ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 4855/2005

Asupra recursului de față: Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin cererea formulată la 1 octombrie 2003, B.I.V. a solicitat instanței încuviințarea executării silite imobiliare pornită la cererea creditorului L.D. împotriva debitorilor N.L. și N.M. În motivarea cererii s-a arătat că titlul executoriu îl reprezintă antecontractul de vânzare-cumpărare autentificat sub nr. 1495/2004 și actul adițional autentificat sub nr. 2504/2004 la Biroul notarului public G.D., prin care debitorii au fost obligați la plata sumei de 8.000 euro. Prin încheierea Camerei de Consiliu din 11 octombrie 2004, Judecătoria Buftea a respins cererea de încuviințare a executării silite, ca neîntemeiată, reținând în considerente că prin antecontractul de vânzare-cumpărare s-a stipulat că promitenții vânzători vor restitui de două ori suma primită ca parte din preț în cazul în care în mod culpabil nu vor îndeplini anumite obligații.

Creanța nu este însă certă, neputându-se stabili în mod neîndoielnic, faptul că promitenții vânzători, datorează această sumă. Această încheiere, a fost rectificată prin încheierea Camerei de Consiliu din 19 octombrie 2004 în sensul menționării căii de atac a acesteia, aceea a apelului în 15 zile de la comunicare și a mențiunii „Pronunțată în ședință publică, azi 11 octombrie 2004”. Împotriva acestei încheieri a declarat apel creditorul L.D. criticând încheierea ca nelegală și netemeinică, arătând că debitorul N.L. a refuzat să încheie contractul de vânzare-cumpărare în formă autentică, astfel cum s-a obligat până cel mai târziu, la data de 30 septembrie 2004. La acea dată, promitentul vânzător a declarat expres că nu mai dorește să vândă promitentului cumpărător.

Apelantul, în calitate de promitent cumpărător și-a îndeplinit toate obligațiile stipulate prin antecontractul de vânzare-cumpărare, culpa la încheierea contractului aparținând în exclusivitate debitorilor promitenți vânzători, situație în care sunt obligați, în mod legal, să-i plătească suma de 8000 euro, așa cum se prevede în antecontractul de vânzare-cumpărare și în actul adițional al acestuia. Debitorul N.L. a formulat întâmpinare prin care a solicitat respingerea apelului ca nefondat, arătând că neîncheierea contractului de vânzare-cumpărare s-a datorat culpei promitentului cumpărător, care și-a manifestat refuzul de a mai cumpăra terenul. A arătat, de asemenea, că problema culpei pentru neexecutarea antecontractului este o chestiune care privește fondul în constituirea unui titlu executoriu.

La dosar s-a depus extractul de C.F. nr. 1380, încheierea de înscriere în C.F. nr. 16634 din 24 august 2004 și Certificatul Administrației Financiare al comunei Mogoșoaia. Curtea de Apel București, secția a III-a civilă, și pentru cauze cu minori și de familie, prin decizia civilă nr. 193/A, dată în Camera de Consiliu, la 7 februarie 2005 a respins ca nefondat, apelul declarat de apelantul creditor L.D., împotriva încheierii din 11 octombrie 2004 a Judecătoriei Buftea, în contradictoriu cu intimații-debitori N.L. și N.M. S-a reținut că antecontractul de vânzare-cumpărare, a cărui executare silită se cere, nu are caracter executoriu, deoarece creanța la care se referă, nu este certă, lichidă și exigibilă.

În esență, în speță, ridicându-se problema culpei la îndeplinirea obligațiilor asumate, antecontractul este lipsit de efectele prevăzute în art. 379 C. proc. civ. făcând necesară parcurgerea unei proceduri contencioase în cadrul căreia să se stabilească, cu adevărat, situația. Împotriva acestei decizii, în termen legal, a declarat recurs debitorul N.L. criticând hotărârea pentru că nu i s-a acordat cheltuielile de judecată deși le-a solicitat și le-a dovedit cu chitanța anexată la dosar. Recursul declarat de debitorul N.L. este nefondat și va trebui respins, ca atare. Din considerentele deciziei civile nr. 193/A din 7 februarie 2005, nu rezultă, că în cadrul dezbaterilor apărătorul intimatului debitor ar fi solicitat obligarea părții adverse la plata cheltuielilor de judecată pentru care ar fi depus dovezi.

În această situație, în mod corect, Curtea de Apel București, secția a III-a civilă, și pentru cauze cu minori și de familie, nu s-a pronunțat asupra unei astfel de cereri, decizia pronunțată fiind temeinică și legală. Nesocotind, în cadrul procesului în care s-a dezbătut apelul, plata cheltuielilor judiciare, recurentul le poate solicita, în cadrul unei acțiuni civile separate. În raport cu cele arătate, Curtea va trebui să privească recursul declarat de debitorul N.L. împotriva deciziei civile nr. 193/A din 7 februarie 2005 a Curții de Apel București, secția a III-a civilă, ca nefondat și să-l respingă, ca atare.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE: Respinge recursul declarat de debitorul N.L. împotriva deciziei civile nr. 193/A din 7 februarie 2005 a Curții de Apel București, secția a III-a civilă. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi 3 iunie 2005.