ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 533/2012

Asupra recursului de față; În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin sentința penală nr. 108/2011 pronunțată de Tribunalul Alba în dosar nr. 1230/107/2011 s-a dispus condamnarea inculpatului O.N., la o pedeapsă de: - 1 an închisoare cu aplicarea art. 64 lit. a) teza a II-a și b) C. pen. pe durata prev. de art. 71 alin. (2) C. pen. În baza art. 81 C. pen. și art. 71 alin. (5) C. pen. s-a dispus suspendarea condiționată a executării pedepsei principale și a celei accesorii pe durata unui termen de încercare de 3 ani stabilit conform art. 82 C. pen. A atras atenția inculpatului asupra art. 83 C. pen. privind revocarea suspendării condiționate. În baza art. 88 C. pen. a dedus din pedeapsă durata reținerii și arestării preventive începând cu data de 20 ianuarie 2011 și până la zi.

În baza art. 350 alin. (3) lit. b) C. proc. pen. a dispus punerea de îndată în libertate a inculpatului dacă nu este arestat ori deținut în altă cauză. În baza art. 7 din Legea nr. 76/2008 a dispus prelevarea de probe biologice de la inculpat conform legii, iar în baza art. 5 din Legea nr. 76/2008 îi pune în vedere acestuia scopul prelevării de probe biologice în vederea introducerii profilului genetic în baza de date a S.N.D.G.J. În temeiul art. 17 alin. (1) din Legea nr. 143/2000 a confiscat de la inculpat cantitatea de 1196,5 gr. canabis aflată în custodia I.P.J. Alba, Camera de Corpuri Delicte. În temeiul art. 118 lit. e) C. pen. a confiscat de la inculpat suma de 100 lei, reprezentând contravaloarea drogurilor comercializate.

În baza art. 191 C. proc. pen. a obligat inculpatul la 450 lei cheltuieli judiciare în favoarea statului, ocazionate în cursul urmăririi penale și al judecății. Prin considerente s-a reținut că în data de 19 ianuarie 2011, ofițerii din cadrul B.C.C.O. Alba Iulia, s-au sesizat cu privire la faptul că inculpatul O.N. ar avea preocupări pe linia traficului și consumului ilicit de droguri de risc. În sarcina inculpatului s-a reținut faptul că acesta deține și comercializează pe raza județelor Alba și Hunedoara, droguri de risc, respectiv cannabis. Pentru a strânge date privitoare la existența infracțiunii, la identificarea inculpatului, la participarea și a altor persoane, pentru obținerea mijloacelor de probă utile cauzei, pentru a se putea realiza infiltrarea în mijlocul infractorilor în vederea câștigării încrederii acestora, în cauză a fost autorizată folosirea a doi investigatori sub acoperire din cadrul B.C.C.O.

Alba Iulia, care au folosit numele de cod „C." și ,,L." și a colaboratorului acestora, care a folosit numele de cod „C.". În data de 19 ianuarie 2011, investigatorii sub acoperire, împreună cu colaboratorul acestora, autorizați în cauză, au achiziționat de la inculpatul O.N., contra sumei de 100 lei, cantitatea de 9 (nouă) grame masă brută, de fragmente vegetale, de culoare verde-oliv, cu aspect și miros specific, ce par a aparține genului cannabis, ambalate într-o pungă din material plastic de culoare albastră. Inculpatul O.N. a comunicat investigatorilor sub acoperire autorizați în cauză, faptul că mai deține la domiciliul său cantitatea de aproximativ 1 kg de cannabis, pe care este dispus să o comercializeze în data de 20 ianuarie 2011 contra sumei de 35.000 lei.

În data de 20 ianuarie 2011, inculpatul O.N. a fost depistat de către organele de cercetare penală din cadrul B.C.C.O. Alba I ulia, delegate în cauză, având asupra sa, fără drept, cantitatea de aproximativ 1.235 grame cannabis, masă brută, pe care încerca să o comercializeze. Efectuându-se testarea fragmentelor vegetale cumpărate de la inculpat cu testul marca Narcotest 8, pentru cannabis, în urma reacției proba testată a căpătat culoarea albastru- violet, ceea ce a indicat prezența tetrahidrocannabinolului, substanța activă din planta de cannabis. În rapoartele de constatare tehnico- științifică din 21 ianuarie 2011, întocmite de L.A.P.D. Cluj-Napoca s-a arătat că probele supuse verificării sunt constituite din 24,6 grame cannabis, 1179,2 grame cannabis și respectiv 7,6 grame cannabis, punându-se în evidență tetrahidrocannabinolul (THC) substanță psihotropă biosintetizată de planta cannabis.

