ÎNAPOI LA REZULTATE Înalta Curte de Casație și Justiție
Sursă originală
ÎCCJ 17.03.2005

ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 1871/2005

HOTĂRÂRE
17.03.2005
CAMERĂ
penal
Citează această cauză
ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 1871/2005 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2005)

Asupra recursului de față;

În baza lucrărilor din

dosar, constată următoarele:

Prin sentința penală nr. 4/

P din 12 ianuarie 2005, Curtea de Apel Oradea a respins plângerea petentului

C.I. împotriva rezoluției de neîncepere a urmăririi penale dată în dosarul nr.

42/P/2004, față de procurorul D.F., împotriva căruia se plânsese pentru

infracțiunile de abuz în serviciu, prevăzută de art. 246 C. pen. și cercetare

abuzivă, prevăzută de art. 266 C. pen.

În esență, s-a motivat că

procurorul D.F., în luna noiembrie 1996, a dispus legal arestarea preventivă,

în cursul urmăririi penale efectuate față de sus-numitul, activitatea

procurorului nereprezentând o cercetare abuzivă sau o depășire a atribuțiilor

sale de serviciu, în sensul prevăzut de art. 246 C. pen.

Recursul declarat de petent

este nefondat.

În urma examinării

lucrărilor dosarului penal nr. 42/P/2004, rezultă că, la 28 noiembrie 1996,

procurorul D.F., efectuând urmărirea penală în dosarul penal nr. 395/P/1996, a

dispus punerea în mișcare a acțiunii penale și arestarea preventivă pentru 30

de zile a petentului C.I. și a lui M.M.C., pentru săvârșirea infracțiunii de omor,

prevăzută de art. 174 C. pen., cu aplicarea art. 75 lit. a) C. pen. S-a reținut

că la 25 noiembrie 1996, C.I., împreună cu M.M.C. și alți doi participanți au

aplicat mai multe lovituri victimei V.V., provocându-i grave leziuni, care au

cauzat decesul acesteia.

În ordonanța de arestare

preventivă, procurorul a invocat corect temeiurile, prevăzute de art. 148 lit.

f) și h) C. proc. pen., întrucât C.I. era recidivist, pentru infracțiunea

săvârșită, legea prevedea pedeapsa închisorii mai mare de 2 ani, iar, în raport

de omorul comis, s-a apreciat, justificat, că lăsarea lui în libertate ar

prezenta un pericol pentru ordinea publică.

Măsura arestării preventive

a fost dispusă legal de procuror, pentru că, la acea dată, Codul de procedură

penală prevedea dreptul și posibilitatea acestuia de a dispune, în condițiile

prevăzute de lege, motivat, această măsură.

Competența procurorului de a

dispune măsura arestării preventive a fost înlăturată din Codul de procedură

penală român, abia la data de 1 iulie 2003, urmare modificărilor intervenite

prin Legea nr. 281/2003.

Așa fiind, urmează ca

recursul petentului să fie respins, ca nefondat, cu obligarea lui la cheltuieli

judiciare către stat.

Respinge, ca

nefondat, recursul declarat de petiționarul C.I. împotriva sentinței penale nr.

4/ P din 12 ianuarie 2005 a Curții de Apel Oradea.

Obligă pe recurentul

petiționar la plata sumei de 600.000 lei cheltuieli judiciare către stat.

Definitivă.

Pronunțată în ședință

publică, azi 17 martie 2005.

§ Cauze similare

Grupate prin similitudine semantică

5 cauze
ÎCCJ 2012-10-04
0,94
ÎCCJ, Secția penală
1 C. proc. pen. Din examinarea actelor și lucrărilor dosarului rezultă că plângerea formulată de petiționarul A.G. nu este fondată. Prin plângerea formulată, petiționarul a susținut că a fost anchetat și arestat abuziv de către procurorul a
ÎCCJ 2006-09-05
0,94
ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 5035/2006
G.V.G. a dispus neînceperea urmăririi penale față de P.V. pentru tentativă la infracțiunea de omor și trimiterea cauzei la Judecătoria Beiuș, sub aspectul săvârșirii infracțiunii prevăzute de art. 188 alin. (2) C. pen., este legală și temei
ÎCCJ 2012-04-03
0,94
ÎCCJ, Secția penală
Asupra plângerii de față; În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin rezoluția din 29 august 2011 pronunțată în Dosarul nr. 933/P/2011 al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, secția de urmărire penală ș
ÎCCJ 2005-09-19
0,93
ÎCCJ, Decizia nr. 209/2005
la arestare nelegală și abuz în serviciu contra intereselor persoanelor. Prin rezoluția nr. 483/P/2004 din 13 septembrie 2004, în temeiul art. 228 alin. (6), raportat la art. 10 lit. a) C. proc. pen., Parchetul de pe lângă Înalta Curte de C
ÎCCJ 2007-03-26
0,93
ÎCCJ, Secția penală
, de asemenea, faptul că actele sustrase erau necesare și utile soluționării cauzei iar prin omisiunea depunerii lor la dispoziția instanțelor s-a pronunțat o hotărâre de condamnare nelegală. Prin rezoluția nr. 573/P/2006 din 21 iunie 2006,
Sursă