ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 3384/2004

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar,

constată următoarele:

Reclamanta SC B.I. SRL a chemat în

judecată pe pârâții SC C.V. SRL Arad și N.E., pentru a fi obligați la plata

sumei de 26.000 mărci germane, reprezentând despăgubiri, ca urmare a avarierii

autocarului Mercedes 303, proprietatea reclamantei, de către șoferul N.E.,

prepus al SC C.V. SRL.

Pârâții au invocat excepția

necompetenței teritoriale a Tribunalului Vâlcea, solicitând declinarea

competenței soluționării cauzei în favoarea Tribunalului Arad.

Prin sentința civilă nr. 387 din 21

noiembrie 2000, Tribunalul Vâlcea a declinat competența de soluționare a

cererii în favoarea Tribunalului Arad, având în vedere dispozițiile art. 5 și 7

C. proc. civ., conform cărora cererea se soluționează de instanța domiciliului

pârâtei.

Împotriva acestei sentințe,

reclamanta a formulat apel, care a fost admis de Curtea de Apel Pitești, secția

comercială și de contencios administrativ.

Prin decizia nr. 121/A-C din 5

martie 2001, Curtea de Apel a admis apelul, a desființat sentința atacată și a

trimis cauza spre competentă soluționare Tribunalului Vâlcea.

Pentru a pronunța această hotărâre,

instanța de apel a reținut că, în conformitate cu dispozițiile art. 10 pct. 8

și art. 12 C. proc. civ., reclamanta avea dreptul de a alege între instanța în

circumscripția căreia s-a produs faptul ilicit sau instanța sediului pârâtului.

Decizia instanței de apel a fost

atacată cu recurs de către pârâta SC C.V. SRL Arad, care a susținut că, din

moment ce Codul de procedură civilă prevede competența de soluționare a

litigiului de către instanța sediului pârâtei, este lesne de înțeles că

datorită deplasărilor și a timpului pierdut nu este interesată ca litigiul să

fie soluționat de către Tribunalul Vâlcea.

Recursul este neîntemeiat.

Art. 12 C. proc. civ. prevede că

reclamantul are alegerea între mai multe instanțe deopotrivă competente.

Conform art. 10 C. proc. civ., în

afara instanței domiciliului pârâtei, pentru situațiile în care cererea de

chemare în judecată își are izvorul într-un fapt ilicit, mai are competența

soluționării cauzei, instanța în circumscripția căreia s-a săvârșit acel fapt.

Cum, în cauză, este în discuție un

fapt ilicit, care a avut loc în circumscripția Tribunalului Vâlcea și, cum,

conform art. 12 C. proc. civ., numai reclamanta are dreptul de a alege instanța

competentă și, cum reclamanta a ales ca instanță competentă în judecarea

cererii sale Tribunalul Vâlcea, corect a procedat Curtea de Apel Pitești,

admițând apelul, casând sentința atacată și trimițând cauza spre soluționare

Tribunalului Vâlcea.

Codul de procedură civilă nu are

vreo dispoziție în sensul stabilirii instanței competente, în funcție de

interesul pârâtei, de economia de timp sau de cheltuială determinată de

deplasări, ci doar prevede posibilitatea alegerii instanței competente de către

reclamant.

Așa fiind, se constată că hotărârea

este la adăpost de orice critică, recursul urmând a fi respins.

PENTRU ACESTE MOTIVE

IN NUMELE LEGII

D E C I D E:

Respinge recursul declarat de pârâta SC C.V. SRL Arad,

împotriva deciziei nr. 121 A-C din 5 martie 2001 a Curții de Apel Pitești, secția

comercială și de contencios administrativ, ca nefondat.

Irevocabilă.

Pronunțată, în ședință publică,

astăzi, 7 octombrie 2004.