ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 1871/2005
ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 1871/2005 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2005)
Asupra recursului de față;
În baza lucrărilor din
dosar, constată următoarele:
Prin sentința penală nr. 4/
P din 12 ianuarie 2005, Curtea de Apel Oradea a respins plângerea petentului
C.I. împotriva rezoluției de neîncepere a urmăririi penale dată în dosarul nr.
42/P/2004, față de procurorul D.F., împotriva căruia se plânsese pentru
infracțiunile de abuz în serviciu, prevăzută de art. 246 C. pen. și cercetare
abuzivă, prevăzută de art. 266 C. pen.
În esență, s-a motivat că
procurorul D.F., în luna noiembrie 1996, a dispus legal arestarea preventivă,
în cursul urmăririi penale efectuate față de sus-numitul, activitatea
procurorului nereprezentând o cercetare abuzivă sau o depășire a atribuțiilor
sale de serviciu, în sensul prevăzut de art. 246 C. pen.
Recursul declarat de petent
este nefondat.
În urma examinării
lucrărilor dosarului penal nr. 42/P/2004, rezultă că, la 28 noiembrie 1996,
procurorul D.F., efectuând urmărirea penală în dosarul penal nr. 395/P/1996, a
dispus punerea în mișcare a acțiunii penale și arestarea preventivă pentru 30
de zile a petentului C.I. și a lui M.M.C., pentru săvârșirea infracțiunii de omor,
prevăzută de art. 174 C. pen., cu aplicarea art. 75 lit. a) C. pen. S-a reținut
că la 25 noiembrie 1996, C.I., împreună cu M.M.C. și alți doi participanți au
aplicat mai multe lovituri victimei V.V., provocându-i grave leziuni, care au
cauzat decesul acesteia.
În ordonanța de arestare
preventivă, procurorul a invocat corect temeiurile, prevăzute de art. 148 lit.
f) și h) C. proc. pen., întrucât C.I. era recidivist, pentru infracțiunea
săvârșită, legea prevedea pedeapsa închisorii mai mare de 2 ani, iar, în raport
de omorul comis, s-a apreciat, justificat, că lăsarea lui în libertate ar
prezenta un pericol pentru ordinea publică.
Măsura arestării preventive
a fost dispusă legal de procuror, pentru că, la acea dată, Codul de procedură
penală prevedea dreptul și posibilitatea acestuia de a dispune, în condițiile
prevăzute de lege, motivat, această măsură.
Competența procurorului de a
dispune măsura arestării preventive a fost înlăturată din Codul de procedură
penală român, abia la data de 1 iulie 2003, urmare modificărilor intervenite
prin Legea nr. 281/2003.
Așa fiind, urmează ca
recursul petentului să fie respins, ca nefondat, cu obligarea lui la cheltuieli
judiciare către stat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge, ca
nefondat, recursul declarat de petiționarul C.I. împotriva sentinței penale nr.
4/ P din 12 ianuarie 2005 a Curții de Apel Oradea.
Obligă pe recurentul
petiționar la plata sumei de 600.000 lei cheltuieli judiciare către stat.
Definitivă.
Pronunțată în ședință
publică, azi 17 martie 2005.