ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 2660/2005

Asupra recursului de față; În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin sentința penală nr. 5 din 21 ianuarie 2005, Curtea de Apel Alba Iulia a respins, ca nefondată, plângerea formulată de petenții N.N. și N.A., împotriva rezoluției nr. 111/ P din 7 iunie 2004, prin care Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Alba Iulia a dispus neînceperea urmăririi penale în cauza privitoare pe intimații C.L. și C.N., primul inspector, iar cel de-al doilea agent de poliție în cadrul I.P.J. Alba. În considerentele sentinței instanța de fond arată că în mod temeinic și legal s-a reținut că faptele reclamate întrunesc elementele constitutive ale infracțiunii de distrugere, prevăzute de art. 211 alin. (1) C. pen., întrucât intimații au procedat la tăierea unor pomi de pe terenul în litigiu, după ce au fost puși în posesie de executorul judecătoresc, având calitatea de proprietari ai bunurilor respective.

Împotriva menționatei hotărâri, petiționarii N.N. și N.A. au declarat prezentul recurs solicitând admiterea plângerii, infirmarea rezoluției de neîncepere a urmăririi penale adoptată în cauză și reluarea cercetărilor împotriva celor doi lucrători de poliție pentru comiterea infracțiunii de distrugere, prevăzută de art. 211 alin. (2) C. pen. Examinând hotărârea atacată, în raport de motivele de casare invocate în recurs, cât și din oficiu, se constată că instanța a reținut corect starea de fapt, pe baza actelor prealabile efectuate în cauză, astfel încât soluția adoptată fiind legală și temeinică, nu se impune desființarea acestuia. Din actele dosarului, rezultă că prin sentința civilă nr. 1884 din 10 aprilie 2001, (dosarul nr. 8932/2000) Judecătoria Alba Iulia admițând acțiunea formulată de C.L.

și C.M., a dispus obligarea pârâților N.N. și N.A. să recunoască dreptul de proprietate al reclamanților asupra unei grădini în suprafață de 550 m.p., să-și ridice gardul de la stradă pe lățimea terenului cât și anexele construite pe terenul respectiv. După rămânerea definitivă a menționatei hotărâri, aceeași instanță, prin încheierea nr. 888 din 23 februarie 2004, a încuviințat cererea de executare silită formulată de intimați, aceștia fiind puși în posesie în mod legal, de către executorul judecătoresc la 15 martie 2004. Cum ulterior, intimații au procedat la tăierea unor pomi de pe terenul respectiv, al căror proprietăți era la acea dată, în sarcina acestora nu se pot reține săvârșirea vreunei fapte penale.

În consecință, recursul declarat de N.N. și N.A., nefiind fondat, urmează a fi respins, ca atare, în baza art. 385 15 , pct. 1 lit. b) C. proc. pen., cu obligarea recurenților la plata cheltuielilor judiciare către stat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge, ca nefondat, recursul declarat de petenții N.N. și N.A. împotriva sentinței penale nr. 5 din 21 ianuarie 2005 a Curții de Apel Alba Iulia. Obligă pe recurenții petenți la plata sumei de câte 600.000 lei cheltuieli judiciare către stat. Definitivă. Pronunțată în ședință publică, azi 21 aprilie 2005.