ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 1702/2005

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor

din dosar, constată următoarele:

Prin acțiunea înregistrată

la 27 februarie 2004, reclamanta G.N. a solicitat, în contradictoriu cu Casa de

Pensii a municipiului București, anularea hotărârii nr. 9893/9245 din 13

ianuarie 2004, emisă de pârâtă și obligarea acesteia la emiterea unei noi

hotărâri prin care să-i fie recunoscută calitatea de beneficiară a Legii nr. 189/2000.

Curtea de Apel București, secția

de contencios administrativ, a admis acțiunea, a anulat hotărârea contestată și

a obligat pârâta să emită o nouă hotărâre prin care să-i recunoască reclamantei,

calitatea de beneficiară a Legii nr. 189/2000, pentru perioada 1 aprilie 1944 -

6 martie 1945, cu începere din luna iulie 2003.

Pentru a pronunța această

sentință, instanța de fond a reținut că reclamanta a făcut dovada, cu

înscrisurile depuse la dosar, a refugiului din Basarabia, localitatea Tocurz,

județul Tighina, aflate pe teritoriul fostului U.R.S.S., în localitatea

Bălteni, județul Gorj, din România, în luna aprilie 1944.

Împotriva acestei sentințe a

declarat recurs, pârâta Casa de Pensii a municipiului București. Critica adusă

de recurentă a fost în sensul că instanța de fond a admis acțiunea, în baza

unor probe noi, ce nu fuseseră prezentate și Comisiei de aplicare a Legii nr. 189/2000.

Recursul este nefondat.

Potrivit dispozițiilor Legii

nr. 189/2000 beneficiază de drepturile conferite prin acest act normativ,

persoanele, cetățeni români care, în perioada 6 septembrie 1940 - 6 martie

1945, au avut de suferit persecuții din motive etnice, fiind strămutate,

expulzate sau refugiate în altă localitate.

Cum intimata-reclamantă a

făcut dovada refugiului ei din Basarabia (U.R.S.S.), în România, în aprilie

1944, ca urmare a persecuțiilor etnice la care populația românească a fost

supusă de către regimul sovietic de ocupație, în mod corect instanța de fond a

admis acțiunea acesteia.

Cât privește dovezile

administrate în fața instanței de fond, aceasta a procedat în mod legal, în

baza dispozițiilor art. 129 alin. (5), care reglementează rolul activ al

instanțelor de judecată și potrivit căruia „judecătorii au îndatorirea să

stăruie prin toate mijloacele legale, pentru a preveni orice greșeală privind

aflarea adevărului în cauză, pe baza stabilirii faptelor și prin aplicarea

corectă a legii, în scopul pronunțării unei hotărâri temeinice și legale”.

Față de aceste considerente

și constatând că, potrivit art. 304 și 304

1

C. proc. civ., nu există

motive de casare sau modificare a sentinței pronunțate de instanța de fond,

Curtea va respinge ca nefondat, prezentul recurs.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul declarat

de Casa de Pensii a municipiului București împotriva sentinței civile nr. 620

din 30 martie 2004 a Curții de Apel București, secția de contencios

administrativ, ca nefondat.

Pronunțată în ședință

publică, astăzi 15 martie 2005.