ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 2660/2005

Asupra recursului de față;

În baza lucrărilor din

dosar, constată următoarele:

Prin sentința penală nr. 5

din 21 ianuarie 2005, Curtea de Apel Alba Iulia a respins, ca nefondată,

plângerea formulată de petenții N.N. și N.A., împotriva rezoluției nr. 111/ P

din 7 iunie 2004, prin care Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Alba Iulia a

dispus neînceperea urmăririi penale în cauza privitoare pe intimații C.L. și

C.N., primul inspector, iar cel de-al doilea agent de poliție în cadrul I.P.J.

Alba.

În considerentele sentinței

instanța de fond arată că în mod temeinic și legal s-a reținut că faptele

reclamate întrunesc elementele constitutive ale infracțiunii de distrugere,

prevăzute de art. 211 alin. (1) C. pen., întrucât intimații au procedat la

tăierea unor pomi de pe terenul în litigiu, după ce au fost puși în posesie de

executorul judecătoresc, având calitatea de proprietari ai bunurilor

respective.

Împotriva menționatei

hotărâri, petiționarii N.N. și N.A. au declarat prezentul recurs solicitând

admiterea plângerii, infirmarea rezoluției de neîncepere a urmăririi penale

adoptată în cauză și reluarea cercetărilor împotriva celor doi lucrători de

poliție pentru comiterea infracțiunii de distrugere, prevăzută de art. 211

alin. (2) C. pen.

Examinând hotărârea atacată,

în raport de motivele de casare invocate în recurs, cât și din oficiu, se

constată că instanța a reținut corect starea de fapt, pe baza actelor

prealabile efectuate în cauză, astfel încât soluția adoptată fiind legală și

temeinică, nu se impune desființarea acestuia.

Din actele dosarului,

rezultă că prin sentința civilă nr. 1884 din 10 aprilie 2001, (dosarul nr.

8932/2000) Judecătoria Alba Iulia admițând acțiunea formulată de C.L. și C.M.,

a dispus obligarea pârâților N.N. și N.A. să recunoască dreptul de proprietate

al reclamanților asupra unei grădini în suprafață de 550 m.p., să-și ridice

gardul de la stradă pe lățimea terenului cât și anexele construite pe terenul

respectiv.

După rămânerea definitivă a

menționatei hotărâri, aceeași instanță, prin încheierea nr. 888 din 23

februarie 2004, a încuviințat cererea de executare silită formulată de

intimați, aceștia fiind puși în posesie în mod legal, de către executorul

judecătoresc la 15 martie 2004.

Cum ulterior, intimații au

procedat la tăierea unor pomi de pe terenul respectiv, al căror proprietăți era

la acea dată, în sarcina acestora nu se pot reține săvârșirea vreunei fapte

penale.

În consecință, recursul

declarat de N.N. și N.A., nefiind fondat, urmează a fi respins, ca atare, în

baza art. 385

15

, pct. 1 lit. b) C. proc. pen., cu obligarea

recurenților la plata cheltuielilor judiciare către stat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca

nefondat, recursul declarat de petenții N.N. și N.A. împotriva sentinței penale

nr. 5 din 21 ianuarie 2005 a Curții de Apel Alba Iulia.

Obligă pe recurenții petenți

la plata sumei de câte 600.000 lei cheltuieli judiciare către stat.

Definitivă.

Pronunțată în ședință

publică, azi 21 aprilie 2005.