ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 4987/2004

Asupra recursului de față;

În baza lucrărilor din dosar,

constată următoarele:

Prin sentința penală nr. 117 din 29

ianuarie 2004, pronunțată de Tribunalul București, secția I penală, au fost

condamnați, printre alții, inculpații:

Șt.F.C. la 5 ani închisoare, pentru

infracțiunea de tâlhărie, prevăzută de art. 211 alin. (2) lit. c) C. pen., cu

aplicarea art. 37 lit. a) C. pen.

Conform art. 83 C. pen., a fost

revocată suspendarea condiționată a executării pedepsei de 2 ani închisoare,

aplicată prin sentința penală nr. 2401 din 19 septembrie 2001 a Judecătoriei

sectorului 4 București, dispunând executarea acesteia alături de pedeapsa

aplicată în cauză, urmând ca în final, inculpatul să execute pedeapsa de 7 ani

închisoare.

A fost menținută starea de arest a

inculpatului și s-a dedus prevenția de la 17 iunie 2003 la zi.

S.L.D. la 3 ani închisoare, pentru

infracțiunea de tăinuire, prevăzută de art. 221 cu aplicarea art. 37 lit. a) C.

pen.

Conform art. 83 C. pen., a fost

revocată suspendarea condiționată a executării pedepsei de 2 ani închisoare,

aplicată prin sentința penală nr. 2401 din 19 septembrie 2001 a Judecătoriei

sectorului 4 București, dispunând executarea acesteia alături de pedeapsa

aplicată în cauză, urmând ca inculpatul să execute pedeapsa de 5 ani

închisoare.

A fost menținută starea de arest a

inculpatului și s-a dedus din pedeapsă arestarea preventivă de la 17 iunie 2003

la zi.

Instanța a luat act că partea

vătămată S.A. nu s-a constituit parte civilă.

Conform art. 118 lit. d) C. pen.,

s-a dispus confiscarea de la inculpatul S.L.D. a sumei de 700.000 lei, iar de

la inculpatul Șt.F.C. s-a dispus confiscarea sumei de 1.400.000 lei.

Pentru a pronunța

această sentință, instanța a reținut că, în ziua de 15 iunie 2003, în jurul

orelor 18,00, cei doi inculpați, împreună cu coinculpatul C.C., au hotărât să

meargă în Parcul Tineretului, pentru a viziona un spectacol ce avea loc în aer

liber.

Fără a exista o înțelegere

prealabilă, ci una spontană, în timp ce inculpatul C.C. s-a oprit, solicitând

unui trecător un foc să-și aprindă țigara, ceilalți doi inculpați au mers în

continuare. La un moment dat, inculpatul Șt.F.C. a sustras de la gâtul părții

vătămate S.I. un telefon mobil. La strigătele părții vătămate, cei doi

inculpați s-au îndepărtat de locul faptei prin fugă, Șt.F.C. rămânând cu

celularul sustras asupra sa.

La scurt timp, acesta a reușit să

vândă celularul cu suma de 2.600.000 lei, din care 200.000 lei i-a dat lui

C.C., iar suma de 700.000 lei i-a dat-o lui S.L.D.

Cu privire la inculpatul Șt.F.C.,

instanța a reținut că numai acesta a săvârșit infracțiunea de tâlhărie,

prevăzută de art. 211 alin. (2) lit. c), cu aplicarea art. 37 lit. a) C. pen.

În ceea ce îl privește pe inculpatul

S.L.D., instanța a reținut că acesta a înlesnit valorificarea celularului

sustras de Șt.F.C., cunoscând că provine dintr-o infracțiune, stabilind că se

face vinovat de infracțiunea de tăinuire, prevăzută de art. 221 C. pen.

Împotriva acestei sentințe au

declarat recurs Parchetul de pe lângă Tribunalul București și inculpații S.L.D.

și Șt.F.C.

În ceea ce privește pe cei doi

inculpați, parchetul a criticat sentința cu privire la încadrările juridice

reținute faptelor comise de aceștia, solicitând a se reține pentru Șt.F.C.

infracțiunea de tâlhărie, prevăzută de art. 211 alin. (2) lit. c) și alin. (2

1

)

lit. a) C. pen., cu aplicarea art. 37 lit. a) C. pen., iar pentru S.L.D.,

complicitate la tâlhărie, prevăzută de art. 26, raportat la art. 211 alin. (2)

lit. c) și alin. (2

1

) lit. a), cu aplicarea art. 37 lit. a) C. pen.

Parchetul a mai solicitat

condamnarea inculpatului C.C. pentru infracțiunea de tăinuire.

Inculpații S.L.D. și Șt.F.C. a criticat

hotărârea pronunțată numai sub aspectul netemeiniciei pedepselor pronunțate și

au solicitat reținerea în favoarea lor de circumstanțe atenuante cu consecința

reducerii pedepselor.

