ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 533/2012

ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 533/2012 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2012)

Asupra recursului de față;

În baza

lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin

sentința penală nr. 108/2011 pronunțată de Tribunalul

Alba în dosar nr. 1230/107/2011 s-a dispus condamnarea inculpatului

O.N.,

la o pedeapsă de:

- 1 an

închisoare cu aplicarea art. 64 lit. a) teza a II-a și b) C. pen. pe durata

prev. de art. 71 alin. (2) C. pen.

În baza art. 81 C. pen. și art. 71 alin. (5) C. pen. s-a

dispus suspendarea condiționată a executării pedepsei principale și a celei

accesorii pe

durata unui termen de încercare de 3 ani stabilit conform

art. 82 C. pen.

A atras atenția inculpatului asupra art. 83 C. pen.

privind

revocarea

suspendării condiționate.

În baza art. 88 C. pen. a dedus din pedeapsă durata

reținerii și arestării preventive începând cu data de 20 ianuarie 2011 și până

la zi.

În baza art.

350 alin. (3) lit. b) C. proc. pen. a dispus

punerea

de îndată în libertate a inculpatului dacă nu este arestat ori

deținut

în altă cauză.

În baza art. 7 din Legea nr. 76/2008 a dispus prelevarea

de probe

biologice de la inculpat conform legii, iar în baza art. 5 din Legea

nr.

76/2008 îi pune în

vedere acestuia scopul prelevării de probe

biologice

în vederea introducerii profilului genetic în baza de date a

S.N.D.G.J.

În temeiul art. 17 alin. (1) din Legea nr. 143/2000 a

confiscat de la

inculpat cantitatea de 1196,5 gr. canabis aflată în

custodia I.P.J. Alba,

Camera

de Corpuri Delicte.

În

temeiul art. 118 lit. e) C. pen. a confiscat de la inculpat suma de 100 lei,

reprezentând contravaloarea drogurilor comercializate.

În baza art.

191 C. proc. pen. a obligat inculpatul la

450

lei cheltuieli judiciare în favoarea statului, ocazionate în cursul

urmăririi

penale și al judecății.

Prin

considerente s-a reținut că în data de 19 ianuarie 2011, ofițerii din cadrul B.C.C.O.

Alba Iulia, s-au sesizat cu privire la faptul că

inculpatul O.N. ar avea preocupări pe linia traficului și consumului

ilicit de droguri de risc. În sarcina inculpatului s-a reținut faptul că acesta

deține și comercializează pe raza județelor Alba și

Hunedoara, droguri de risc, respectiv cannabis.

Pentru a strânge date

privitoare la

existența infracțiunii, la identificarea inculpatului, la

participarea și a altor persoane, pentru

obținerea mijloacelor de probă

utile cauzei, pentru a se putea realiza

infiltrarea în mijlocul

infractorilor în

vederea câștigării încrederii acestora, în cauză a fost

autorizată folosirea a doi investigatori sub acoperire

din cadrul B.C.C.O.

Alba Iulia, care au folosit numele de cod „C."

și ,,L." și a

colaboratorului acestora,

care a folosit numele de cod „C.".

În data

de 19 ianuarie 2011, investigatorii sub acoperire, împreună

cu colaboratorul acestora, autorizați în cauză,

au achiziționat de la

inculpatul O.N.,

contra sumei de 100 lei, cantitatea de 9

(nouă) grame masă brută, de fragmente vegetale, de culoare verde-oliv,

cu aspect și miros specific, ce par a aparține genului cannabis,

ambalate

într-o pungă din material plastic de culoare albastră.

Inculpatul O.N. a comunicat investigatorilor sub

acoperire

autorizați în cauză, faptul că mai deține la domiciliul său

cantitatea de

aproximativ 1 kg de cannabis, pe care este dispus să o

comercializeze în data de 20 ianuarie

2011 contra sumei de 35.000 lei.

În data de 20

ianuarie 2011, inculpatul O.N. a fost

depistat

de către organele de cercetare penală din cadrul B.C.C.O. Alba I

ulia, delegate în cauză, având asupra sa, fără

drept, cantitatea de

aproximativ

1.235 grame cannabis, masă brută, pe care încerca să o

comercializeze.

