ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 3037/2005

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor

din dosar, constată următoarele:

Prin acțiunea înregistrată

la 28 ianuarie 2004, reclamanta R.E. a solicitat, în contradictoriu cu Casa de

Pensii a municipiului București, anularea hotărârii nr. 9361/8659, emisă de

pârâtă la 20 noiembrie 2003 și recunoașterea calității de beneficiară a Legii nr.

189/2000, motivând că a avut statutul de persoană refugiată din motive etnice.

Curtea de Apel București, secția

de contencios administrativ, prin sentința civilă nr. 629 din 31 martie 2004, a

respins acțiunea, reținând că reclamanta nu a făcut dovada refugiului în

România, ca urmare a persecuțiilor etnice suferite.

Împotriva acestei sentințe a

declarat recurs, reclamanta R.E., solicitând admiterea lui și modificarea

sentinței atacate, în sensul admiterii acțiunii.

Recurenta a susținut că hotărârea

instanței de fond este lipsită de temei legal, în condițiile în care, din

probele administrate în cauză, a rezultat refugiul familiei sale din Bulgaria,

în România, după anul 1940.

Recurenta a mai precizat că

surorii ei, M.T. i-a fost recunoscută calitatea de beneficiară a Legii nr. 189/2000,

de către Casa Județeană de Pensii Ialomița. De asemenea, recurenta a mai arătat

că a depus demersurile necesare, în vederea obținerii unor noi dovezi din

partea Arhivelor Naționale.

Recursul este fondat.

Potrivit dispozițiilor Legii

nr. 189/2000, beneficiază de drepturile conferite de lege, persoanele, cetățeni

români, care, în perioada 6 septembrie 1940 - 6 martie 1945, au suferit persecuții

din motive etnice, fiind strămutate, expulzate sau refugiate în altă localitate,

decât cea de domiciliu.

Recurenta a făcut dovada

îndeplinirii cerințelor legii, atât cu probele administrate în fața primei

instanțe, cât și cu actul nou depus în recurs, din certificatul eliberat de

Arhivele Naționale rezultând că în registrul cu foi matricole de la Inspectoratul de Jandarmi Constanța, tatăl recurentei, I.N., figurează ultima dată cu

serviciul pe teritoriul Bulgariei, la 1 octombrie 1940, dată după care

evidențele respective atestă prezența lui numai pe teritoriul României.

Pentru aceste considerente,

în baza dispozițiilor art. 312 C. proc. civ., Curtea va admite recursul

declarat în cauză de R.E. și va modifica sentința atacată, în sensul admiterii

acțiunii.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite recursul declarat de

R.E. împotriva sentinței civile nr. 629 din 31 martie 2004 a Curții de Apel

București, secția de contencios administrativ.

Modifică sentința, în sensul

că admite acțiunea reclamantei.

Anulează hotărârea Casei de Pensii

a municipiului București nr. 9361/8659 din 20 noiembrie 2003 și obligă pârâta

Casa de Pensii a municipiului București să emită o nouă hotărâre prin care să

recunoască reclamantei, calitatea de beneficiară a Legii nr. 189/2000,

acordându-i drepturile aferente perioadei 1 octombrie 1940 - 6 martie 1945, cu

începere de la 1 decembrie 2003.

Pronunțată în ședință

publică, astăzi 13 mai 2005.