ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 4294/2004

Asupra recursului de față; În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele: Tribunalul București, secția a II-a penală, prin sentința nr. 614 din 7 mai 2004, condamnă pe inculpatul C.Șt. la: a) 7 ani de închisoare, pentru infracțiunea de tâlhărie, prevăzută de art. 211 alin. (2) lit. b) și c), și alin. (2 1 ) lit. b) și c), și alin. (2 1 ) lit. a), cu aplicarea art. 75 lit. c), art. 37 lit. a), art. 74, art. 76 și art. 80 C. pen., săvârșită împotriva A.P. b) 7 ani de închisoare, pentru infracțiunea de tâlhărie, prevăzută de art. 211 alin. (2) lit. b) și c) și alin. (2 1 ) lit. a) și b), cu aplicarea art. 75 lit. c), art. 37 lit. a), art. 74, art. 76 și art. 80 C. pen., săvârșită împotriva lui M.M.S.

În baza art. 33 și art. 34 C. pen., cele două pedepse sunt contopite, iar în conformitate cu art. 61 din același cod, se revocă beneficiul liberării condiționate pentru restul, neexecutat, de 383 zile, din pedeapsa de 3 ani de închisoare, aplicată prin sentința nr. 2202/2001 a Judecătoriei sectorului 1 București. Restul, neexecutat, de 383 de zile de închisoare se contopește cu pedeapsa de 7 ani de închisoare. Inculpatul este menținut în stare de arest, iar din durata pedepsei i se deduce detenția preventivă. Inculpatul este obligat la 7.600.000 lei cheltuieli judiciare statului. Instanța reține, în esență, că, în noaptea de 24 noiembrie 2003, împreună cu o altă persoană, inculpatul acostează, pe strada I.S., din București, pe A.P., de la care sustrage, prin violență, geanta, verigheta, două inele și plasa cu alimente.

Agresată, victima își pierde cunoștința și se prăbușește, iar făptuitorii o abandonează. În noaptea de 25 noiembrie 2003, pe aceeași stradă, însoțit de aceeași persoană, inculpatul acostează pe M.M.S., de la care, prin violență, sustrage lănțișorul de aur de la gât. Inculpatul critică sentința, cerând reducerea pedepsei. Curtea de Apel București, secția I penală, prin decizia nr. 513 din 12 iulie 2004, admite apelul și casează în parte sentința, în sensul că înlătură aplicarea art. 37 lit. a) C. pen., cu motivarea că anterioara condamnare s-a aplicat inculpatului în perioada când el era minor. Celelalte dispoziții ale sentinței sunt menținute. Prin recursul de față, inculpatul critică decizia, reiterând cererea din apel.

Critica nu este întemeiată. Prima instanță a reținut corect situația de fapt și a dozat just pedeapsa aplicată, ținând seama de toate criteriile de individualizare prevăzute de art. 72 C. pen. Nu sunt temeiuri ca pedeapsa aplicată inculpatului să fie redusă. Faptele lui sunt grave. El a mai fost condamnat, pentru fapte similare, la 2 ani și 6 luni și la 3 ani de închisoare, antecedente care atestă că, pentru reeducarea lui, este nevoie de un timp mai îndelungat. Din oficiu, nu se constată motive de casare, care să fie luate în considerare. Așa fiind, în baza art. 385 15 pct. 1 lit. b) C. proc. pen., recursul va fi respins, conform dispozitivului deciziei.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge, ca nefondat, recursul declarat de inculpatul C.Șt. împotriva deciziei penale nr. 513 din 12 iulie 2004 a Curții de Apel București, secția I penală. Deduce din pedeapsa aplicată inculpatului, timpul arestării preventive de la 25 septembrie 2003 la 27 august 2004. Obligă pe recurent să plătească statului suma de 1.600.000 lei cheltuieli judiciare, din care suma de 400.000 lei, reprezentând onorariul pentru apărarea din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiției. Definitivă. Pronunțată în ședință publică, azi 27 august 2004.