Efectuându-se testarea fragmentelor vegetale cumpărate de la inculpat cu testul

marca Narcotest 8, pentru

cannabis, în urma

reacției proba testată a căpătat culoarea albastru-

violet, ceea ce a indicat prezența

tetrahidrocannabinolului, substanța

activă

din planta de cannabis. În rapoartele de constatare tehnico-

științifică

din 21 ianuarie 2011, întocmite de L.A.P.D. Cluj-Napoca s-a arătat că probele

supuse verificării sunt constituite din 24,6 grame

cannabis, 1179,2

grame cannabis și

respectiv 7,6 grame cannabis, punându-se în

evidență

tetrahidrocannabinolul (THC) substanță psihotropă biosintetizată de planta

cannabis. Cannabis face parte din tabelul

anexă

nr. III din Legea nr. 143/2000, modificată, privind prevenirea și combaterea

consumului ilicit de droguri. Cantitatea de 1196,5 grame cannabis rămasă din

probele înaintate în urma analizelor de laborator

și reținerii contraprobelor, au fost ambalate,

sigilate și predate ulterior

organelor

de cercetare penală, aspect specificat în rapoartele de

constatare

tehnico-științifică anterior enumerate, s-a dispus

confiscarea acestora, conform dispozițiilor art. 17 alin. (1) din Legea

nr.

143/2000, modificată. Audiat

fiind în cauză, inculpatul a recunoscut în

totalitate acuzațiile ce i

s-au reținut în sarcină, colaborând cu

organele

de urmărire penală pe parcursul activității desfășurate în

cauză.Ca probe au fost avute în vedere procesul

verbale de sesizare

din oficiu

încheiat de către organele de cercetare penală din cadrul B.C.C.O. Alba Iulia

în data de 19 ianuarie 2011; rapoartele de constatare

tehnico-științifică din

21 ianuarie 2011, întocmite de L.A.P.D. Cluj-Napoca;

procesul verbal întocmit

de către

ofițerul de legătură desemnat, în care sunt redate aspecte

privind

cumpărarea de droguri de risc de la inculpat, de către investigatorul sub

acoperire și colaboratorii acestuia, autorizați în cauză; procesul verbal de

prindere a inculpatului de către organele de cercetare penală și procesele

verbale de cântărire a masei vegetale achiziționate de la învinuiți sau găsită

asupra acestora;

procesul verbal de testare

a masei vegetale ridicate sau cumpărate

de la inculpat; planșele

fotografice ce conțin imagini cu masa

vegetală

achiziționată de la inculpat sau găsită asupra acestuia; declarațiile

martorului T.I.V., care confirmă aspectele

reținute în sarcina inculpatului, și declarațiile inculpatului, care se

coroborează cu celelalte probe

administrate în cauză.

Cu privire la măsurile procesuale dispuse în cauză s-a arătat

că

prin rezoluția din

data de 20 ianuarie 2011 a fost începută urmărirea

penală față de inculpatul O.N. și apoi prin ordonanța din

aceeași

zi a fost pusă în mișcare acțiunea penală față de acesta, pentru săvârșirea

infracțiunii de vânzare și deținere de droguri de

risc, fără drept, faptă prev. de art. 2 alin. (1) din Legea nr. 143

/2000

modificată, cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. La aceeași

dată,

20 ianuarie 2011, s-a dispus

reținerea inculpatului pe o perioadă de 24 de

ore, ulterior Tribunalul Alba,

prin încheierea nr. 2 din 21 ianuarie 2011, dispunând arestarea preventivă a

acestuia pentru o perioadă de 29

de zile. La

termenul de judecată din data de 07 martie 2011 inculpatul a

declarat că recunoaște săvârșirea faptelor,

solicitând, conform art.

