ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 131/2005

Asupra recursului de față;

În baza lucrărilor din

dosar, constată următoarele:

Prin sentința penală nr. 12 din

14 ianuarie 2004 a Tribunalului Vaslui, pronunțată în dosarul penal nr.

5111/2003 s-a dispus condamnarea inculpatului D.A. la pedeapsa de 2 ani și 6

luni închisoare, pentru săvârșirea infracțiunii de tentativă de omor calificat,

prevăzută de art. 20 C. pen., raportat la art. 174 – art. 175 lit. c) C. pen.,

cu aplicarea art. 74 lit. a) și art. 76 lit. b) C. pen.

S-a interzis exercitarea

drepturilor prevăzute de art. 64 C. pen., pe durata prevăzută de art. 71 C.

pen.

A fost admisă acțiunea

civilă formulată de părțile civile M.C., D.G., D.M. și obligat inculpatul să

plătească acestora suma de 10 milioane lei cu titlu de despăgubiri civile.

Inculpatul a fost obligat să

achite suma de 5.238.747 lei despăgubiri civile, către partea civilă Spitalul

clinic Sfânta Treime Iași, cu titlu de cheltuieli de spitalizare.

S-a dispus obligarea

inculpatului la plata cheltuielilor judiciare către stat.

Hotărând astfel, instanța de

fond a reținut, în fapt, următoarele:

Inculpatul D.A. și partea

vătămată D.Șt. sunt vecini, între ei existând o stare conflictuală legată de o

suprafață de teren.

În dimineața zilei de 2

octombrie 1998, partea vătămată D.Șt. s-a deplasat împreună cu fiul său, D.G.

și fiica sa M.C. la terenul situat în Valea Babei pentru a culege via.

În acest timp, partea

vătămată s-a întors acasă, observând pe un alt teren al său cultivat cu porumb,

vaca inculpatului D.A.

Partea vătămată i-a reproșat

inculpatului, iar acesta din urmă, fără să-i spună ceva, a scos de la brâu o

secure, aplicându-i victimei o lovitură cu muchia în zona frontală, în partea

stângă.

Imediat, inculpatul i-a mai

aplicat părții vătămate o lovitură parietală stângă și o lovitură peste piept

în urma cărora aceasta a căzut la pământ.

După o jumătate de oră, fiul

părții vătămate l-a găsit pe tatăl său lovit la cap și plin de sânge, iar când

l-a întrebat ce s-a întâmplat, acesta i-a spus că a fost lovit de inculpat cu o

secure.

Din expertiza medico-legală

efectuată în cauză, rezultă că partea vătămată D.Șt. a prezentat leziuni de

violență, de tipul fracturii deschise cominutive fronto-orbitale stângi cu

contuzie forte a ochiului, cu ruptură sclerală și helmoftalmus, fractură de os

parietal, fractură a unei coaste, plăgi contuze, chemozis și tumefacție, iar

leziunile au necesitat pentru vindecare 130-140 zile de îngrijiri medicale,

fără a pune în primejdie viața victimei.

În urma traumatismului,

partea vătămată a rămas cu infirmitate permanentă și cu invaliditate în

proporție de 50 %.

La data de 4 decembrie 2001,

D.Șt. a decedat, cauza morții fiind ateroscleroza cerebrală, insuficiență

cardio-respiratorie și stop cardio-respirator, iar din expertiza medico-legală

a rezultat că între traumatismul suferit la 2 octombrie 1998 și decesul

acesteia nu există legătură de cauzalitate.

Împotriva acestei sentințe a

declarat apel, în termen legal, partea civilă C.A.S. Iași și inculpatul D.A.

Partea civilă a criticat

hotărârea pentru nelegalitate, invocând dispozițiile art. 106 din O.U.G. nr.

150/2002, dispozițiile art. 3 din Legea nr. 168, astfel încât inculpatul

trebuia obligat la plata cheltuielilor de spitalizare către această unitate

sanitară și nu către Spitalul Sfânta Treime Iași.

Inculpatul consideră

hotărârea nelegală, întrucât nu este autorul faptei, impunându-se achitarea sa

în temeiul dispozițiilor art. 11 pct. 2 lit. a), raportat la art. 10 alin. (1)

lit. c) C. proc. pen.

Prin decizia penală nr. 206

din 10 iunie 2004, pronunțată de Curtea de Apel Iași, în dosarul penal nr.

