ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 7860/2005

Asupra conflictului negativ de

competență de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar,

constată următoarele:

Prin acțiunea înregistrată la

Judecătoria sectorului 2 București la 25 noiembrie 2003, dosar nr. 11631/2003,

reclamantul N.G.R. în contradictoriu cu pârâtul I.G.G., a solicitat ieșirea din

indiviziune asupra bunurilor succesorale rămase de pe urma defunctei I.T.,

respectiv atribuirea către pârât a unicului bun succesoral, reprezentat de

apartamentul nr. 69 din București cu plata sultei.

Judecătoria sectorului 2 București,

prin sentința civilă nr. 6215 din 9 septembrie 2004, a admis în parte acțiunea,

a dispus ieșirea din indiviziune asupra apartamentului prin atribuire pârâtului

care a fost obligat la plata către reclamant a sultei corespunzătoare cotei de

5/32.

Împotriva soluției a declarat recurs

reclamantul.

Tribunalul Municipiului București,

secția a III-a civilă, prin decizia nr. 850 R din 19 noiembrie 2004, a declinat

competența soluționării cererii de indiviziune în favoarea Curții de apel

București.

Pentru a hotărî astfel, tribunalul a calificat, în temeiul

art. 282 C. proc. civ., calea de atac împotriva sentinței judecătorești, ca

fiind apel, sens în care a avut în vedere modificarea prevăzută de art. 2 pct.

1 lit. b) C. proc. civ. prin art. 1 din O.U.G. nr. 65/2004, conform cu care

tribunalul judecă cererile al căror obiect are o valoare de peste un miliard,

cu excepția cererii de împărțeală judiciară, ori s-a apreciat că împărțeala

judiciară nu este dată în competența tribunalului, ci a curții, potrivit art. 1

pct. 2 lit. b) din O.U.G. nr. 65/2004.

Curtea de apel București, secția a

IV-a civilă, prin decizia civilă nr. 585 din 13 aprilie 2005, a declinat

competența soluționării cauzei în favoarea Tribunalului București și constatând

existența conflictului negativ de competență a înaintat dosarul la Înalta Curte

de Casație și Justiție pentru emiterea regulatorului.

Pentru a hotărî astfel, instanța a

reținut că, în funcție de valoarea de sub un miliard a obiectului pricinii,

conform art. 282

1

C. proc. civ. (articol modificat prin art. 1 pct.

4 din Legea nr. 195 din 26 mai 2004), cauza nu este supusă apelului, ci numai

recursului de competența tribunalului conform art. 2 pct. 3 C. proc. civ.

(articol modificat prin Legea nr. 195 din 26 mai 2004).

La Înalta Curte de Casație și

Justiție cauza a fost înregistrată sub nr. 7163/2005.

Potrivit dispozițiilor art. 20 pct.

2 C. proc. civ., există conflict negativ de competență, când două sau mai multe

instanțe se declară necompetente de a judeca aceeași pricină, cazul în speță,

situație în care conform art. 22 pct. 3 C. proc. civ., dosarul a fost înaintat

la Înalta Curte de Casație și Justiție pentru a se emite regulatorul de

competență.

Obiectul acțiunii îl constituie

ieșirea din indiviziune asupra unui apartament și prin urmare acțiunea nu este

evaluabilă în bani, drept pentru care hotărârea primei instanțe poate fi

atacată, potrivit regulilor generale, atât cu apel cât și cu recurs.

Instanța competentă în soluționarea

apelului este conform art. 2 pct. 2 și art. 282 C. proc. civ., astfel cum au

fost modificate prin Legea nr. 219/2005 (lege privind aprobarea O.U.G. nr.

138/2000 pentru modificarea și completarea Codului de procedură civilă)

Tribunalul București, căruia i se va trimite dosarul.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE:

Stabilește competența soluționării

cauzei privind pe N.G.R. și I.G.G. în favoarea Tribunalului București în

vederea soluționării apelului declarat împotriva sentinței nr. 6215 din 9

septembrie 2004 a Judecătoriei sectorului 2.

Pronunțată, în ședința publică,

astăzi 10 octombrie 2005.