320

1

C. proc. pen., ca judecata să

se facă numai în baza probelor

administrate

în faza de urmărire penală, probe pe care le cunoaște și

le însușește. Având

în vedere această declarație și dispozițiile art. 320

1

C. proc. pen.

introdus prin Legea nr. 202/2010 pentru accelerarea

soluționării cauzelor, text potrivit căruia ,,Până la începerea

cercetării

judecătorești, inculpatul poate declara personal sau prin

înscris autentic că recunoaște săvârșirea faptelor reținute în actul de

sesizare a instanței și solicită ca judecata să

se facă în baza probelor

administrate în faza de urmărire penală.

Judecata poate

avea loc numai în baza probelor administrate

în

faza de urmărire penală, doar atunci când inculpatul declară că

recunoaște în totalitate faptele reținute în actul

de sesizare a instanței

și nu

solicită administrarea de probe, cu excepția înscrisurilor în

circumstanțiere

pe care le poate administra la acest termen dejudecată. La termenul de

judecată, instanța a întrebat pe inculpat

dacă

solicită ca judecata să aibă loc în baza probelor administrate în

faza

de urmărire penală, pe care le cunoaște și le însușește,

procedează la audierea acestuia și apoi acordă cuvântul procurorului

și celorlalte părți.

Instanța de judecată soluționează latura

penală

atunci când, din probele administrate, rezultă că faptele

inculpatului sunt stabilite și sunt suficiente

date cu privire la persoana

sa pentru a permite stabilirea unei pedepse.

Dacă pentru

soluționarea acțiunii civile se impune

administrarea

de probe în fața instanței, se va dispune disjungerea

acesteia.

În caz de soluționare a cauzei prin aplicarea alin. (1),

dispozițiile

art. 334 și 340-344 se aplică în mod corespunzător.

Instanța va

pronunța condamnarea inculpatului, care beneficiază de reducerea cu o treime a

limitelor de pedeapsă

prevăzute de lege, în

cazul pedepsei închisorii, și de reducerea cu o

pătrime a limitelor de pedeapsă prevăzute de lege, în cazul pedepsei

amenzii. Dispozițiile alin. (1)-(6) nu se aplică

în cazul în care acțiunea

penală vizează o infracțiune care se

pedepsește cu detențiune pe viață. în caz de respingere a cererii, instanța

continuă judecarea cauzei potrivit procedurii de drept comun".

Din

examinarea actelor și lucrărilor dosarului Tribunalul a

constatat că este competent și legal sesizat să judece cauza de față,

inculpatul nu este acuzat de săvârșirea unei

infracțiuni pentru care

legea penală

prevede pedeapsa detențiunii pe viață, inculpatul a

declarat personal înainte de citirea actului de

sesizare că recunoaște

săvârșirea

faptelor reținute în rechizitoriu și a solicitat ca judecata să

se facă în baza probelor administrate în faza de

urmărire penală.

De asemenea, instanța a mai reținut că probele administrate în

cursul urmăririi

penale sunt legal administrate. Din probe a rezultat că

starea de fapt

corespunde cu cea descrisă în actul de sesizare și

recunoscută de inculpat.

Împotriva

sentinței a declarat apel DIICOT- Serviciul Teritorial Alba Iulia, criticând

hotărârea pentru motive de

nelegalitate și

netemeinicie. S-a invocat faptul că pedeapsa aplicată

inculpatului O.N.

este nelegală, ca urmare a unei

greșite

aplicări a dispozițiilor art. 320

1

alin. (7) C. proc. pen. De

asemenea se arată că pedeapsa ar trebui executată în condițiile

art. 86

1

și art. 86

3

C. pen., întrucât suspendarea sub supraveghere, cu

obligațiile ce derivă din aceasta este mult mai

aproape de scopul și cerințele prev. de Legea nr. 143/2000, față de

persoanele

ce comit acest gen de infracțiuni.

Examinând actele și lucrările dosarului prin prisma

motivelor de

apel

invocate și sub toate aspectele, Curtea a constatat că apelul

este fondat cu privire la motivele de nelegalitate

invocate având în

vedere următoarele considerente:

Instanța a reținut corect starea de fapt, constând în faptul că

inculpatul O.N., în baza aceleiași rezoluții infracționale

în datele de 19 ianuarie 2011 și 20

ianuarie 2011 a deținut și comercializat fără drept droguri de risc în

cantitate totală de 1211,4 grame de cannabis masă netă.