Cannabis face parte din tabelul anexă nr. III din Legea nr. 143/2000, modificată, privind prevenirea și combaterea consumului ilicit de droguri. Cantitatea de 1196,5 grame cannabis rămasă din probele înaintate în urma analizelor de laborator și reținerii contraprobelor, au fost ambalate, sigilate și predate ulterior organelor de cercetare penală, aspect specificat în rapoartele de constatare tehnico-științifică anterior enumerate, s-a dispus confiscarea acestora, conform dispozițiilor art. 17 alin. (1) din Legea nr. 143/2000, modificată. Audiat fiind în cauză, inculpatul a recunoscut în totalitate acuzațiile ce i s-au reținut în sarcină, colaborând cu organele de urmărire penală pe parcursul activității desfășurate în cauză.Ca probe au fost avute în vedere procesul verbale de sesizare din oficiu încheiat de către organele de cercetare penală din cadrul B.C.C.O.

Alba Iulia în data de 19 ianuarie 2011; rapoartele de constatare tehnico-științifică din 21 ianuarie 2011, întocmite de L.A.P.D. Cluj-Napoca; procesul verbal întocmit de către ofițerul de legătură desemnat, în care sunt redate aspecte privind cumpărarea de droguri de risc de la inculpat, de către investigatorul sub acoperire și colaboratorii acestuia, autorizați în cauză; procesul verbal de prindere a inculpatului de către organele de cercetare penală și procesele verbale de cântărire a masei vegetale achiziționate de la învinuiți sau găsită asupra acestora; procesul verbal de testare a masei vegetale ridicate sau cumpărate de la inculpat; planșele fotografice ce conțin imagini cu masa vegetală achiziționată de la inculpat sau găsită asupra acestuia; declarațiile martorului T.I.V., care confirmă aspectele reținute în sarcina inculpatului, și declarațiile inculpatului, care se coroborează cu celelalte probe administrate în cauză.

Cu privire la măsurile procesuale dispuse în cauză s-a arătat că prin rezoluția din data de 20 ianuarie 2011 a fost începută urmărirea penală față de inculpatul O.N. și apoi prin ordonanța din aceeași zi a fost pusă în mișcare acțiunea penală față de acesta, pentru săvârșirea infracțiunii de vânzare și deținere de droguri de risc, fără drept, faptă prev. de art. 2 alin. (1) din Legea nr. 143 /2000 modificată, cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. La aceeași dată, 20 ianuarie 2011, s-a dispus reținerea inculpatului pe o perioadă de 24 de ore, ulterior Tribunalul Alba, prin încheierea nr. 2 din 21 ianuarie 2011, dispunând arestarea preventivă a acestuia pentru o perioadă de 29 de zile. La termenul de judecată din data de 07 martie 2011 inculpatul a declarat că recunoaște săvârșirea faptelor, solicitând, conform art. 320 1 C. proc.

pen., ca judecata să se facă numai în baza probelor administrate în faza de urmărire penală, probe pe care le cunoaște și le însușește. Având în vedere această declarație și dispozițiile art. 320 1 C. proc. pen. introdus prin Legea nr. 202/2010 pentru accelerarea soluționării cauzelor, text potrivit căruia ,,Până la începerea cercetării judecătorești, inculpatul poate declara personal sau prin înscris autentic că recunoaște săvârșirea faptelor reținute în actul de sesizare a instanței și solicită ca judecata să se facă în baza probelor administrate în faza de urmărire penală. Judecata poate avea loc numai în baza probelor administrate în faza de urmărire penală, doar atunci când inculpatul declară că recunoaște în totalitate faptele reținute în actul de sesizare a instanței și nu solicită administrarea de probe, cu excepția înscrisurilor în circumstanțiere pe care le poate administra la acest termen dejudecată.

La termenul de judecată, instanța a întrebat pe inculpat dacă solicită ca judecata să aibă loc în baza probelor administrate în faza de urmărire penală, pe care le cunoaște și le însușește, procedează la audierea acestuia și apoi acordă cuvântul procurorului și celorlalte părți. Instanța de judecată soluționează latura penală atunci când, din probele administrate, rezultă că faptele inculpatului sunt stabilite și sunt suficiente date cu privire la persoana sa pentru a permite stabilirea unei pedepse. Dacă pentru soluționarea acțiunii civile se impune administrarea de probe în fața instanței, se va dispune disjungerea acesteia. În caz de soluționare a cauzei prin aplicarea alin. (1), dispozițiile art. 334 și 340-344 se aplică în mod corespunzător.