515/2004, s-a dispus admiterea apelului declarat de partea civilă C.A.S. Iași,

iar în baza dispozițiilor art. 106 din O.Z.G. nr. 150/2002 a obligat inculpatul

să achite acesteia suma de 5.238.747 lei, reprezentând cheltuieli ocazionate cu

asistența medicală acordată părții vătămate D.Șt.

A fost respins, ca nefondat,

apelul declarat de inculpatul D.A.

Au fost menținute celelalte

dispoziții ale hotărârii atacate.

În baza art. 192 alin. (2)

C. proc. pen., inculpatul a fost obligat la plata cheltuielilor judiciare.

Pentru a dispune astfel,

Curtea de Apel Iași a reținut că, instanța de fond a realizat o completă și

nemijlocită administrare a întregului material probator, stabilind vinovăția

inculpatului în raport de fapta reținută în sarcina sa prin actul de inculpare.

Cât privește latura civilă,

se impune obligarea inculpatului la plata cheltuielilor de spitalizare către

partea civilă C.N.A.S. Iași, invocându-se ca temei de drept dispozițiile O.U.G.

nr. 150/2002.

Împotriva acestor hotărâri,

în termen legal, a declarat recurs inculpatul D.A., învocând cazul de casare,

prevăzut de art. 385

9

pct. 18 C. proc. pen., respectiv, faptul că în

cauză s-a comis o eroare gravă de fapt.

Au fost reiterate motivele

invocate în apel, solicitând casarea hotărârilor și achitarea sa în temeiul

art. 11 pct. 2 lit. a) C. proc. pen., raportat la art. 10 alin. (1) lit. c) C.

proc. pen.

Examinând recursul declarat

de inculpat în raport de motivul invocat ce se va analiza prin prisma cazului

de casare, prevăzut de art. 385

9

pct. 18 C. proc. pen., cu referire

la art. 385

6

alin. (1) C. proc. pen., Înalta Curte de Casație și

Justiție, consideră că recursul este nefondat, pentru următoarele considerente:

Analizând probatoriul dispus

și administrat în cauză, se constată că fapta și împrejurările săvârșirii

acesteia, precum și vinovăția inculpatului au fost corect stabilite, iar

menținerea pedepsei de 2 ani și 6 luni închisoare, reflectă în mod judicios

gradul de pericol social concret al faptei și persoanei inculpatului, în vârstă

de 76 ani, fără antecedente penale, chiar în condițiile unei atitudini

nesincere și necooperante pe întreaga desfășurare a procesului penal.

Vinovăția inculpatului, în

raport de infracțiunea prevăzută de art. 20, raportat la art. 174 și art. 175

lit. i) C. pen., rezultă cu prisosință din declarațiile părții vătămate D.Șt.,

martorilor, expertiza medico-legală care stabilește modalitatea de producere a

leziunilor, celelalte probe administrate în cauză.

Potrivit declarațiilor

părții vătămate, inculpatul l-a lovit cu securea în frunte și apoi „cu muchia

securii în creștetul capului”. Împrejurările comiterii infracțiunii sunt

reflectate și în depozițiile martorilor D.G., M.C., aceștia fiind cei care au

găsit victima, acordându-i primul ajutor.

În același sens, martorii

P.A., E.C. și P.N. au conturat cadrul infracțional ce a permis instanțelor să

rețină circumstanța judiciară atenuantă prevăzută de art. 74 lit. a) C. pen.

În atare condiții,

susținerile inculpatului, în sensul că nu a săvârșit infracțiunea, nu pot fi

primite, declarațiile sale neputând fi coroborate cu nici o altă probă

administrată în cauză.

Față de aceste considerente,

Înalta Curte, în baza art. 385

15

pct. 1 lit. b) C. proc. pen., va

respinge, ca nefondat, recursul declarat de inculpatul D.A. împotriva deciziei

penale nr. 206 din 10 iunie 2004 a Curții de Apel Iași.

În temeiul art. 192 alin. (2)

C. proc. pen., inculpatul recurent va fi obligat la plata cheltuielilor

judiciare către stat în cuantum de 1.600.000 lei, din care suma de 400.000 lei,

reprezentând onorariul avocatului din oficiu, se va avansa din fondul

Ministerului Justiției.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca nefondat,

recursul declarat de inculpatul D.A. împotriva deciziei penale nr. 206 din 10

iunie 2004 a Curții de Apel Iași.

Obligă pe recurent să

plătească statului suma de 1.600.000 lei cheltuieli judiciare, din care suma de

400.000 lei, reprezentând onorariul pentru apărarea din oficiu, se va avansa

din fondul Ministerului Justiției.

Definitivă.

Pronunțată în ședință

publică, azi 10 ianuarie 2005.