ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 4294/2004

Asupra recursului de față;

În baza lucrărilor din dosar,

constată următoarele:

Tribunalul București, secția a II-a

penală, prin sentința nr. 614 din 7 mai 2004, condamnă pe inculpatul C.Șt. la:

a) 7 ani de închisoare, pentru

infracțiunea de tâlhărie, prevăzută de art. 211 alin. (2) lit. b) și c), și

alin. (2

1

) lit. b) și c), și alin. (2

1

) lit. a), cu

aplicarea art. 75 lit. c), art. 37 lit. a), art. 74, art. 76 și art. 80 C.

pen., săvârșită împotriva A.P.

b) 7 ani de închisoare, pentru

infracțiunea de tâlhărie, prevăzută de art. 211 alin. (2) lit. b) și c) și

alin. (2

1

) lit. a) și b), cu aplicarea art. 75 lit. c), art. 37 lit.

a), art. 74, art. 76 și art. 80 C. pen., săvârșită împotriva lui M.M.S.

În baza art. 33 și art. 34 C. pen.,

cele două pedepse sunt contopite, iar în conformitate cu art. 61 din același

cod, se revocă beneficiul liberării condiționate pentru restul, neexecutat, de

383 zile, din pedeapsa de 3 ani de închisoare, aplicată prin sentința nr.

2202/2001 a Judecătoriei sectorului 1 București.

Restul, neexecutat, de 383 de zile

de închisoare se contopește cu pedeapsa de 7 ani de închisoare.

Inculpatul este menținut în stare de

arest, iar din durata pedepsei i se deduce detenția preventivă.

Inculpatul este obligat la 7.600.000

lei cheltuieli judiciare statului.

Instanța reține, în esență, că, în

noaptea de 24 noiembrie 2003, împreună cu o altă persoană, inculpatul

acostează, pe strada I.S., din București, pe A.P., de la care sustrage, prin

violență, geanta, verigheta, două inele și plasa cu alimente. Agresată, victima

își pierde cunoștința și se prăbușește, iar făptuitorii o abandonează.

În noaptea de 25 noiembrie 2003, pe

aceeași stradă, însoțit de aceeași persoană, inculpatul acostează pe M.M.S., de

la care, prin violență, sustrage lănțișorul de aur de la gât.

Inculpatul critică sentința, cerând

reducerea pedepsei.

Curtea de Apel București, secția I

penală, prin decizia nr. 513 din 12 iulie 2004, admite apelul și casează în

parte sentința, în sensul că înlătură aplicarea art. 37 lit. a) C. pen., cu

motivarea că anterioara condamnare s-a aplicat inculpatului în perioada când el

era minor.

Celelalte dispoziții ale sentinței

sunt menținute.

Prin recursul de față, inculpatul

critică decizia, reiterând cererea din apel.

Critica nu este întemeiată.

Prima instanță a reținut corect

situația de fapt și a dozat just pedeapsa aplicată, ținând seama de toate

criteriile de individualizare prevăzute de art. 72 C. pen.

Nu sunt temeiuri ca pedeapsa

aplicată inculpatului să fie redusă. Faptele lui sunt grave.

El a mai fost condamnat, pentru

fapte similare, la 2 ani și 6 luni și la 3 ani de închisoare, antecedente care

atestă că, pentru reeducarea lui, este nevoie de un timp mai îndelungat.

Din oficiu, nu se constată motive de

casare, care să fie luate în considerare.

Așa fiind, în baza art. 385

15

pct. 1 lit. b) C. proc. pen., recursul va fi respins, conform dispozitivului

deciziei.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca nefondat, recursul

declarat de inculpatul C.Șt. împotriva deciziei penale nr. 513 din 12 iulie

2004 a Curții de Apel București, secția I penală.

Deduce din pedeapsa aplicată

inculpatului, timpul arestării preventive de la 25 septembrie 2003 la 27 august

2004.

Obligă pe recurent să plătească

statului suma de 1.600.000 lei cheltuieli judiciare, din care suma de 400.000

lei, reprezentând onorariul pentru apărarea din oficiu, se va avansa din fondul

Ministerului Justiției.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, azi

27 august 2004.