Instanța va pronunța condamnarea inculpatului, care beneficiază de reducerea cu o treime a limitelor de pedeapsă prevăzute de lege, în cazul pedepsei închisorii, și de reducerea cu o pătrime a limitelor de pedeapsă prevăzute de lege, în cazul pedepsei amenzii. Dispozițiile alin. (1)-(6) nu se aplică în cazul în care acțiunea penală vizează o infracțiune care se pedepsește cu detențiune pe viață. în caz de respingere a cererii, instanța continuă judecarea cauzei potrivit procedurii de drept comun". Din examinarea actelor și lucrărilor dosarului Tribunalul a constatat că este competent și legal sesizat să judece cauza de față, inculpatul nu este acuzat de săvârșirea unei infracțiuni pentru care legea penală prevede pedeapsa detențiunii pe viață, inculpatul a declarat personal înainte de citirea actului de sesizare că recunoaște săvârșirea faptelor reținute în rechizitoriu și a solicitat ca judecata să se facă în baza probelor administrate în faza de urmărire penală.

De asemenea, instanța a mai reținut că probele administrate în cursul urmăririi penale sunt legal administrate. Din probe a rezultat că starea de fapt corespunde cu cea descrisă în actul de sesizare și recunoscută de inculpat. Împotriva sentinței a declarat apel DIICOT- Serviciul Teritorial Alba Iulia, criticând hotărârea pentru motive de nelegalitate și netemeinicie. S-a invocat faptul că pedeapsa aplicată inculpatului O.N. este nelegală, ca urmare a unei greșite aplicări a dispozițiilor art. 320 1 alin. (7) C. proc. pen. De asemenea se arată că pedeapsa ar trebui executată în condițiile art. 86 1 și art. 86 3 C. pen., întrucât suspendarea sub supraveghere, cu obligațiile ce derivă din aceasta este mult mai aproape de scopul și cerințele prev. de Legea nr. 143/2000, față de persoanele ce comit acest gen de infracțiuni.

Examinând actele și lucrările dosarului prin prisma motivelor de apel invocate și sub toate aspectele, Curtea a constatat că apelul este fondat cu privire la motivele de nelegalitate invocate având în vedere următoarele considerente: Instanța a reținut corect starea de fapt, constând în faptul că inculpatul O.N., în baza aceleiași rezoluții infracționale în datele de 19 ianuarie 2011 și 20 ianuarie 2011 a deținut și comercializat fără drept droguri de risc în cantitate totală de 1211,4 grame de cannabis masă netă. Faptele întrunesc elementele constitutive ale infracțiunii prev. de art. 2 din Legea nr. 143/2000, cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. În mod corect s-a invocat faptul că instanța a aplicat inculpatului o pedeapsă nelegală.

Pedeapsa prevăzută de lege este cuprinsă între 3 și 15 ani astfel că, în urma reducerii pedepsei cu 1/3 așa cum prevăd dispozițiile art. 320 1 C. proc. pen., pedeapsa minimă ce poate fi aplicată este de 2 ani închisoare și nu 1 an închisoare, așa cum a procedat prima instanță, în condițiile în care nu a reținut circumstanțe atenuante în favoarea inculpatului. În consecință s-a majorat pedeapsa la care a fost condamnat inculpatul de la 1 an închisoare la 2 ani închisoare pedeapsă ce a fost suspendată condiționat pe durata unui termen de încercare de 4 ani, stabilit conform art. 82 C. pen. În ceea ce privește modalitatea de executare a pedepsei, s-a apreciat că aceasta a fost în mod corect individualizată de instanță, nefiind necesară instituirea unor măsuri de supraveghere în condițiile art. 86 1 C. pen.

S-a reținut că, scopul pedepsei poate fi atins și prin suspendarea condiționată a executării pedepsei, având în vedere atitudinea manifestată de inculpat pe tot parcursul procesului penal, acesta colaborând cu organele de urmărire penală, recunoscând comiterea faptelor, aspecte care au format convingerea că inculpatul a conștientizat gravitatea faptelor comise. În consecință, în baza art. 379 pct. 2 lit. b) C. proc. pen., Curtea a admis apelul declarat de DIICOT împotriva sentinței penale nr. 108/2011 pronunțată de Tribunalul Alba în dos. nr. 1230/107/2011 și în consecință: A desființat sentința atacată numai sub aspectul pedepsei la care a fost condamnat inculpatul O.N. și procedând la o nouă judecată în aceste limite: a stabilit la 2 ani închisoare pedeapsa pentru comiterea infracțiunii prev. de art. 2 alin. (1) din Legea nr. 143/2000 de inculpatul O.N.

În baza art. 82 C. pen. a stabilit la 4 ani termenul de încercare pe durata căruia a suspendat executarea pedepsei principale și a pedepsei accesorii. A menținut celelalte dispoziții ale sentinței penale atacate. Împotriva acestei decizii, în termen legal, a declarat recurs Parchetul de pe lângă înalta Curte de Casație și Justiție DIICOT , criticând decizia recurată prin prisma cazului de casare prev. de art. 385 9 pct. 14 C. proc. pen. Prin motivele de recurs depuse în scris și susținute și oral de reprezentantul parchetului, s-a solicitat admiterea recursului, casarea sentinței și deciziei recurate, aplicarea pedepsei complementare, majorarea pedepsei principale și aplicarea dispozițiilor art. 86 1 C. pen.

