârâta SC A.P. SA și
menținerii sentinței fondului.
Recurenta a invocat motivele
de nelegalitate prevăzute de art. 304 pct. 8 și 9 C. proc. civ., în
argumentarea cărora a susținut în esență că actele contitutive care au stat la
baza sentinței nr. 167/1991 prin care a fost autorizată înregistrarea intimatei
ca societate comercială, au fost anulate ca false, mențiunile cu privire la
capitalul social fiind radiate.
Recurenta a mai arătat că
titlul său de proprietate asupra spațiului este de necontestat, sentința
arbitrală nr. 342/2002 fiind pronunțată ulterior sentința nr. 167/1991 invocată
de pârâtă.
Curtea, examinând decizia
atacată în contextul criticilor formulate, constată că recursul este nefondat
pentru considerentele ce urmează:
Reclamanta-recurentă a
investit instanța cu o cerere în evacuarea pârâtei-intimate din spațiul
comercial pe care îl ocupă, pentru lipsă de titlu locativ.
Curtea de Apel a
constatat că atât reclamanta, cât și pârâta prezintă titluri de proprietate
pentru spațiul în litigiu astfel că, avându-se în vedere caracterul accesoriul al
evacuării se impunea respingerea cererii.
Dezlegarea dată de
instanța de apel sub aspectul admisibilității acțiunii în evacuare, în situația
în care ambele părți prezintă titluri de proprietate pentru spațiul în litigiu,
iar între ele nu s-au stabilit raporturi locative, este legală.
Valorificarea drepturilor
conferite de titlurile de proprietate pe care părțile le exhibă pentru același
spațiu, nu se poate face decât pe calea unei acțiuni în revendicare în temeiul art.
480 C. civ.
Investită cu o acțiune în
evacuare instanța nu poate proceda la verificarea sau compararea titlurilor de
proprietate prezentate de părți, deoarece ar încălca limitele investirii, și ar
modifica în mod nepermis de lege obiectul și temeiul de drept al cererii.
Argumentele pe care își
fundamentează recurenta criticile sale, vizează aspecte ce țin de compararea
titlului său de proprietate cu cel prezentat de intimată, or, aceste chestiuni
sunt de esența acțiunii în revendicare, distinct de faptul că instața de apel
nu a procedat la o examinare comparativă a titlurilor, pronunțându-se numai sub
aspectul acțiunii în evacuare formulată, astfel că motivele de recurs pe aceste
aspecte exced judecății făcute în apel.
Așa fiind, Înalata Curte, în
temeiul art. 312 alin. (1) C. proc. civ., va respinge prezentul recurs ca
nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge, ca nefondat,
recursul declarat de S.C.M. O. BUCUREȘTI împotriva deciziei comerciale nr. 440
din 3 octombrie 2006 a Curții de Apel București, secția a V-a comercială.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință
publică, astăzi 25 mai 2007.