ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 4073/2005

Asupra conflictului negativ de competență de față: Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: 1. Obiectul acțiunii, introduse la 31 iulie 2002, îl constituie ieșirea din indiviziune a părților, iar prin sentința civilă nr. 270 din 21 mai 2004 a Tribunalului București, acțiunea a fost admisă și s-a fixat sulta de 2,07 miliarde lei. În apel, prin încheierea din 2 decembrie 2004 a Curții de Apel București, în baza art. 2 pct. 2 C. proc. civ. și art. II alin. (3) din O.U.G. nr. 65 din 9 septembrie 2004, publicată în M. Of. nr. 840 din 14 septembrie 2004, s-a declinat competența în favoarea Tribunalului București. Prin decizia civilă nr. 57 din 4 februarie 2005 Tribunalul București a declinat, la rândul său, competența la Curtea de Apel București, secția civilă, întrucât a judecat în primă instanță, iar apelul este în competența instanței imediat superioare.

2. Apelul este în competența Tribunalului București. Competența materială a tribunalului, ca primă instanță, a fost dată de valoarea mai mare de un miliard a obiectului acțiunii (a bunurilor supuse partajului judiciar), conform art. 2 pct. 1 lit. b) C. proc. civ. Sentința civilă nr. 270 a fost pronunțată la 2 aprilie 2004 sub această reglementare, iar apelul s-a înregistrat la 20 mai 2004 și a fost declinat la 2 decembrie 2004, sub noua reglementare dată prin O.U.G. nr. 65 din 9 septembrie 2004. Într-adevăr, conform art. II alin. (1) din O.U.G. nr. 65 /2004, „procesele în curs de judecată în primă instanță, în apel sau în recurs la data schimbării competenței instanțelor legal investite vor continua să fie judecate de acele instanțe”.

Or, conform art. 2 pct. 1 lit. b) C. proc. civ. (text nou introdus), cererile de împărțeală judiciară sunt date în competența judecătoriilor în primă instanță, indiferent de valoarea obiectului lor, iar apelul este în competența tribunalelor [art. 2 pct. 2 lit. b) C. proc. civ.] și recursul în competența curții de apel (art. 3 pct. 2 1 C. proc. civ.). Prin Legea nr. 493 din 10 noiembrie 2004 de aprobare a O.U.G. nr. 65/2004, art. II alin. (1) al ordonanței a fost modificat astfel: „Procesele în curs de judecată în primă instanță vor continua să fie judecate de acele instanțe”, iar „căile de atac se judecă de instanțele competente, potrivit prezentei ordonanțe” [alin. (2)]. Așadar, la 2 decembrie 2004 în mod corect, curtea de apel a declinat competența în favoarea Tribunalului București, care a dobândit, de la 10 noiembrie 2004 prin Legea nr. 493, competența de instanță de apel în partajul judiciar (chiar dacă a fost și primă instanță sub legea veche).

În consecință, curtea de apel a procedat corect și a aplicat disp. art. II alin. (3) al Legii nr. 493/2004 și a trimis apelul Tribunalului București pentru soluționare, prin „declinarea competenței prin încheiere irevocabilă, dată în camera de consiliu, fără citarea părților”.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE: Stabilește în favoarea Tribunalului București competența soluționării cauzei privind pe T.E., T.M. și A.I. Pronunțată în ședință publică, astăzi 17 mai 2005.