Faptele

întrunesc elementele constitutive ale infracțiunii prev.

de art. 2 din Legea nr. 143/2000, cu aplicarea art.

41 alin. (2) C. pen.

În mod corect

s-a invocat faptul că instanța a aplicat inculpatului o pedeapsă nelegală.

Pedeapsa

prevăzută de lege este cuprinsă între 3 și 15 ani astfel că, în urma reducerii

pedepsei cu 1/3 așa cum prevăd dispozițiile art. 320

1

C. proc. pen.,

pedeapsa minimă ce

poate fi aplicată este de

2 ani închisoare și nu 1 an închisoare, așa

cum a procedat prima instanță, în condițiile în care nu a reținut

circumstanțe

atenuante în favoarea inculpatului.

În consecință s-a majorat pedeapsa la care a fost

condamnat

inculpatul de la 1 an închisoare la 2 ani închisoare pedeapsă ce a

fost suspendată condiționat pe durata

unui termen de încercare de 4 ani, stabilit conform art. 82 C. pen.

În ceea ce privește modalitatea de executare a pedepsei,

s-a

apreciat

că aceasta a fost în mod corect individualizată de instanță,

nefiind necesară instituirea unor

măsuri de supraveghere în condițiile art. 86

1

C. pen.

S-a

reținut că, scopul pedepsei poate fi atins și prin

suspendarea condiționată a executării pedepsei, având în vedere

atitudinea manifestată de inculpat pe tot parcursul procesului penal, acesta

colaborând cu organele de urmărire penală, recunoscând comiterea faptelor,

aspecte care au format convingerea că inculpatul

a conștientizat

gravitatea faptelor comise.

În consecință, în baza art. 379 pct. 2 lit. b) C. proc.

pen.,

Curtea a admis

apelul declarat de DIICOT

împotriva

sentinței penale nr. 108/2011 pronunțată de Tribunalul

Alba în dos. nr. 1230/107/2011 și în consecință: A

desființat sentința

atacată numai sub aspectul pedepsei la care a fost

condamnat inculpatul O.N. și procedând la o nouă judecată în

aceste limite: a stabilit la 2 ani închisoare

pedeapsa pentru comiterea

infracțiunii

prev.

de art. 2 alin. (1) din Legea nr. 143/2000 de inculpatul

O.N.

În baza art. 82 C. pen. a stabilit la 4 ani termenul de

încercare

pe durata căruia a suspendat executarea pedepsei principale și a

pedepsei accesorii.

A menținut celelalte dispoziții ale sentinței penale atacate.

Împotriva acestei decizii, în termen legal, a declarat

recurs

Parchetul de pe lângă înalta Curte de Casație și Justiție DIICOT

,

criticând

decizia recurată prin prisma cazului de casare prev. de art. 385

9

pct.

14 C. proc. pen.

Prin motivele de recurs depuse în scris și susținute și oral de

reprezentantul

parchetului, s-a solicitat admiterea recursului, casarea

sentinței și

deciziei recurate, aplicarea pedepsei complementare,

majorarea

pedepsei principale și aplicarea dispozițiilor art. 86

1

C. pen.

în loc de 81 C. pen.

Examinând decizia recurată prin prisma cazurilor de casare

prev. de art. 385

9

pct. 14 C. proc. pen. dar și din oficiu, înalta Curte constată că recursul este

nefondat, pentru considerentele ce vor urma.

Înalta

Curte consideră că nu poate avea în vedere critica

formulată de către recurenta Parchetul de pe lângă înalta Curte de

Casație

și Justiție - DIICOT - Serviciul Teritorial Alba Iulia,

cuantumul pedepsei de 2 ani aplicată inculpatului cât și modalitatea

de executare a pedepsei, s-a apreciat că aceasta a

fost corect

individualizată de instanță, nefiind necesară instituirea

unor măsuri de supraveghere în condițiile art. 86

1

C. pen.

Astfel, scopul pedepsei poate fi atins și prin suspendarea

condiționată a executării

pedepsei, având în vedere atitudinea

manifestată

de inculpat pe tot parcursul procesului penal, acesta colaborând cu organele de

urmărire penală, recunoscând comiterea

faptelor,

și este fără antecedente penale, aspecte care au format

convingerea că inculpatul a conștientizat

gravitatea faptelor comise.