Curtea de Apel București, secția I

penală, prin decizia penală nr. 260 din 13 aprilie 2004, a admis apelul

declarat de parchet și casând în parte sentința penală, a dispus:

Condamnarea inculpatului Șt.F.C.,

pentru infracțiunea de tâlhărie, prevăzută de art. 211 alin. (2) lit. c) și

alin. (2

1

) lit. a), cu aplicarea art. 37 lit. a) C. pen., la 7 ani

închisoare.

A menținut aplicarea art. 83 C.

pen., urmând ca în final, inculpatul să execute pedeapsa de 9 ani închisoare.

În baza art. 334 C. proc. pen., a

dispus schimbarea încadrării juridice a faptei comisă de inculpatul S.L.D., din

infracțiunea prevăzută de art. 211, cu aplicarea art. 37 lit. a) C. pen., în

infracțiunea prevăzută de art. 26, raportat la art. 211 alin. (2) lit. c) și

alin. (2

1

) lit. a) C. pen., cu aplicarea art. 37 lit. a) C. pen. și

l-a condamnat la 7 ani închisoare.

A menținut aplicarea art. 83 C.

pen., stabilind ca inculpatul să execute în final pedeapsa de 9 ani închisoare.

Cu privire la inculpatul C.C. a

dispus condamnarea acestuia la 3 luni închisoare, pentru infracțiunea de

tăinuire, prevăzută de art. 221 C. pen.

În baza art. 81 și art. 110 C. pen.,

a dispus suspendarea condiționată a executării pedepsei pe un termen de

încercare de un an și 3 luni.

Împotriva acestei decizii penale au

declarat recurs inculpații S.L.D. și Șt.F.C.

Primul recurent a criticat hotărârea

instanței de apel cu privire la încadrarea juridică reținută și a solicitat

schimbarea în infracțiunea de tăinuire, cu aplicarea unei pedepse orientată

spre limita minimă a textului de lege.

Recurentul Șt.F.C. a criticat

hotărârea instanței de apel tot cu privire la încadrarea juridică reținută și a

solicitat înlăturarea agravantei prevăzută de alin. (2

1

) lit. a) la

infracțiunea de tâlhărie reținută, întrucât nu a existat o înțelegere

prealabilă cu inculpatul S.L.D., pentru sustragerea telefonului mobil, cu

consecința reindividualizării pedepsei.

Examinând recursurile declarate de

inculpați, se constată următoarele:

Din declarațiile date la urmărirea

penală de inculpații Șt.F.C. și S.L.D. rezultă că între aceștia a existat o

înțelegere anterioară pentru sustragerea celularului părții vătămate, stabilind

actele de participare ale fiecăruia.

Pe de altă parte, partea vătămată și

martorul ocular S.I. confirmă participarea ambilor inculpați la săvârșirea

faptei,

Nu în ultimul rând, împărțirea

banilor rezultați din vânzarea bunului sustras, confirmă participarea

inculpatului S.L.D. la săvârșirea faptei.

Prezentarea în instanță de către

inculpați a altor circumstanțe în care a fost săvârșită fapta de tâlhărie nu

poate avea vreo eficiență atâta vreme cât aceștia nu au retractat declarațiile

date la urmărirea penală, iar pe de altă parte, vinovăția lor pentru fapta de

tâlhărie rezultă și din celelalte probe administrate.

Se constată astfel că, încadrările

juridice date faptelor comise de cei doi recurenți de către instanțele de apel,

sunt legale.

În legătură cu pedepsele aplicate se

constată că acestea au fost orientate la limita minimă a textelor de lege

incriminatorii și în cauză nu se justifică reținerea de circumstanțe atenuante.

În conformitate cu art. 385

15

pct. 1 lit. b) C. proc. pen., urmează a respinge, ca nefondate, recursurile

declarate de inculpați.

Recurenții vor fi obligați la plata

cheltuielilor judiciare către stat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca nefondate, recursurile

declarate de inculpații S.L.D. și Șt.F.C. împotriva deciziei penale nr. 260 din

13 aprilie 2004 a Curții de Apel București, secția I penală.

Deduce, pentru ambii inculpați, din

pedeapsa aplicată timpul reținerii și arestării preventive de la 17 iunie 2003

la 5 octombrie 2004.

Obligă pe recurentul inculpat S.L.D.

să plătească statului suma de 1.600.000 lei cheltuieli judiciare către stat,

din care suma de 400.000 lei, reprezentând onorariul pentru apărarea din

oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiției.

Obligă pe recurentul inculpat

Șt.F.C. să plătească statului suma de 1.200.000 lei cheltuieli judiciare.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, azi 5

octombrie 2004.