ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 4855/2005

Asupra recursului de față:

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată

următoarele:

Prin cererea formulată la 1 octombrie 2003, B.I.V. a solicitat instanței

încuviințarea executării silite imobiliare pornită la cererea creditorului L.D.

împotriva debitorilor N.L. și N.M.

În motivarea cererii s-a arătat că

titlul executoriu îl reprezintă antecontractul de vânzare-cumpărare autentificat

sub nr. 1495/2004 și actul adițional autentificat sub nr. 2504/2004 la Biroul

notarului public G.D., prin care debitorii au fost obligați la plata sumei de

8.000 euro.

Prin încheierea Camerei de Consiliu

din 11 octombrie 2004, Judecătoria Buftea a respins cererea de încuviințare a

executării silite, ca neîntemeiată, reținând în considerente că prin

antecontractul de vânzare-cumpărare s-a stipulat că promitenții vânzători vor

restitui de două ori suma primită ca parte din preț în cazul în care în mod

culpabil nu vor îndeplini anumite obligații.

Creanța nu este însă certă,

neputându-se stabili în mod neîndoielnic, faptul că promitenții vânzători,

datorează această sumă.

Această încheiere, a fost

rectificată prin încheierea Camerei de Consiliu din 19 octombrie 2004 în sensul

menționării căii de atac a acesteia, aceea a apelului în 15 zile de la

comunicare și a mențiunii „Pronunțată în ședință publică, azi 11 octombrie 2004”.

Împotriva acestei încheieri a

declarat apel creditorul L.D. criticând încheierea ca nelegală și netemeinică,

arătând că debitorul N.L. a refuzat să încheie contractul de vânzare-cumpărare

în formă autentică, astfel cum s-a obligat până cel mai târziu, la data de 30

septembrie 2004.

La acea dată, promitentul vânzător a

declarat expres că nu mai dorește să vândă promitentului cumpărător.

Apelantul, în calitate de promitent

cumpărător și-a îndeplinit toate obligațiile stipulate prin antecontractul de

vânzare-cumpărare, culpa la încheierea contractului aparținând în exclusivitate

debitorilor promitenți vânzători, situație în care sunt obligați, în mod legal,

să-i plătească suma de 8000 euro, așa cum se prevede în antecontractul de

vânzare-cumpărare și în actul adițional al acestuia.

Debitorul N.L. a formulat

întâmpinare prin care a solicitat respingerea apelului ca nefondat, arătând că

neîncheierea contractului de vânzare-cumpărare s-a datorat culpei promitentului

cumpărător, care și-a manifestat refuzul de a mai cumpăra terenul.

A arătat, de asemenea, că problema

culpei pentru neexecutarea antecontractului este o chestiune care privește

fondul în constituirea unui titlu executoriu.

La dosar s-a depus extractul de C.F.

nr. 1380, încheierea de înscriere în C.F. nr. 16634 din 24 august 2004 și

Certificatul Administrației Financiare al comunei Mogoșoaia.

Curtea de Apel București, secția a

III-a civilă, și pentru cauze cu minori și de familie, prin decizia civilă nr.

193/A, dată în Camera de Consiliu, la 7 februarie 2005 a respins ca nefondat,

apelul declarat de apelantul creditor L.D., împotriva încheierii din 11

octombrie 2004 a Judecătoriei Buftea, în contradictoriu cu intimații-debitori N.L.

și N.M.

S-a reținut că antecontractul de

vânzare-cumpărare, a cărui executare silită se cere, nu are caracter

executoriu, deoarece creanța la care se referă, nu este certă, lichidă și

exigibilă. În esență, în speță, ridicându-se problema culpei la îndeplinirea

obligațiilor asumate, antecontractul este lipsit de efectele prevăzute în art.

379 C. proc. civ. făcând necesară parcurgerea unei proceduri contencioase în

cadrul căreia să se stabilească, cu adevărat, situația.

Împotriva acestei decizii, în termen

legal, a declarat recurs debitorul N.L. criticând hotărârea pentru că nu i s-a

acordat cheltuielile de judecată deși le-a solicitat și le-a dovedit cu

chitanța anexată la dosar.

Recursul declarat de debitorul N.L. este

nefondat și va trebui respins, ca atare.

Din considerentele deciziei civile

nr. 193/A din 7 februarie 2005, nu rezultă, că în cadrul dezbaterilor

apărătorul intimatului debitor ar fi solicitat obligarea părții adverse la

plata cheltuielilor de judecată pentru care ar fi depus dovezi.

În această situație, în mod corect,

Curtea de Apel București, secția a III-a civilă, și pentru cauze cu minori și

de familie, nu s-a pronunțat asupra unei astfel de cereri, decizia pronunțată

fiind temeinică și legală.

Nesocotind, în cadrul procesului în

care s-a dezbătut apelul, plata cheltuielilor judiciare, recurentul le poate

solicita, în cadrul unei acțiuni civile separate.

În raport cu cele arătate, Curtea va

trebui să privească recursul declarat de debitorul N.L. împotriva deciziei

civile nr. 193/A din 7 februarie 2005 a Curții de Apel București, secția a

III-a civilă, ca nefondat și să-l respingă, ca atare.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE:

Respinge recursul declarat de

debitorul N.L. împotriva deciziei civile nr. 193/A din 7 februarie 2005 a

Curții de Apel București, secția a III-a civilă.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi 3 iunie 2005.