în loc de 81 C. pen. Examinând decizia recurată prin prisma cazurilor de casare prev. de art. 385 9 pct. 14 C. proc. pen. dar și din oficiu, înalta Curte constată că recursul este nefondat, pentru considerentele ce vor urma. Înalta Curte consideră că nu poate avea în vedere critica formulată de către recurenta Parchetul de pe lângă înalta Curte de Casație și Justiție - DIICOT - Serviciul Teritorial Alba Iulia, cuantumul pedepsei de 2 ani aplicată inculpatului cât și modalitatea de executare a pedepsei, s-a apreciat că aceasta a fost corect individualizată de instanță, nefiind necesară instituirea unor măsuri de supraveghere în condițiile art. 86 1 C. pen.

Astfel, scopul pedepsei poate fi atins și prin suspendarea condiționată a executării pedepsei, având în vedere atitudinea manifestată de inculpat pe tot parcursul procesului penal, acesta colaborând cu organele de urmărire penală, recunoscând comiterea faptelor, și este fără antecedente penale, aspecte care au format convingerea că inculpatul a conștientizat gravitatea faptelor comise. Cu privire la modalitatea de executare, instanța de fond și apel au respectat criteriile generale prevăzute în art. 72 C. pen. Pedeapsa principală de 2 ani închisoare ce a fost aplicată de instanța de apel inculpatului, s-a apreciat că este astfel aptă și suficientă pentru atingerea scopului preventiv și educativ reglementat de art. 52 C. pen.

și nu se impune majorarea ei și mai mult, așa cum a solicitat recurenta. Cu privire la aplicarea pedepsei complementară vizând interzicerea exercițiului drepturilor prevăzute de art. 64 alin. (1) teza II-a și lit. b) C. pen., înalta Curte apreciază că nu este oportună, față de împrejurarea că aceasta are caracter facultativ în raport de infracțiunea săvârșită de inculpat.

Astfel, potrivit art. 53 alin. (1) și (2) din Constituția României, art. 8 alin. (2) din C.E.D.O și jurisprudența Curții Europene a Drepturilor Omului (Cauza Hirst c. Marea Britanie) au statuat că sancțiunile penale nu trebuie aplicate automat, ca efect al unor dispoziții legale, iar ingerința în drepturile esențiale trebuie să fie justificată și necesară într-o societate democratică, pentru îndeplinirea unui scop legitim respectiv pentru securitatea națională, siguranța publică, apărarea ordinii și prevenirea faptelor penale, etc. În concluzie, pedeapsa complementară privind interzicerea exercițiului drepturilor prevăzute de art. 64 alin. (1) teza a II-a și lit. b) C. pen., nu va fi aplicată inculpatului pentru a nu aduce atingere existenței drepturilor esențiale ale inculpatului.

Fată de aceste considerente, înalta Curte, retine că în cauză nu sunt incidente dispozițiile art. 385 14 C. proc. pen., neimpunându-se aplicarea pedepsei complementare, majorarea pedepsei aplicată inculpatului O.N. și schimbarea modalității de executare. Față de aceste considerente, în baza art. 385 15 pct. 1 lit. b) C. proc. pen., se va respinge ca nefondat recursul declarat de Parchetul de pe lângă înalta Curte de Casație și Justiție DIICOT - Serviciul Teritorial Alba Iulia împotriva deciziei penale nr. 112/A din 06 septembrie 2011 a Curții de Apel Alba Iulia, secția penală, privind pe intimatul inculpat O.N. Onorariul cuvenit apărătorului desemnat din oficiu intimatului inculpat în sumă de 200 lei, se va suporta din fondul Ministerului Justiției.

Cheltuielile judiciare ocazionate cu soluționarea recursului declarat de Parchetul de pe lângă înalta Curte de Casație și Justiție - DIICOT - Serviciul Teritorial Alba Iulia, vor rămâne în sarcina statului.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge, ca nefondat, recursul declarat de Parchetul de pe lângă înalta Curte de Casație și Justiție DIICOT - Serviciul Teritorial Alba Iulia împotriva deciziei penale nr. 112/A din 06 septembrie 2011 a Curții de Apel Alba Iulia, secția penală, privind pe intimatul inculpat O.N. Onorariul cuvenit apărătorului desemnat din oficiu intimatului inculpat în sumă de 200 lei, se va suporta din fondul Ministerului Justiției. Cheltuielile judiciare ocazionate cu soluționarea recursului declarat de Parchetul de pe lângă înalta Curte de Casație și Justiție - DIICOT - Serviciul Teritorial Alba Iulia, rămân în sarcina statului. Definitivă. Pronunțată în ședință publică, azi 22 februarie 2012.