ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 1871/2005

Asupra recursului de față; În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin sentința penală nr. 4/ P din 12 ianuarie 2005, Curtea de Apel Oradea a respins plângerea petentului C.I. împotriva rezoluției de neîncepere a urmăririi penale dată în dosarul nr. 42/P/2004, față de procurorul D.F., împotriva căruia se plânsese pentru infracțiunile de abuz în serviciu, prevăzută de art. 246 C. pen. și cercetare abuzivă, prevăzută de art. 266 C. pen. În esență, s-a motivat că procurorul D.F., în luna noiembrie 1996, a dispus legal arestarea preventivă, în cursul urmăririi penale efectuate față de sus-numitul, activitatea procurorului nereprezentând o cercetare abuzivă sau o depășire a atribuțiilor sale de serviciu, în sensul prevăzut de art. 246 C. pen.

Recursul declarat de petent este nefondat. În urma examinării lucrărilor dosarului penal nr. 42/P/2004, rezultă că, la 28 noiembrie 1996, procurorul D.F., efectuând urmărirea penală în dosarul penal nr. 395/P/1996, a dispus punerea în mișcare a acțiunii penale și arestarea preventivă pentru 30 de zile a petentului C.I. și a lui M.M.C., pentru săvârșirea infracțiunii de omor, prevăzută de art. 174 C. pen., cu aplicarea art. 75 lit. a) C. pen. S-a reținut că la 25 noiembrie 1996, C.I., împreună cu M.M.C. și alți doi participanți au aplicat mai multe lovituri victimei V.V., provocându-i grave leziuni, care au cauzat decesul acesteia. În ordonanța de arestare preventivă, procurorul a invocat corect temeiurile, prevăzute de art. 148 lit. f) și h) C. proc.

pen., întrucât C.I. era recidivist, pentru infracțiunea săvârșită, legea prevedea pedeapsa închisorii mai mare de 2 ani, iar, în raport de omorul comis, s-a apreciat, justificat, că lăsarea lui în libertate ar prezenta un pericol pentru ordinea publică. Măsura arestării preventive a fost dispusă legal de procuror, pentru că, la acea dată, Codul de procedură penală prevedea dreptul și posibilitatea acestuia de a dispune, în condițiile prevăzute de lege, motivat, această măsură. Competența procurorului de a dispune măsura arestării preventive a fost înlăturată din Codul de procedură penală român, abia la data de 1 iulie 2003, urmare modificărilor intervenite prin Legea nr. 281/2003. Așa fiind, urmează ca recursul petentului să fie respins, ca nefondat, cu obligarea lui la cheltuieli judiciare către stat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge, ca nefondat, recursul declarat de petiționarul C.I. împotriva sentinței penale nr. 4/ P din 12 ianuarie 2005 a Curții de Apel Oradea. Obligă pe recurentul petiționar la plata sumei de 600.000 lei cheltuieli judiciare către stat. Definitivă. Pronunțată în ședință publică, azi 17 martie 2005.