Cu privire la modalitatea de executare, instanța de fond

și apel

au respectat criteriile generale prevăzute în art. 72 C. pen.

Pedeapsa principală de 2 ani închisoare ce a fost aplicată de

instanța de apel inculpatului, s-a

apreciat că este astfel aptă și

suficientă

pentru atingerea scopului preventiv și educativ reglementat

de art. 52 C. pen. și nu se impune majorarea ei

și mai mult, așa

cum a solicitat recurenta.

Cu

privire la aplicarea pedepsei complementară vizând

interzicerea exercițiului drepturilor prevăzute de art. 64 alin. (1)

teza II-a și lit. b) C. pen., înalta Curte apreciază că nu este oportună, față

de

împrejurarea că aceasta are caracter facultativ în raport de infracțiunea

săvârșită de inculpat.

Astfel, potrivit art. 53 alin. (1) și (2) din

Constituția României, art. 8

alin.

(2) din C.E.D.O și jurisprudența Curții Europene a Drepturilor Omului (Cauza

Hirst c. Marea Britanie) au statuat că sancțiunile

penale nu trebuie aplicate automat, ca efect al unor dispoziții legale,

iar

ingerința în drepturile esențiale trebuie să fie justificată și

necesară într-o societate democratică, pentru

îndeplinirea unui scop

legitim respectiv pentru securitatea națională,

siguranța publică, apărarea ordinii și prevenirea faptelor penale, etc.

În concluzie, pedeapsa complementară privind interzicerea

exercițiului drepturilor

prevăzute de art. 64 alin. (1) teza a II-a și lit. b)

C. pen., nu va fi aplicată inculpatului pentru a nu aduce atingere

existenței

drepturilor esențiale ale inculpatului.

Fată de

aceste considerente, înalta Curte, retine că în cauză

nu sunt incidente dispozițiile art. 385

14

C. proc. pen.,

neimpunându-se aplicarea pedepsei complementare,

majorarea pedepsei aplicată inculpatului O.N. și schimbarea

modalității

de executare.

Față de aceste

considerente, în baza art. 385

15

pct. 1 lit. b)

C. proc. pen., se

va respinge ca nefondat recursul declarat

de

Parchetul de pe lângă înalta Curte de Casație și Justiție

DIICOT - Serviciul Teritorial Alba Iulia

împotriva deciziei penale

nr. 112/A din 06 septembrie 2011 a Curții de Apel

Alba Iulia, secția penală, privind pe intimatul inculpat O.N.

Onorariul cuvenit apărătorului desemnat din oficiu

intimatului

inculpat în

sumă de 200 lei, se va suporta din fondul Ministerului Justiției.

Cheltuielile judiciare ocazionate cu

soluționarea recursului declarat de Parchetul de pe lângă înalta Curte de

Casație și

Justiție - DIICOT - Serviciul

Teritorial Alba Iulia,

vor rămâne în

sarcina statului.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca nefondat, recursul

declarat de Parchetul de pe lângă înalta Curte de Casație și Justiție DIICOT -

Serviciul Teritorial Alba Iulia împotriva deciziei penale nr. 112/A din 06

septembrie 2011 a Curții de Apel Alba Iulia, secția penală, privind pe

intimatul inculpat O.N.

Onorariul cuvenit apărătorului desemnat din oficiu intimatului

inculpat în sumă de 200 lei, se va

suporta din fondul Ministerului Justiției.

Cheltuielile

judiciare ocazionate cu soluționarea recursului declarat de Parchetul de pe

lângă înalta Curte de Casație și

Justiție -

DIICOT - Serviciul Teritorial Alba Iulia,

rămân în sarcina

statului.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, azi 22 februarie 2012.