ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 3106/2006
ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 3106/2006 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2006)
Asupra recursului de față;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Reclamanta P.M. și P.P. au chemat în
judecată pe pârâții SC P. SA, D.G.F.P.C.F.S. Alba, Prefectura județului Alba și
au solicitat stabilirea preluării imobiliare de către stat ca fiind fără titlu
și rectificările de carte funciară, imobile menționate în petitul acțiunii,
care a fost înregistrată la Judecătoria Alba Iulia la 20 iulie 2000.
Prin sentința civilă nr. 6928 din 16
noiembrie 2000 instanța a declinat competența în favoarea Tribunalului Alba.
Prin sentința civilă nr. 526 din 21
octombrie 2001 a Tribunalului Alba a fost respinsă ca nefondată acțiunea
reclamanților.
Împotriva acestei hotărâri au
declarat apel reclamanții.
Curtea de Apel Alba Iulia, prin
decizia civilă nr. 56 din 22 mai 2002 a respins apelul reclamanților.
Instanța de apel a schimbat
motivarea instanței de fond în sensul că acțiunea nu este neîntemeiată, ci
inadmisibilă.
S-a apreciat că după intrarea în
vigoare a Legii nr. 10/2001, imobilul litigios intră sub incidența acestei
legi, care este de imediată aplicare începând cu data de 14 februarie 2001,
când litigiul era pendinte în fața instanței de fond.
Împotriva acestei hotărâri au
declarat recurs reclamanții.
Se susține în esență, că acțiunile
începute înainte de intrarea în vigoare a Legii nr. 10/2001 trebuie să
continue. Reclamantul are latitudinea de a cere suspendarea soluționării
acestora, dacă au început demersurile prevăzute de legea citată.
Recursul se privește ca fondat.
Reclamanții au formulat acțiunea la
20 iulie 2000 prin care au revendicat un bun imobil.
Legea nr. 10/2001 nu interzice
continuarea proceselor privind revendicarea unor imobile începute anterior.
Numai reclamanții puteau, în temeiul
art. 47 alin. (1) din Legea nr. 10/2001, alege fie renunțarea la judecată fie
suspendarea judecării cauzei. Aceștia nu au făcut asemenea opțiuni.
În consecință, instanța de apel a
aplicat greșit legea, motivul de casare prevăzut de art. 304 pct. 9 C. proc. civ.,
fiind întemeiat.
Se impune casarea deciziei instanței
de apel și trimiterea cauzei aceleiași instanțe pentru rejudecarea apelului.
Față de cele ce preced, în temeiul
art. 312 alin. (1) C. proc. civ., recursul va fi admis.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Admite recursul declarat de P.M. și P.P.
împotriva deciziei nr. 56/A din 22 mai 2002 a Curții de Apel Alba Iulia, secția
civilă.
Casează decizia atacată și trimite
cauza aceleiași instanțe pentru rejudecarea apelului.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică, astăzi
23 martie
2006.