ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 4179/2005

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată

următoarele:

La 6 aprilie 2004, reclamantul D.N. a

chemat în judecată pe pârâții P.D. și P.M. solicitând, pe calea contestației la

executare:

- oprirea vânzării silite a

imobilului proprietatea sa;

- obligarea pârâților la

restrângerea spațiului pe care îl ocupă în acest imobil, în sensul retragerii

lor în propriile construcții, mutării intrării în stradă și eliberării casei

vechi, a curții și a grădinii.

În motivarea cererii reclamantul a

susținut că:

- imobilul supus executării silite

este proprietatea lui și a fost cumpărat de pârâți, care au intrat abuziv în

spațiul său, i-au demolat anexele și au ridicat în locul lor alte construcții;

- nu are unde locui, iar pentru

pretențiile pârâților trebuie să răspundă fiul său.

Judecătoria Lugoj, prin sentința

civilă nr. 1566 din 15 iunie 2004, a respins cererea reținând că:

- fiul reclamantului a vândut

pârâților imobilul în discuție, situat în comuna Ohaba Forgaci, dobândit de la

tatăl său în baza unui contract de întreținere;

- pârâții au adus îmbunătățiri

acestui imobil și au edificat pe teren alte construcții;

- ulterior, prin hotărâre

judecătorească irevocabilă, s-a dispus rezoluțiunea contractului de

vânzare-cumpărare cu clauză de întreținere dintre reclamant și fiul său, precum

și evacuarea pârâților și s-a constatat nulitatea absolută a contractului de

vânzare-cumpărare al acestora din urmă;

- totodată, printr-o altă hotărâre

judecătorească irevocabilă, s-a acordat pârâților un drept de retenție asupra

întregului imobil, până la achitarea, de către reclamant, a sumei de

208.365.800 lei, contravaloarea construcțiilor și lucrărilor de îmbunătățire.

Curtea de Apel Timișoara, secția

civilă, prin decizia nr. 2345 din 18 octombrie 2004, a respins ca nefondat

apelul declarat de reclamant, cu motivarea că dreptul de retenție instituit

asupra întregului imobil prin hotărâre judecătorească irevocabilă, nu poate fi

restrâns fără acordul pârâților.

Reclamantul a declarat recurs prin

care a susținut că:

- fiul său l-a dat afară și atunci a

vândut pârâților imobilul în discuție;

- toate celelalte hotărâri sunt

greșite, iar el este bolnav și nu are unde locui, astfel că pârâții trebuie

obligați să se retragă din imobil și să-și demoleze construcțiile.

Criticile sunt nefondate deoarece

nici una dintre ele nu se încadrează în motivele de nelegalitate prevăzute de

art. 304 C. proc. civ.

Așa fiind, conform art. 312 alin. (1)

C. proc. civ., recursul declarat în cauză va fi respins ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE:

Respinge recursul declarat de

reclamantul D.N. împotriva deciziei civile nr. 2345 din 18 octombrie 2004 a

Curții de Apel Timișoara, ca nefondat.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi 19 mai 2005.